Carmen Sima | Blog

Posts Tagged ‘Timp’

“Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce cânţi încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi, oricât l-ai amâna. Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfîrşitul. Te încăpăţânezi să nu recunoşti o evidenţă. Că orice cântec are un sfârşit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica.”

“Viaţa pe un peron”- Octavian Paler… cartea pe care am citit-o într-o singură zi şi pe care v-o recomand

Iar ăsta  este un cântec care mă obsedează de ceva vreme.

Aici aveti si alte cantece: psi, redsky, almanahe, vero, virusache, cita, scorpio

Viorica, o tarancuta, vrea sa faca dragoste cu Ion, taurul comunal, care insa nu o prea baga in seama.

Dupa multe insistente reuseste sa-l convinga :

- Bine , zice Ion, dar am si eu o conditie: in timp ce-o facem, tu spui lunile anului.

Zis si facut.

- Ia…ianuarie, fe…februarie, martie, a…a..aprilie, mai! mai! mai! iu…iunie, iu-iu-iui … iulie, auuuu! august, sss…septembrie, o! o! o!…octombrie, no-no-no!…noiembrie, de…de…de… de ce-ai scos-o prostule?

… si ca o completare pentru cel de-al doisprezecelea cuvant, raspunsul ar fi fost : „lasa ca, in decembrie, iti aduce Mos Craciun o jucarie” =))

Duzine cu cele douasprezece cuvinte gasiti si la : psi, redsky, tibi, vero, mitzabiciclista, rokssana, scorpio,  cita, abisuri, cristian, dagatha, dictaurajustitiei

Nici nu stiu cat a durat, cum nu stiu daca a fost vis sau e aievea… m-am ratacit pe un drum alambicat si in scurt timp am realizat ca lumea mea s-a desprins de realitate, iar timpul a fost incapabil sa se opreasca, atunci cand am plecat spre niciunde… involuntar m-am oprit la o margine a drumului si m-am uitat nedumerita, pentru ca locul imi era strain… m-am asezat pe pamantul captusit de frunze galbene, cazute nefiresc de devreme… simt vantul adiind versatil, rasfirandu-mi parul… imi ridic privirea inocenta spre coroana de crengi goale ale copacului de care m-am rezemat… doar o cireasa uscata ma priveste trist… e sigurul semn ca, odata, acolo a fost viata… un tremurat nervos ma face sa ma ridic si sa plec… incerc sa ies din visul asta, nu-i nimic bun in el, nu-l inteleg… sau vreau cu-adevarat sa-l uit.

o duzina de cuvinte gasiti si la :  virusache,sara, mitzaabiciclista, redsky, psi, cita, almanahe, anaid, Rokssana, scorpio

M-am tezit de dimineata, fix cu 3 secunde inaintea alarmei de la telefon… nu m-am trezit odihnita, as mai fi dormit macar o ora, ca era intuneric si auzeam cum sufla vantul afara… m-am ridicat, totusi, din pat si am mers sa fac cafeaua fara de care nu-mi pot incepe ziua… Apoi mi-am adus aminte ca am si un copil care trebuie sa mearga la liceu si trebuie sa-i pun sa manance… Am pus cateva oua la fiert, apoi am mai pus pe farfurie una-alta si m-am “pironit” langa aragaz, ca era mai cald, cu ochii fixati in inbricul in care fierbeau ouale… si uite asa am inceput sa filozofez: cine a fost mai intai? oul sau gaina?… vechea dilema…si am intors problema pe toate partile, cat timp au fiert ouale ( 10 minute, sa iasa si sa ramana tari si dupa ce le trec prin apa rece, ca sa le curat mai repede)… daca ar fi fost mai intai oul, atunci cine l-a ouat?… daca ar fi fost mai intai gaina, de unde ar fi iesit? ( e drept ca unele gaini “nasc si pui vii”, asa cum spunea o reporterita pe la stiri)… si uite asa, tot gandindu-ma care a fost mai intai, am gasit raspunsul: mai intai a fost cocosul!… da, cum potrivit datelor biblice, Dumnezeu l-a creat pe Adam, primul om, apoi a crea femeia, pe Eva… asa a creat si cocosul, mai intai, apoi gaina si oul.

Voi ce parere aveti?

Săptămâna asta am fost tot într-o fugă. O săptămână plină şi obositoare. Luni a început BAC-ul sesiune august-septembrie, iar azi s-a terminat. Am avut si examen cu clasa I – înot şi… şi alte probleme personale, care mi-au consumat energia, de care nu vreau să vorbesc aici, acum… niciodată în acest spaţiu.

Nu ştiu cu care zi a săptămânii să încep, dar o să încep cu fiecare dimineaţă, ca toate se derulează în acelaşi ritm… M-aş fi oprit la ziua de miercuri, dar o las pe altă dată, ca şi acum mă apucă boala când mă gândesc la ziua aia…

În fiecare dimineaţă mă trezesc cu noaptea-n cap. N-aş vrea să mă vedeţi cum mă manifest dimineaţa, mai ales când mă grabesc, zici că sunt teleghidată… cu ochii cârpiţi de somn, pe care deabia îi pot ţine deschişi şi îi simt de parcă cineva mi-ar fi turnat mălai în ei, pun ibricul pe foc să fac cafea, timp în care mă uit pe geam cum începe să se crape de ziuă, mai urmăresc câte o cioară care zboară croncănind spre alt cârd de ciori, la fel de gălăgioase ca şi ea… las cafeua pe masă să se liniştească şi merg să-mi fac un duş… ies din duş(deja încep să văd cu alţi ochi totul), trec prin bucătărie, iau prima gură de cafea, îmi arunc iar ochii pe fereastră şi nu ştiu cum, în fiecare dimineaţă, ca o vrajă, prin crăpătura de ziuă, în zarea aurie, soarele se ivişte sfios, rotund, ca un gălbenuş de ou. Mă duc grăbită să iau camera digitală pentru a imortaliza momentul şi fac o poză, doua, trei…( aici pierd cel mai mult timp şi uit de ce m-am trezit)… Când mă uit la ceas este deja destul te târziu şi încep să mă agit, îmi iau ustensilele şi merg iar în baie, de data asta pentru a-mi accentua puţin frumuseţea cu niţel creion şi rimel, apoi trec la îmbrăcat, mai iau o gură din licoarea neagră, dulce şi foarte tare, în timp ce mă îmbrac şi ca să fie cireaşa pusă pe tort, mă parfumez, mai iau o gură de cafea, îmi pun pe umăr geanta mare cât o traistă, care nu ştiu de ce e aşa de grea, dar ştiu că pot gasi aproape orice în ea, de la aspirină până la… stai aşa să mă uit ce mai am pe-acolo… 6 pixuri, 3 brichete, încărcătorul de telefon, două parfumuri (întotdeauna am doua- trei parfumuri în geantă sau rucsac), şerveţele umede şi uscate, maşinuţa suvenir de la compania aeriana flyniki, ochelarii, crema de mâini, un unguent de când am avut o arsură la mână, nişte chestii pe care nu vi le spun, etc… cu toate cele enumerate în geantă şi cu geanta pe umăr, ies în „goana calului” pe uşă, cobor cele trei etaje, mă arunc în taxiul chemat în urmă cu 5 min. şi o pornim către liceu, să supraveghez candidaţii la bac, să fiu supravegheată si eu, la rândul meu, de camerele de supraveghere, timp de 3 ore, în care mi-e teamă să mă scârm şi în nas, că mă văd în cameră… singurul lucru pe care îl iubesc  la supravegherile astea de  la examene este liniştea… trei ore de linişte

au şi ei duzina lor:  psipsina, virusache, tiberiu, redsky, vero, sara, dictaturajustiei, pisicaru, dagatha, rokssana, scorpio