Carmen Sima | Blog

Posts Tagged ‘Pot’

Trebuie sa recunosc ca nu ma imbrac de la marile case de moda si nici din magazine de fitze, in schimb am gasit lucruri dragute la miniPRIX, de aceea m-am abonat online la siteul magazinului ca sa pot primi noutati, mai ales ca incepe si perioada reducerilor. Caravana Reducerilor miniPRIX va poposi in weekend-ul 26-27.11.2011 in judetul care va aduna cele mai multe voturi in sondajul de pe prima pagina a magazinului online miniPRIX!

Locuitorii judetului castigator vor avea posibilitatea sa cumpare orice produs de pe miniPRIX, in perioada 26-27.11.2011, cu 20% reducere! Asa ca, va fac o invitatie:

Locuiesti intr-unul din judetele Olt, Galati, Teleorman, Satu Mare, Buzau, Tulcea, Giurgiu, Ialomita, Harghita, Salaj sau Covasna? Atunci intra pe www.miniprix.ro si voteaza-ti judetul pentru a beneficia in weekend-ul 26-27.11.2011 de o reducere de 20% pentru orice comanda online pe miniPRIX! Oricine poate vota in acest sondaj!

 Lupta este stransa si toata lumea are sansa sa!

 Judetele aflate pe locurile 2 si 3  in sondaj isi asigura locul la Caravana Zapezii!

 Voteaza si tu!”

Săptămâna asta am fost tot într-o fugă. O săptămână plină şi obositoare. Luni a început BAC-ul sesiune august-septembrie, iar azi s-a terminat. Am avut si examen cu clasa I – înot şi… şi alte probleme personale, care mi-au consumat energia, de care nu vreau să vorbesc aici, acum… niciodată în acest spaţiu.

Nu ştiu cu care zi a săptămânii să încep, dar o să încep cu fiecare dimineaţă, ca toate se derulează în acelaşi ritm… M-aş fi oprit la ziua de miercuri, dar o las pe altă dată, ca şi acum mă apucă boala când mă gândesc la ziua aia…

În fiecare dimineaţă mă trezesc cu noaptea-n cap. N-aş vrea să mă vedeţi cum mă manifest dimineaţa, mai ales când mă grabesc, zici că sunt teleghidată… cu ochii cârpiţi de somn, pe care deabia îi pot ţine deschişi şi îi simt de parcă cineva mi-ar fi turnat mălai în ei, pun ibricul pe foc să fac cafea, timp în care mă uit pe geam cum începe să se crape de ziuă, mai urmăresc câte o cioară care zboară croncănind spre alt cârd de ciori, la fel de gălăgioase ca şi ea… las cafeua pe masă să se liniştească şi merg să-mi fac un duş… ies din duş(deja încep să văd cu alţi ochi totul), trec prin bucătărie, iau prima gură de cafea, îmi arunc iar ochii pe fereastră şi nu ştiu cum, în fiecare dimineaţă, ca o vrajă, prin crăpătura de ziuă, în zarea aurie, soarele se ivişte sfios, rotund, ca un gălbenuş de ou. Mă duc grăbită să iau camera digitală pentru a imortaliza momentul şi fac o poză, doua, trei…( aici pierd cel mai mult timp şi uit de ce m-am trezit)… Când mă uit la ceas este deja destul te târziu şi încep să mă agit, îmi iau ustensilele şi merg iar în baie, de data asta pentru a-mi accentua puţin frumuseţea cu niţel creion şi rimel, apoi trec la îmbrăcat, mai iau o gură din licoarea neagră, dulce şi foarte tare, în timp ce mă îmbrac şi ca să fie cireaşa pusă pe tort, mă parfumez, mai iau o gură de cafea, îmi pun pe umăr geanta mare cât o traistă, care nu ştiu de ce e aşa de grea, dar ştiu că pot gasi aproape orice în ea, de la aspirină până la… stai aşa să mă uit ce mai am pe-acolo… 6 pixuri, 3 brichete, încărcătorul de telefon, două parfumuri (întotdeauna am doua- trei parfumuri în geantă sau rucsac), şerveţele umede şi uscate, maşinuţa suvenir de la compania aeriana flyniki, ochelarii, crema de mâini, un unguent de când am avut o arsură la mână, nişte chestii pe care nu vi le spun, etc… cu toate cele enumerate în geantă şi cu geanta pe umăr, ies în „goana calului” pe uşă, cobor cele trei etaje, mă arunc în taxiul chemat în urmă cu 5 min. şi o pornim către liceu, să supraveghez candidaţii la bac, să fiu supravegheată si eu, la rândul meu, de camerele de supraveghere, timp de 3 ore, în care mi-e teamă să mă scârm şi în nas, că mă văd în cameră… singurul lucru pe care îl iubesc  la supravegherile astea de  la examene este liniştea… trei ore de linişte

au şi ei duzina lor:  psipsina, virusache, tiberiu, redsky, vero, sara, dictaturajustiei, pisicaru, dagatha, rokssana, scorpio

Atunci cand lucrurile nu merg asa cum mi-am dorit si nu ma pot ridica la nivelul asteptat, iar mintea refuza sa lucreze, din diverse motive, e mai bine sa iau o pauza… o pauza pe o perioada nedeterminata.

Trebuie să vă spun că azi sunt tare emotţionată… cea mai importantă fiinţă din viaţa mea, cel mai important “bărbat” din viaţa mea, bucaţică ruptă din mine, împlineşte 15 ani. Mihai-Radu se numeşte, noi îi zicem Radu şi este copilul meu.

E drept că, de când a crescut, petrecem puţin timp împreună, aşa că astăzi, de ziua lui, va petrece cu prietenii.

Trebuie să recunosc că îmi este foarte greu să văd cum se desprinde de mine, dar vârsta îşi cere drepturile, iar eu încerc să înţeleg toate astea.

Azi am căutat în “cutiuţa cu amintiri”… mi-am amintit de primul zâmbet ( aşa am facut cunoştintă unul cu altul după câteva ore de când a apărut pe lume), primul scâncet, primul cuvânt,primii dinţi, primii paşi, prima iubire, prima dezamăgire, primul bileţel de dragoste… toate astea parcă au fost ieri.

Hai să ne uităm împreuna la câteva poze… am sute de poze, amintiri care mă fac să zâmbesc

Copilul “atomic”

Irina, prima iubire… înca din maternitate

Sonia, cea de-a doua iubire… şi prima dezamăgire , acum foarte buni prieteni

…serbări, grădiniţă, şcoală

Fotomodel, şedinte foto …

Sport… 6 ani de karate

…în prag de buletin

…şi uite aşa a terminat şi clasa a VIII a, a intrat la liceu

Poza asta îmi aduce aminte de prima declaraţie de dragoste, primul bileţel de dragoste pe care l-a primit prin clasa I… de la Ana, fata în gri de lângă el …  încă mai păstrez bileţelul pe care l-am găsit,  în buzunarul hăinuţei de uniformă

La mulţi ani copilul meu! Să creşti sănătos, să ai minte şi să-ţi împlineşti toate visele şi dorintele!

Weekend-ul trecut, vorbeam cu un bun prieten, despre tristeţe şi singurătate. Eu tot povesteam de zor, despre necazurile pe care le-am avut în ultima vreme şi greutăţile cu care m-am confruntat, despre momentele de singurătate prin care trec… El mă asculta calm şi, la un moment dat, mi-a zis “aşa sunteţi făcute voi femeile, aveţi darul ăsta de a vorbi, de a vă descărca şi asta vă face bine… eu nu pot să fac lucrul ăsta… de aceea femeile sunt bune naratoare”… sau cam aşa ceva spunea.
Bărbaţii suferă mult mai mult de singurăte şi sunt mult mai trişti decât femeile… şi mult mai interiorizaţi.
E adevărat că femeile trec mai uşor peste greutăţi, tristeţi, necazuri… poate tocmai datorită faptului că spun ce au pe suflet.
…Şi nu ştiu de ce, azi mi-a venit în minte melodia asta… oarecum exprimă tristeţea şi singurătatea bărbatului.

My house has been built but I am alone here
The door banged behind my back
An autumn wind is knocking on the window
Crying over me all over again…
Thunderstorm at night and fog in the morning…
The sun has turned completely cold
Old pains are following one another
Let them all get together!

My house has been built but I am alone here
The door banged behind my back
An autumn wind is knocking on the window
Crying over me all over again…
This is Fate and I can’t
Ask anything of Fate!
I just know how the winds
Will be wailing after I’m gone