Carmen Sima | Blog

Posts Tagged ‘Prin’

In urma cu doua saptamani, in prima zi dupa vacanta de iarna, le-am promis elevilor mei din clasa I ca-i voi scoate in curtea scolii, la zapada, daca va ninge. Ajunsesera la mine niste zvonuri, ca va ninge si la noi in Giurgiu… si ninsoarea nu s-a lasat prea mult asteptata. A nins, a viscolit, drumurile au fost blocate, iar unii parinti n-au mai putut ajunge la munca, spre bucuria copiilor… unele localitati au ramas fara electricitate… Ieri vantul si ninsoarea s-au potolit. Era placut afara, doar putin ger ne-ar fi facut sa stam prin casa, dar gerul este sanatos, omoara microbii, nu?… Joi le spusesem copiilor sa vina pregatiti sa facem om de zapada si ingerasi. Am ajuns la scoala, la pauza mare a elevilor, inainte de ora mea inot la clasa I. Cand am ajuns in fata scolii, i-am vazut pe toti aliniati la ferestrele clasei… ma asteptau cu nerabdare, la geam, precum iezii caprei din poveste, topaind si dand din manute de bucurie, strigandu-mi numele de “doamna”… Am ajuns in clasa, unde am fost asaltata de copii, ingramadindu-se toti sa ma imbratiseze, asa cum fac  in fiecare zi cand am ora la clasa lor… ma strangeau ca un garou cu manutele lor mici strigand: “doamna, doamna…” I-am desprins cu greu de mine si am inceput sa ne organizam putin, inainte de-a pleca la zapada… pentru ca nimeni nu adusese nimic pentru omul de zapada ce urma sa fie construit, am inceput sa cautam o solutie, asa ca am confectionat un nas dintr-un cornet de hartie, pe care o fetita l-a colorat portocaliu, ochii i-am facut din bucatele de creta, colorate cu negru, iar gura dintr-un snur rosu… apoi le-am verificat copiilor tinuta vestimentara, sa vad daca sunt imbracati si incaltati corespunzator… unii aveau cizmulite din cauciuc, altii si-au luat panataloni de schi, am pus caciuli si manusi, am legat fulare la gura si le-am facut instructajul: fara bataie cu bulgari si frecat cu zapada!… am iesit incolonati in curtea scolii, unde au rupt-o toti la fuga, ca mieluseii pe pasune, uitand ca noi aveam ceva de facut  Ispita era mare, mai ca as fi rupt-o si eu la fuga si m-as fi tavalit prin zapada. I-am adunat, in cele din urma, la un loc si am incercat sa facem un om de zapada. Zapada n-a tinut cu noi, nu era buna nici pentru bulgari, nu se lipea… copiii aduceau zapada cu breatele, pentru a inalta omul… ne-a iesit un musuroi de zapada, in varful caruia am pus o bucata de gheata, in loc de cap, sa avem pe ce pune caciula… inestetic omul nostru, dar merge si asa, copiii isi vor aminti de el, asa cum si eu imi voi aminti de ziua aceasta. Am facut cateva poze, apoi au zbughit-o toti in “marea” de zapada din curtea scolii, sa faca ingerasi. Nu va pot descrie bucuria lor de a se tavali prin zapada, mai ales ca unii copii sunt tinuti mai mult in casa, din lipsa de timp a parintilor sau neputinta bunicilor… au alergat, s-au tavalit, au chiuit de bucurie, pana cand obrajii si nasurile au prins culoare de cireasa coapta… Cu greu i-am adunat sa-i bag in clasa, sa-i scutur de zapada… Au fost foarte fericiti si n-au contenit sa-mi spuna ca sunt “cea mai buna si mai frumoasa doamna” … De acum vom mai iesi afara, la ora de educatie fizica, tocmai la primavara, cand o da frunza in pomi si coltul ierbii… ma bucur ca a nins si mi-am putut tine promisiunea fata de copii.

duzine de cuvinte gasiti si la ei:

psi, redsky, mitzaabiciclista, tibi, cioburi de chihlimbar, virusache,almanahe, dunia, cita, dictatura justiţiei, rokssana, scorpio, vero

S-a terminat de ceva vreme si vacanta de vara… vacanta in care n-am prea avut timp de odihna, caci am muncit cu drag si spor, pentru a face copiilor, vacanta frumoasa ( trebuie sa recunosc ca am imbinat placutul cu utilul, adica aveam nevoie si de bani)… vacanta mea, pe langa munca a insemnat si foarte mult stres, in afara serviciului si in afara casei, dar n-am sa vorbesc despre asta aici… Inainte de inceperea scolii, am zis sa ma relaxez putin prin Bucuresti, asa ca am mers cu fiul meu la o sedinta foto, la o agentie, ca i se pusese piticu pe freza sa-si faca niste poze, apoi m-am intalnit cu sora-mea si nepotul/finul Stefanut, prin Herastrau… m-a alergat copilasul ala cu chip de ingeras, prin tot Herastraul, pana m-a epuizat( cand apar intr-o zona cu copii, mamicile isi fac alte preocupari, iar eu raman cu “tartorasii”)…Pe 12 septembrie s-au inceput scolile… am vrut sa scriu despre prima zi de scoala, dar am fost foarte aglomerata si stresata cu alte treburi, apoi n-a mai avut rost sa scriu… a urmat un weekend, in care am primit invitatie la cules via de la tara… am refuzat-o politicos pe soacra-mea, sambata aceea, motivand ca am  ceva treburi ( pe care chiar le-am avut)… duminica, nu stiu cum m-am lasat purtata de vorbe frumoase, sacra-mea m-a luat prin invaluire si m-a convins sa merg la cules via… nu mai facusem asa ceva de 12 ani, dar nu mi-am pierdut indemanarea, insa, dupa aceea am zacut cateva zile, in care a trebuit sa merg si la munca, iar la munca trebuia sa fac si gimnastica cu clasa I, sa le arata ce au de facut, iar eu nu ma puteam apleca… la munca batai de cap cu clasa I si  a II a si a III a ( zici ca au luat vitamine toata vara, copilasii astia)… doar ce speram la un weekend linistit, weekend-ul ce tocmai trecu, dar nu fu sa fie… vineri am plecat la Alexandria, apoi la tara la mama… fiul meu vroia sa ramana in Alexandria la verisori, mama vroia si ea sa-l vada, dar sa stam si tot weekendul la tara… a trebuit sa impac si “capra si varza”, l-am lasat pe fimiu la Alexandria si am mers eu la tara… a fost drum cu peripetii, caci, desi am venit cu 15 minute mai devreme la microbuz, nu mai aveau locuri si a trebuit sa mergem in picioare o bucata de drum… eu trebuia sa ma incadrez in timp ca sa prind autobuz din Alexandria la tara… m-am enevat cumplit cand a trebuit, pe la jumatea drumului, sa schimbam microbuzul, desi n-am inteles de ce… in fine, am ajus exact in momentul cand pleca autobuzul la tara, dar soferul dragut, a bagat masina in fata autobuzului ca sa ma ia si pe mine… am lasat bucata de copil de 17 ani, in Alexandria si mi-am continuat drumul, cu autobuzul de data asta, in picioare, ca era ultimul autobuz si toata lumea vroia acasa… la un moment dat m-am trezit cu o fetita de un an, in brate… ma oferisem s-o ajut pe mama fetitei sa urce si i-am luat fetita din brate pana urca, dar se pare ca c-a uitat ca are copil, lasand fetita in bratele mele, iar ea strecurandu-se ceva mai in spate… ce era sa fac, am stat cu fetita in brate ( bine ca nu urla), am ascultat-o cum face calul, vaca, capra si tot ce era pe drum (copil inteligent, n-am ce zice, si foarte placuta, desi nu era frumoasa)… dupa cateva statii, mama fetitei da sa coboare, dar si-a adus aminte ca are si un copil si foarte senina ma intrebaba: “ imi dati si mie copilul?”… i-as fi raspuns ca ma mai gandesc daca o mai dau sau nu, dar se grabea soferul si nu aveam timp de stat la discutii… a plecat fara ca macar sa multumeasca, iar eu am ramas cu un gust amar… as fi vrut s-o pup pe ceafa, acolo unde miros bebelusii frumos, dar ma temeam de reactiile mamei … Am ajuns la destinatie si a trebuit sa cobor si eu… in statie ma astepta, nimeni altul decat Stefanut, copilul cu par de aur si chip de inger,  cu trei flori intr-o mana si foarte emotionat … ce-a urmat tot weekendul?… va las sa ghiciti… Se pare ca nici urmatoarele doua weekenduri nu ma voi odihni… duminica am treaba in Bucuresti, de dimineata pana seara, iar saptamana viitoare merg la botezul fetitei unui coleg… deja astept cu nerabdare vacanta de iarna, care cica e ceva mai lunga decat in ceilalti ani

Sedinta foto cu Radu

Distractia din Herastrau… cu Stefanut

Asa cum m-am obisnuit de ceva vreme, voi reposta ceva din anii trecuti… jocul a fost initiat de tibi, si mi s-a parut o idee buna, ca cei noi veniti, sa citeasca si ce am scris noi in trecut… azi o sa repostez ceva, ce asteapta lotusull sa citeasca, pentru ca mi-a placut ce-a scris ea legat de subiectul postului meu

Sufletul din palmă

This entry was posted Tuesday, 17 February, 2009 at 16:14

 M-am trezit din somn, mi-e frig, îmi clănţăne dinţii… Cred că au oprit căldura peste noapte. Ma uit la ceas, e 4.45… aş mai avea de dormit o oră, dar mi-e foarte frig… Mă ghemuiesc sub plapumă încerând să mă încălzesc. Nu ştiu dacă am adormit imediat, dar am început să visez…

Mergeam pe stradă, probabil prin Bucureşti, şi-mi era foarte frig. O maşină de culoare închisă a oprit lângă mine, s-a deschis portiera şi un glas cald, bărbătesc şi foarte cunoscut mi-a zis :
-Urcă! Ţi-e frig, văd că tremuri…
Am urcat în maşină… Vocea care mă invitase era a unui om foarte drag mie, omul care mă linişteşte când este în preajma mea, cănd îi aud vocea… M-a luat de mână, iar eu am început să simt căldura care mă copleşea… mâna lui mi-a dat căldură şi linişte…
-Scuză-mă că vorbesc la telefon, e ceva important! mi-a zis…
-Nu mă deranjează, doar, te rog, ţine-mă de mână că mi-e bine… nu-mi da drumu!
…Şi m-a ţinut de mână cât timp am dormit. Am dormit profund şi liniştit, îmi era cald şi bine… Am dormit atât de bine că n-am auzit alarma de la telefon.
M-am tot gândit zilele astea la acest vis… la mâna care m-a încălzit în acea dimineaţă… Ce şi cât înseamnă să te ţină cineva de mână? De ce facem gestul ăsta? De câte ori şi în ce scop facem gestul ăsta?…Da, eu fac gestul ăsta în fiecare zi… e felul meu de a calma…Copiii se calmează dacă îl iei de mână şi le vorbeşti, le dai încredere… mâna te susţine când faci primii paşi, mâna te ajută să să te ridici, mâna îţi şterge lacrimile de pe obraz, mâna împinge leagănul… atingerea mâinii îţi dă primii fiori ai dragostei, mâinile te ajută să comunici cu surdo-mutii… Mâna este sufletul din palmă!
Ţine-mă de mână să-ţi simt sufletul din palmă!

…Şi melodia care m-a obsedat toata ziua AICI .

au mai adus la lumina cuvinte din trecut: tiberiu, vero, psi, cita

( Ana Blandiana – Descantec de ploaie)

(Kanta Rohini – Ea stie)
sursa foto

au mai scris pe aceeasi tema: papagigli, psipsina, redsky, scorpio, virusache, vera, griska, sara, pisicaru