Carmen Sima | Blog

Posts Tagged ‘Simt’

A trecut si 2011, s-a dus si mult asteptatul Revelion… De Revelion am stat acasa, am facut pregatiri (primul an in care fac pregatiri de revelion, singura), am facut mancare si doua torturi, ca asa mi s-a pus ( imi propusesem sa fac o singura prajitura)… m-am imbracat cel mai frumos fata de toate revelioanele din viata mea si am asteptat sa se intample minunea, venirea Anului Nou… n-am vrut sa ies in oras la spectacol, pentru ca oricum se auzea muzica pana la mine acasa. La miezul noptii am ciocnit un pahar cu sampanie cu sotul meu, am stat la fereastra si am urmarit focul de artificii ( mai intai pe cel de la bulgari ca sunt cu un minut inaintea noastra, apoi pe cel de la noi) si am inhalat fumul si pucioasa de la petardele care zburau din toate partile, de la toate geamurile si balcoanele ( azi mi-am adus aminte ca aveam si eu o punga de petarde dar am uitat de ele)… Nu stiu de ce mi s-a parut un revelion sec, nimic spectaculos… n-am mai trait nici emotia artificiilor, ca in alti ani sau alte evenimente… am uitat sa-mi pun si dorinta la trecerea dintre ani ( nici anul trecut nu m-am pus dorinta)… Dupa miezul noptii au inceput sa sune telefoanele, am sunat si eu apropiatii, sa le urez de-ale anului nou… a, am uitat, toata ziua, cat am bucatarit, a trebuit sa raspund si la sms-uri ( am raspuns la 158 din 277)… m-am bucurat ca, in fiecare an, primesc urari de la persoane cu care nu m-am vazut de ani de zile, dar care isi aduc aminte de mine la fiecare sarbatoare mare din an… si nu-mi sunt rude, sunt parinti ai fostilor mei elevi din Bucuresti, cu care am ramas in relatii extraordinar de bune, desi copiii sunt mari ( au fost elevii mei intre 1996- 2008, pe vremea cand lucram in Bucuresti

Suntem deja in data de 2 ianuarie, a celui mai de temut an 2012… ar trebui sa ma simt fresh, ca doar am stat acasa n-a trebuit sa ma adun de pe drumuri, de pe la Bucuresti, cum faceam in anii trecuti, cand mi se parea ca masina merge cu viteza melcului, iar eu eram nerabdatoare sa ajung in pat si sa dorm pana dupa pranz… anul asta m-au prins zorii primei zile din an, in patul meu de acasa, visand la dorinta pe care n-am apucat sa mi-o pun la miezul noptii…

Nu mi-a placut niciodata prima zi din an, nici a doua… credeam ca anul asta o sa fie altfel, o sa ma trezesc altfel… tot inutila ma simt, o stare confuza, mahmura, desi n-am baut mult… si ma mai doare si un ochi de nu mai pot ( alergie la fumul de artificii si petarde)… Nu stiu voi cum va simtiti, dar am banuiala ca va simtit la fel ca mine si sunt sigura ca v-ati dat pe muraturi si mamaliguta cu branza… sunt sigura ca in prima zi din an ati baut o “cisterna” de cafea, v-ati facut ca nu vedeti chiuveta plina cu vase si pahare murdare, iar azi v-a venit sa plangeti cand a trebuit sa le spalati ( stiu eu pe cineva care avea nevoie de ajutor la spalat vase)… Mie imi vine sa plang cand ma gandesc ca mai am inca doua saptamani de vacanta… de maine ar trebui sa ies din casa, pentru ca deja simt lipsa de miscare, iar asta ma deprima.

Va doresc un an plin cu chef de viata!

Se-apropie Craciunul si, nu stiu de ce, nu-l astept… nu-l simt, pe el Spiritul Craciunului…in difuzoarele magazinelor rasuna colinde, inca din noiembrie… magazinele au tot felul de oferte si reduceri… peste tot este aglomeratie, agitatie, in magazine, pe strada… sentimentele pline de sensibilitate ar trebuie sa-si faca loc in sufletele noastre, dar nu-i asa, nu mai e loc de bunatate, noi ne uram, ne-mbulzim, ne-mbrancim, ne certam la cozi interminabile si printre rafturile magazinelor sau in trafic… ieri mi-am facut timp sa ma tund ( aglomeratie si acolo, doar ca eu am avut prioritate, aveam programare), apoi am mers in kaufland sa iau cate ceva pentru colindatorii din seara aceasta… nu stiu de ce era nebunia aia in kaufland, nu stiu de ce rascoleau mandarinele si portocalele, gramada unii peste altii… toate fructele erau la fel, doar oamenii isterizati, se uitau unii la altii, li se parea ca ceilalti au pus mana pe fructele cele mai frumoase si mai gustoase… E greu sa patrunzi in lumea fanteziei, a Spiritului Craciunului si sa uiti toata agitatia asta, pentru ca esti tintuit in realitate datorita agitatiei oamenilor, in perioada asta… problemele noastre legate de sarbatoarea Craciunului si lipsurile, ne framanta… Craciunul, din pacate, s-a redus doar la agitatie, afaceri, petreceri cu multa mancare si bautura… intalnirea cu familia este doar din obligatie si, in cel mai bun caz, la cateva sentimente… unii se amarasc iar altii se adancesc in deznadejde sau nepasare, lipsa banilor facand din aceasta sarbatoare un chin, nu o bucurie… Craciunul nu mai este ce a fost candva… mi-e dor de Craciunul din copilarie!

Anul acesta n-am cumparat brad… primul an cand n-am cumparat brad, primul an in care grijile si problemele m-au coplesit… este anul in care am obosit… in schimb este primul an in care cred, mai mult ca oricand, ca lucrurile vor merge mai bine, odata cu noul an… tot ce s-a intamplat in anul asta ce tocmai “isi da duhul”, m-a intarit si m-a maturizat ( cred ca era si timpul)… m-a facut sa ma uit mai mult spre mine si sa ma ocup ceva mai mult de mine.

… N-am cumparat brad, dar am primit unu… unu mic, din hartie, facut de un copil… un bradut care mi-este foarte drag, pentru ca are mult suflet pus in el… Casian mi-a facut bradutul si mi l-a daruit… eu l-am impodobit, aseara, pentru ca trebuia sa impodobesc un brad… e chiar cel din poza, alaturi de Mos Craciunul primit in dar ( ramasesem datoare, la psi, cu poza cu Mos Craciun)… Incerc sa ma integrez in sarbatoarea Craciunului… tocmai am trecut cateva cete de colindatori ( mult mai putini fata de alti ani)… Maine ma apuc de gatit mancaruri traditionale de Craciun ( sarmale, ciorba, carnati…), poate patrunde si in mine “spiritul” sarbatorii

Sa aveti Craciun bogat si fericit si sanatate maxima sa va puteti bucura de el!

Inca port cu mine mirosul zilelor si noptilor de vara, prospetimea si caldura dintr-un singur parfum… Gradinita cu flori, din fata casei bunicilor… miros de narcise suave, petunii catifelate, mangaiate de soarele verii… regina noptii, sufbtirica si firava, imprastiind miresme fine in adierea noptilor de vara… asa-mi miroase, a gradinita cu flori din fata casei bunicilor, a copilaria mea, din vacantele de vara…

In urma cu o luna, buna mea prietena, plecata la munca in Germania, s-a intors acasa, pentru trei saptamani. Stia ca sunt innebunita dupa parfumuri, asa ca ce-mi putea aduce cadou, decat un parfum… Desi imi adusese un alt parfum sau, ma rog, mi-a dat sa-mi aleg intre alte doua parfumuri scumpe, de firma si care stia ca-mi plac, eu am ales parfumul ei… parfumul pe care si-l cumparase pentru ea, din avion si pe care il incepuse… De cand l-am mirosit m-a hipnotizat si nu mai simteam alt miros decat cel din gradina cu petunii si regina noptii, de copilarie, de zilele si noptile de vara… un parfum seducator si proaspat, care-mi da o stare de liniste si caldura, cu care ma simt bine.

Parfumul nu-i unul scump, nu are design sofisticat, nu l-am vazut in vreun magazin de parfumuri ( cel putin la noi in tara nu l-am vazut, ca sigur il miroseam, nu-mi scapa unu nemirosit cand intru in parfumerii ), dar miroase foarte bine, mi se potriveste si asta conteaza penru mine.

Se numeste “SUN” – Jil Sander, iar in compozitie are : rozmarin, bergamota, calone, cardamom, nucsoara, cedru, ambra, mosc… nimic din ce-mi miroase mie, dar imi aduce aminte de narcise, petunii si regina noptii

Fiind duminica, a venit randul “cuvintelor din trecut”, adica repostari din blogul nostru, ca cei noi veniti sa ne cunoasca si alte scrieri din trecut… ideea a fost a lui Tiberiu, iar noi am preluat-o cu drag

ce mai cititi?

This entry was posted Sunday, 21 November, 2010 at 03:12

Azi mi s-a facut dor de mare, asa ca ne-am hotarat, in scurt, sa dam iar fuga la mare, ca tot a intrat salariul si e liber si luni … da mai bine sa povestesc ce-am facut in urma cu trei saptamani, cand am fost la mare.

Am plecat, o tura, la mare, pe 22 iulie… intr-o vineri. Drumul a fost plictisitor si a trebuit sa ascult aceeasi poveste, spusa cu lux de amanunte, de vreo 10 ori, de tipa de langa mine, diverselor persoane care/pe care le suna ( daca tineti neaparat v-o povestesc si voua, ca deja o stiu cu tot luxul de amanunte)… Am ajuns, pe inserat, la Constanta… cred ca era ora 21:00, nu mai stiu exact. Am petrecut o noapte frumoasa si calda, la malul marii… intuneric, luna, mare, valuri… Camping Holiday (GPM) unde trag de vreo 10 ani, ofera atat o atmosfera alpina, fiind situat intr-o padurice de salcie mirositoare (rachitica, maslin salbatic), fiind dotat cu casute din lemn, cu prispa (unele si cu mansarda), corturi, umbra… cat si o atmosfera marina: plaja, mare, nisip, scoici… Sambata, m-am trezit pe la ora 9:00… era foarte cald afara. Am mai lenevit un pic, ca tot n-aveam nicio treaba, apoi am plecat sa-mi mai cumpar ceva de mancare, ca aruncasem tot ce mai aveam perisabil prin bagaj. Mi-am luat o cafea, apa, o friptura de piept de pui dezosat si cartofi prajiti si m-am instalat pe terasa din mansarda, pentru a dejuna, privind marea de la inaltimea casutei … Pe la ora 12:00, m-am hotarat sa merg la plaja. Am cautat un loc marginas, sa nu ma deranjeze nimeni si sa nu aud tipete de copii in preajma ( tipete de copii aud si la munca din belsug). Deabia asteptam sa ma intind la soare, direct pe nisip ( nu sunt adepta sezlongurilor) si sa simt cum ma mangaie soarele, pe tot corpul, in bataia brizei… dar mai intai am intrat in apa. Apa era placuta, nici rece, dar nici foarte calda, la vreo 25-26 grade, tocmai buna pentru inot. Am inotat in adanc si m-am balacit pana am obosit, am iesit din apa si m-am intins pe prosop, cu fata in sus, jucandu-ma cu razele soarelui sub pleoape, vreo juma de ora, apoi am intrat iar in apa, la o tura de inot… Plaja incepuse sa se goleasca. Lumea pleca la masa sau la odihna prin casute, corturi… Am iesit din apa si m-am intins pe prosop, pe burta… mi-am studiat telefoanele, sa vad daca m-a sunat careva, mi-am aprins o tigara si am savurat-o cu zambetul pe buze… eram in sfarsit la mare, pe plaja … Am pus capul jos si am inchis ochii… auzeam doar cantecul valurilor care biciuia malul, cativa pescarusi… si am adormit… si am dormit… m-a trezit o fatuca care mi-a intins un pliant cu reclama la nu stiu ce marca de nu stiu ce produs. M-am uitat la ceas. Era ora 16:15… m-am uitat la mine… eram rosie- vinetie, pe maini aveam scoici lipite, iar spatele si picioarele ma usturau… parca eram scoasa dintr-un calandru… Mi-am strans prosopul, m-am imbracat si am plecat spre casuta. Nu ma simteam bine, usturimea se intindea pe tot corpul, mai ales pe la incheieturile picioarelor, asa ca mi-a fost foarte greu sa urc si sa cobor scarile de lemn ale casutei, pana la mansarda unde eram cazata. Dupa ce m-am dusat si uleiat, am inceput sa ma analizez: eram rosie ca racul, iar pe mana stanga aveam pete albe ( le mai am si acum) unde fusesera lipite scoicile… un fel de “tatuaj eco”, bronzata cu model … Ce sa va spun c-a urmat? In primul rand mi-am anulat sederea pentru urmatoarea zi, l-am sunat pe fiul meu sa-i mai dau niste bani, ca tot plecam acasa ( fiul meu era in Mamaia, la vreo doi kilometrii distanta de mine). Apoi a urmat o noapte chinuitoare, nu suportam nimic pe mine, iar aerul conditionat era pornit si oprit din 30 in 30 minute, dupa cum ma luau frisoanele… mi-era frica sa ma mai dau jos din pat, pentru ca simteam ca-mi explodeaza picioarele, ca se rupe pielea pe mine… iar daca tot n-am dormit, spre dimineata, am plecat pe plaja, macar sa vad rasaritul de soare. Era racoare, chiar frig mi s-a parut, si se adunau nori de ploaie. M-am asezat pe nisip si m-am ghemuit ca un pauper, asteptand soarele sa ma incalzeasca. Cerul a inceput sa se coloreze in nuante de roz… Norii ieseau, parca din pamant in fuioare roz, ca vata de zahar… M-am ridicat si am inceput sa fac poze. A inceput ploaia, maruntel, abia simtita. In departare se auzeau tunete si fulgerele luminau norii… Atunci am avut parte de ceva spectaculos: la rasarit se vedea soarele, ridicandu-se timid din mare, ridicand perdeaua de nori, iar la apus, a aparut curcubeul. A fost o onoare, pentru mine, sa vad, pentru prima data, curcubeul dimineata… Dupa ce am salutat soarele si curcubeul, am mers la receptie sa-mi anunt plecarea, dar as mai fi ramas cateva ore sa mi se mai calmeze arsurile… puteam sta pana la ce ora doream, ca doar, camera, fusese rezervata pentru mine si oricum eram clienta veche si fidela a cestui camping… Doamna asistenta mi-a dat un spray pentru arsuri. Ajunsa in camera mi-am dat cu spray… cu tot spray-ul si m-am intins in pat. Am dormit pana la pranz. Mi-am facut bagajul si am plecat catre casa, gandindu-ma cu groaza, cat am de suferit stand vreo 5-6 ore, numai pe scaun, in autocare… noroc ca, din intamplare, mi-am pus si o fusta la mine, ca altfel nu stiu ce ma faceam daca aveam pantaloni.

… A urmat perioada de “naparlire”… inca mai am piele de jupuit, dar bronzul a ramas la locul lui

Dar pozele mi-au reusit cat de cat

Peste cateva ore plec iar la mare. De data asta n-o sa mai adorm pe plaja, sper

Au si ei o duzina: redsky, tiberiu, virusache, scorpio, sara, vero, valentina, dictaturajustitiei