Posts Tagged ‘Carmen’
miercurea fara cuvinte
au mai postat: Carmen, redsky, tudor, scorpio, napobloghia, dictaturajustitiei, tiberiu
La mulţi ani, Constantini, Constantine, Elene!

M-am trezit de dimineaţă…mi-am adus aminte că este 21 mai, adică “Sfinţii Constantin şi Elena”… Am pus mâna pe telefon să-l sun pe tata, să-i urez “La mulţi ani!”… m-a trecut un fior pe şira spinării, iar lacrimile mi-au alunecat pe obraji, unindu-se în barbă
… numai e… am zis cu voce tare. M-am întristat, e drept, dar i-am urat “La mulţi ani!” cu glas tare, ştiu că mă aude.
La mulţi ani, tuturor care purtaţi numele Constantin şi Elena! Să fiţi sănătoşi şi fericiţi şi să petreceţi frumos!
La mulţi ani şi mie!… sunt botezată Constantina- Carmen (pentru cei care nu ştiu).
La mulţi ani, tată!…asta ţi-ai dorit să nu fi acasă de “Constantin şi Elena”, să fii, poate, alături de fraţi, surori, parinţi şi nepoţi… acolo pe lumea cealaltă şi să petreceţi împreună.
Eu si domeniul meu
În sfârşit am si eu “casa mea”,”domeniul meu”…aşa că încep prin a mă prezenta cumva…sper s-o fac bine:)
Sunt Carmen…Sima Carmen!
Îmi place:răsăritul de soare…sau tot ce înseamnă început,îmi place ploaia în zilele libere(pe care nu le prea am),iubesc marea…şi-mi place înghetata cu nuci si arţar,îmi place să visez cu ochii deschişi…îmi place să fac cadouri…
Nu-mi place:singurătatea deşi,câteodată o caut;nu-mi place aglomeraţia,deşi mă pierd prin mulţime uneori…nu-mi plac îngradirile de nici un fel,nu-mi plac discotecile,cluburile si restaurantele(ma mir cum am rezistat la nunta mea)…nu-mi place ziua mea…
Sunt dependentă de ceas şi de apă…
Mă fascinează norii şi mă tem şi am emoţii de câte ori de deschide o uşă.
Gândesc foarte mult,prea mult până iau o decizie(lucru destul de ciudat la o femeie),şi de cele mai multe ori o iau pe ce proastă sau renunţ;
NU DAU ŞPAGĂ!niciodată,încerc să-mi rezolv treburile pe propriile-mi puteri şi cu pregatirea mea.
N-am imaginaţie(doar idei)
Îmi place să citesc,câteodată îmi fac şi timp sa citesc…îmi place Nichita Stănescu,iar cartea mea de suflet este “Pânza de păianjen”-Cella Serghi…
Cu 18-20 ani în urmă, când cochetam şi eu cu scrisul, mi-am propus ca la vârsta de 40 ani să încep să-mi scriu viaţa(consider că la 40 ani am trăit destule, poate nu tot ce mi-am dorit, dar cu sigutanţă lucruri pe care nu le pot uita).
…În rest sunt veselă, tristă, încăpăţânată, ambiţioasă, foarte corectă şi exagerat de sinceră…un om…EU.












