Carmen Sima | Blog

A trecut si 2011, s-a dus si mult asteptatul Revelion… De Revelion am stat acasa, am facut pregatiri (primul an in care fac pregatiri de revelion, singura), am facut mancare si doua torturi, ca asa mi s-a pus ( imi propusesem sa fac o singura prajitura)… m-am imbracat cel mai frumos fata de toate revelioanele din viata mea si am asteptat sa se intample minunea, venirea Anului Nou… n-am vrut sa ies in oras la spectacol, pentru ca oricum se auzea muzica pana la mine acasa. La miezul noptii am ciocnit un pahar cu sampanie cu sotul meu, am stat la fereastra si am urmarit focul de artificii ( mai intai pe cel de la bulgari ca sunt cu un minut inaintea noastra, apoi pe cel de la noi) si am inhalat fumul si pucioasa de la petardele care zburau din toate partile, de la toate geamurile si balcoanele ( azi mi-am adus aminte ca aveam si eu o punga de petarde dar am uitat de ele)… Nu stiu de ce mi s-a parut un revelion sec, nimic spectaculos… n-am mai trait nici emotia artificiilor, ca in alti ani sau alte evenimente… am uitat sa-mi pun si dorinta la trecerea dintre ani ( nici anul trecut nu m-am pus dorinta)… Dupa miezul noptii au inceput sa sune telefoanele, am sunat si eu apropiatii, sa le urez de-ale anului nou… a, am uitat, toata ziua, cat am bucatarit, a trebuit sa raspund si la sms-uri ( am raspuns la 158 din 277)… m-am bucurat ca, in fiecare an, primesc urari de la persoane cu care nu m-am vazut de ani de zile, dar care isi aduc aminte de mine la fiecare sarbatoare mare din an… si nu-mi sunt rude, sunt parinti ai fostilor mei elevi din Bucuresti, cu care am ramas in relatii extraordinar de bune, desi copiii sunt mari ( au fost elevii mei intre 1996- 2008, pe vremea cand lucram in Bucuresti

Suntem deja in data de 2 ianuarie, a celui mai de temut an 2012… ar trebui sa ma simt fresh, ca doar am stat acasa n-a trebuit sa ma adun de pe drumuri, de pe la Bucuresti, cum faceam in anii trecuti, cand mi se parea ca masina merge cu viteza melcului, iar eu eram nerabdatoare sa ajung in pat si sa dorm pana dupa pranz… anul asta m-au prins zorii primei zile din an, in patul meu de acasa, visand la dorinta pe care n-am apucat sa mi-o pun la miezul noptii…

Nu mi-a placut niciodata prima zi din an, nici a doua… credeam ca anul asta o sa fie altfel, o sa ma trezesc altfel… tot inutila ma simt, o stare confuza, mahmura, desi n-am baut mult… si ma mai doare si un ochi de nu mai pot ( alergie la fumul de artificii si petarde)… Nu stiu voi cum va simtiti, dar am banuiala ca va simtit la fel ca mine si sunt sigura ca v-ati dat pe muraturi si mamaliguta cu branza… sunt sigura ca in prima zi din an ati baut o “cisterna” de cafea, v-ati facut ca nu vedeti chiuveta plina cu vase si pahare murdare, iar azi v-a venit sa plangeti cand a trebuit sa le spalati ( stiu eu pe cineva care avea nevoie de ajutor la spalat vase)… Mie imi vine sa plang cand ma gandesc ca mai am inca doua saptamani de vacanta… de maine ar trebui sa ies din casa, pentru ca deja simt lipsa de miscare, iar asta ma deprima.

Va doresc un an plin cu chef de viata!

Gata! Am terminat treaba… Este primul an, in ultimii 10 ani, cand fac Revelionul acasa (de obicei ma hotarasc, uneori, cu cateva ore inainte unde merg de Revelion). A fost un an greu, urat, din multe puncte de vedere, care m-a epuizat fizic si psihic… mai are putin si se duce

Am pus mancarea pe masa, am pregatit si un ornament cu o lumanarica, ca doar vine Anul Nou, nu?  trebuie sa aiba si lumina … se zice ca in noaptea dintre ani, trebuie sa porti lenjerie rosie si ceva nou… am rezolvat si cu lenjeria rosie si cu ceva nou… la nouatate aveam ceva probleme, dar mi-am adus aminte ca mi-am cumparat o rochita, in vara, si n-am imbracat-o niciodata, asa ca acum este momentul special … m-am aranjat, mi-am accentuat putin frumusetea, mi-am pus rochita alba cu imprimeu de irisi mov pe poale si pe piept, mi-am pus pantofii albi, cercei si margele perlute albe si, ca sa fiu in ton cu rochia, m-am parfumat cu “Eternity” by Calvin Klein … sunt pregatita pentru intalnirea cu 2012… sper sa-l impresionez si sa fiu pe placul lui si sa ma tina in brate tot anul

Va doresc din suflet sa aveti parte de un 2012 frumos, bogat si sanatos care sa va implineasca toate dorintele!

LA MULTI ANI!

Copiii se bucura cel mai tare de sarbatorile de iarna, din multe motive:  vacanta, colindele, vine Mos Craciun, primesc cadouri, sunt in centrul atentiei… anul acesta nu l-am vazut pe nepotelul meu Stefanut, de Sf. Stefan… azi, sora-mea mi-a trimis ceva poze cu el si m-am bucurat foarte mult. Stefanut este un copil care nu cere multe, se bucura de orice, poate si de un fir de ata frumos colorat, pentru ca asa a fost crescut, asa cum si fiul meu a fost crescut, sa se bucure de ceea ce i se ofera, de lucruri marunte dar venite din suflet … Stefanut a fost foarte incantat si fericit de iia facuta de mama mea ( mamaia lui), pentru serbarea de la gradinita, in care a interpretat rolul de “iedul mic” din ” capra cu trei iezi”, apoi s-a bucurat de cadoul de la Mos Craciun si s-a bucurat foarte tare de tortul facut de mama lui ( sora-mea), de Sf. Stefan… puteti citi toate aceste fericiri pe chipul lui …

… si ca sa rasplateasca toate acestea, a trebuit sa faca si el ceva… si a “pictat” peretii din sufragerie =))… dar asta va arat data viitoare

Se-apropie Craciunul si, nu stiu de ce, nu-l astept… nu-l simt, pe el Spiritul Craciunului…in difuzoarele magazinelor rasuna colinde, inca din noiembrie… magazinele au tot felul de oferte si reduceri… peste tot este aglomeratie, agitatie, in magazine, pe strada… sentimentele pline de sensibilitate ar trebuie sa-si faca loc in sufletele noastre, dar nu-i asa, nu mai e loc de bunatate, noi ne uram, ne-mbulzim, ne-mbrancim, ne certam la cozi interminabile si printre rafturile magazinelor sau in trafic… ieri mi-am facut timp sa ma tund ( aglomeratie si acolo, doar ca eu am avut prioritate, aveam programare), apoi am mers in kaufland sa iau cate ceva pentru colindatorii din seara aceasta… nu stiu de ce era nebunia aia in kaufland, nu stiu de ce rascoleau mandarinele si portocalele, gramada unii peste altii… toate fructele erau la fel, doar oamenii isterizati, se uitau unii la altii, li se parea ca ceilalti au pus mana pe fructele cele mai frumoase si mai gustoase… E greu sa patrunzi in lumea fanteziei, a Spiritului Craciunului si sa uiti toata agitatia asta, pentru ca esti tintuit in realitate datorita agitatiei oamenilor, in perioada asta… problemele noastre legate de sarbatoarea Craciunului si lipsurile, ne framanta… Craciunul, din pacate, s-a redus doar la agitatie, afaceri, petreceri cu multa mancare si bautura… intalnirea cu familia este doar din obligatie si, in cel mai bun caz, la cateva sentimente… unii se amarasc iar altii se adancesc in deznadejde sau nepasare, lipsa banilor facand din aceasta sarbatoare un chin, nu o bucurie… Craciunul nu mai este ce a fost candva… mi-e dor de Craciunul din copilarie!

Anul acesta n-am cumparat brad… primul an cand n-am cumparat brad, primul an in care grijile si problemele m-au coplesit… este anul in care am obosit… in schimb este primul an in care cred, mai mult ca oricand, ca lucrurile vor merge mai bine, odata cu noul an… tot ce s-a intamplat in anul asta ce tocmai “isi da duhul”, m-a intarit si m-a maturizat ( cred ca era si timpul)… m-a facut sa ma uit mai mult spre mine si sa ma ocup ceva mai mult de mine.

… N-am cumparat brad, dar am primit unu… unu mic, din hartie, facut de un copil… un bradut care mi-este foarte drag, pentru ca are mult suflet pus in el… Casian mi-a facut bradutul si mi l-a daruit… eu l-am impodobit, aseara, pentru ca trebuia sa impodobesc un brad… e chiar cel din poza, alaturi de Mos Craciunul primit in dar ( ramasesem datoare, la psi, cu poza cu Mos Craciun)… Incerc sa ma integrez in sarbatoarea Craciunului… tocmai am trecut cateva cete de colindatori ( mult mai putini fata de alti ani)… Maine ma apuc de gatit mancaruri traditionale de Craciun ( sarmale, ciorba, carnati…), poate patrunde si in mine “spiritul” sarbatorii

Sa aveti Craciun bogat si fericit si sanatate maxima sa va puteti bucura de el!

Sunt o moneda de schimb… sunt spaga pe care o dai fanteziei, ingerul cu aripi negre sunt… destramarea ta si gandul tau subversiv, obsesia de fiecare dimineata, cand imi cobor decolteul pe podeaua vietii privind ingandurata spre o pata gri pe care destinul si numai el ar putea sa o determine sa-mi tai, o data macar, calea… sa-mi fi dar pentru maine… pentru o zi… pentru candva… ramai dorinta mea secreta si lumina de la capatul tunelului, cand calc desculta peste spinii ce i-am pierdut in urma… am sa ma opresc in fiecare zi, in fiecare moment, in fiecare clipa, pe buzele tale, ca un suras, ca o soapta, ca un dar… si-am sa ma preling pe buzele tale… pana ma vei inghiti…

au mai scris pe aceasta tema:

psi, abisuri, almanahe, redsky, abisuri,verovers, virusache, cita, scorpio, rokssana