Posts Tagged ‘tacere’
duzina de cuvinte – timpul
February 4th, 2012 | 
Author: 
Timpule, tot asa ai ramas!… imuabil, fara pic de simturi, ca o geanta ferecata, ca un calup de gheata, alunecand in tacere pe valurile vietii… Imaginar ti-am creionat un portet apos, usor acidulat, curgand invers decat ti-e cursul sau flacara palpaind in salic, cautand cararea dreapta… dar, nu, tu ai gargauni, cursul tau este inainte, intortocheat… ma impingi cu putere in fata, spre necunoscut, pe un drum tesut cu fiecare an care trece, lasandu-mi ninsoare la tampla…
Au mai participat la aceasta duzina:
psi, almanahe, redsky, scorpio, virusache, mitzaabiciclista, cristian, valentina, vero, rokssana, tibi
Posted in 
Tags: 
celei care stie
(Kanta Rohini – Ea stie)
sursa foto
au mai scris pe aceeasi tema: papagigli, psipsina, redsky, scorpio, virusache, vera, griska, sara, pisicaru
duzina de cuvinte- o noapte la balta
Fusese o zi foarte calduroasa, de august. Invitatia la balta o acceptasem fara a sta pe ganduri… Era spre seara. Un soare mare si portocaliu, se ascundea dupa dealul inalt, aruncand limbi de foc catre cerul indigo. Din stufaris se auzeau aripi de rate salbatice, croindu-si drum catre cuib. Noaptea se asterne in tacere, peste balta, peste deal, peste ape… peste noi… Doar undita, aplecata peste balta, se mai vedea, in lumina lunii … Am adormit in cantecul subtirel al greierilor si oracaitul broastelor… Nu stiu cat am dormit, stiu doar ca, spre dimineata, m-a trezit un miros ademenitor, care m-a tentat sa ma ridic, de pe salteaua pneumatica, pentru ca nu i-am putut rezista. Fara nici un cuvant, m-am indreptat spre smochin, caci de acolo venea mirosul.. era mirosul inconfundabil de cafea la nisip, facuta Horatiu, dupa o reteta turceasca 
. Soarele a inceput sa se ridice si odata cu el, balta a prins viata si culoare.
N-am stiut…
N-am stiut ca visele pot muri, ca iluziile pot ucide…ca tacerea doare…
Am crezut ca pot visa si ca visele care se implinesc traiesc…a fost doar o iluzie, o amagire…De ce ma doare indiferenta? De ce ne place sa mintim? De ce dezamagim? de ce oamenii nu sunt sinceri pana la capat?…sau poate nu sunt niciodata…Poate sunt eu ciudata, atipica…pretind prea mult, cer intotdeauna adevarul…Sau poate Cioran avea dreptate cand spunea: “A trai inseamna: sa crezi si sa speri – sa minti si sa te minti”?
