Zilele trecute, neavand ce face, in vacanta prelungita, datorata “codului portocaliu”, m-am apucat sa fac ordine prin lucrurile nefolositoare din casa. Printre jucariile fiului meu, abandonate din cauza varstei, am dat peste un joc LEGO, nefolosit…culmea. Probabil l-a primit la o varsta destul de mica ca sa-l poata folosi, caci pe cutie scria “6-10 ages”, iar piesele erau destul de mici si multe, ca sa poata construi ceva la o varsta mica. Asa ca, din lipsa de ocupatie, m-am apucat sa fac sa fac LEGO, dupa imaginile din “prospect”. Mi-a luat cam o ora, dar am reusit sa construiesc o masina, remorca pentru ambarcatiune si ambarcatiunea. Mi-au mai ramas cateva piese, carora nu le-am gasit locul.
De obicei nu am rabdare sa fac o munca migaloasa, dar de data asta mi-a placut, chiar daca nu mi se potriveau de fiecare data piesele.
Nu de mult spuneam ca viata este un joc de puzzle. Morena m-a “tras de urechi” intr-un comentariu la acea postare, iar eu i-am dat dreptate.
Revin la ce-am zis, la viziunea mea despre viata… Da, vedeam viata ca pe un joc de puzzle, unde trebuia sa asez piesele astfel incat sa intregesc o imagine. O imagine pe care deja o aveam conturata despre viata? Aveam oare un model? Oare stim exact ce piese ne sunt necesare pentru a intregi tabloul? Nu! Fireste ca nu putem stii dinainte.
In timp ce ma jucam cu LEGO, ma gandeam ca viata este exact ca un joc de LEGO, nu ca un puzzle. Pentru ca, oricand poti schimba sau inlocui o piesa, astfel incat sa realizezi altceva. Oricand poti schimba cursul vietii… Da, stiu, veti spune ca exista destin sau:”ce ti-e scris, in frunte ti-e pus”… dar exista si varianta “cum iti asterni asa vei dormi”, ceea ce mi se pare foarte adevarat.
De ce mi-am schimbat obtiunea din puzzle in LEGO? E simplu. Viata mea nu are un model dinainte stabilit. In viata mea, tot timpul, eu am ales. Eu am adaugat “piesele”, tot eu am eliminat “piese”. Fiecare facem lucrul asta. Alegi la un moment dat sa ai un partener de viata, atunci adaugi o “piesa”… vrei un copil, doi, trei… mai adaugi niste “piese”…vrei casa, masina, iar adaugi piese. Schimbi masina, casa…inlocuiesti pisele cu altele mai mari, mai colorate… Divortezi, elimini o “piesa” sau o inlocuiesti cu alta, daca te recasatoresti. Moare cineva drag…mai elimin o pisa si ceva se mai schimba in viata ta… Exemple sunt multe, pentru ca toate jocurile sunt inventate de oameni, dupa experientele traite… Or fi existant jocuri inainte de oameni?

Mi s-a cerut sa scriu un articol, pentru revista scolii sau site-ul scolii. Nu-mi place sa scriu la comanda, recunosc, dar cred ca am spus in el tot ce trebuia.

Fara indoiala, inotul este unul dintre cele mai frumoase si eficiente sporturi, putand fi practicat de oricine, la orice varsta. Nu aveti nevoie de echipamente sofisticate, abilitati deosebite sau experienta anterioara.
Inotul este considerat cel mai complet sport:
- creste rezistenta cardio-pulmonara, stimuleaza circulatia sangvina, dezvolta mai mult de 2/3 din suprafata musculara, intareste articulatiile, imbunatateste postura corporala, genereaza o stare de bine, modeleaza corpul si combate cu succes celulita.
Practicarea regulata a acestui sport are efecte psihologice pozitive, deoarece inotatorul este intr-un ambient deosebit, la o temperatura optima pentru relaxare.
Prin inot se acopera cele mai importante necesitati ale fiintei umane, de la atingerea unei stari de bine, la imbunatatirea conditiei fizice, la necesitatea antrenarii pentru competitii sau doar in scop recreativ.

Scoala cu clasele I-VIII, “Acad. Marin Voiculescu”, din Giurgiu, are in dotare un elegant bazin de inot, aflat in incinta bazei sportive a scolii.
Bazinul este dotat cu grupuri sanitare proprii si vestiare dotate cu dusuri, foarte bine intretinute si igienizate. Bazinul de inot este echipat cu materiale necesare practicarii inotului, este bine intretinut si igienizat conform standardelor impuse. Apa este tratata cu substante dezinfectante, corespunzatoare (clor activ si antialga), zilnic se iau probe de apa pentru a se efectua verificatea ph-ului si a concentratiei de substante. Bazinul de inot dispune de sistem de recirculare si filtrarea a apei care corespunde normelor europene, asigurand securitatea in cadrul sedintelor de inot desfasurate cu copiii.
Temperatura apei din bazin va fi cuprinsa intre 25-29C, iar temperatura aerului va fi cuprinsa intre 25-30C.
Calitatea aerului este asigurata de o instalatie de climatizare, purificare automata si dezumidificare.
Bazinul de inot functioneaza atat pe timpul verii cat si pe timpul iernii, atat pentru elevii scolii cat si pentru cei dinafara.
In cadrul scolii functioneaza clase cu profil de inot. In fiecare an este infiintata clasa cu profil de inot, unde elevii acestor clase vor deprinde tainele inotului, inca din clasa I, sub indrumarea unui profesor calificat, doamna Sima Carmen, licentiata in Educatie Fizica si Sport, avand categoria a II a de antrenor natatie.
Elevii claselor cu profil de inot vor avea, pe langa disciplinele cuprinse in programa de invatamant, inca 6 ore de inot pe saptamana. In clasele I-IV, vor invata cele 4 procedee de inot, starturile, si vor participa la concursuri organizate cu diferite ocazii.
Atat pentru elevii scolii cat si pentru cei dinafara scorii, precum si pentru prescolari, Scoala cu clasele I-VIII, “Acad. Marin Voiculescu”, organizeaza cursuri de initiere si perfectionare in inot.
Cursurile sunt organizate in serii de cate 12 sedinte, efectuate pe parcursul a 4 saptamani; se adreseaza copiilor cu varste cuprinse intre 5 si 15 ani. Un curs de 12 sedinte costa 100 ron; o sedinta dureaza 60 min.

Inca este zapada si foarte frig afara. Nu-mi place iarna, dar imi place cum scartaie zapada sub ghete. Nu-mi place frigul, dar imi place sa merg pe jos si sa ma dau pe gheata.Azi dimineata, in drum spre scoala, am avut un peisaj de poveste. Pomii si gardurile erau pline de chiciura. Batea vantul, iar la cate o rafala mai puternica, crengile copacilor se scuturau, facand sa ninga cu stelute sclipitoare in bataia timida a soarelui. Drumul spre scoala o taie printr-un parc, apoi printr-un cartier. E acelasi drum, in fiecare zi…uneori de doua ori pe zi. Asteptam ca, macar anul asta, sa intalnesc, in drumul meu, un “om de zapada”.N-am mai vazut “oameni de zapada”, in fata blocului, de vreo 10-11 ani. Nici cazemate si batai cu bulgari, in fata vreunui bloc. Copiii nu mai stiu sa se joace sau nici n-au invatat macar,sa se bucure de zapada.Imi doarea mult sa vad un “om de zapada”, cu nasul din morcov si ochi de carbune sau nasturi de palton… Si dorinta mi s-a implinit chiar la scoala. Am avut surpriza placuta sa gasesc patru “omuleti de zapada”, in curtea interioara a scolii. Probabil ca, vreo invatatoarem a avut vreo activitate cu elevii. M-am bucurat sa-i vad si chiar am lacrimat putin. Mi-a placut unu in mod special. Cred ca e “fetita de zapada”. I-am facut poza, sa-mi ramana amintire. Peste cateva zile vor disparea, se vor topi, daca se incalzeste.
In drum spre casa mi-au trecut prin minte amintiri din copilarie. Iernile copilariei… si mi s-a facut dor de copilarie si de vacanta de iarna. Eram multi copii la bloc. Dupa ce ne faceam in graba temele, ieseam afara la zapada. Faceam bile mari de zapada, apoi ridicam un “om de zapada”. Ne imparteam in doau tabere, faceam cazemate si gramezi de bulgari si incepeam batalia… Imi aduc aminte de “trenuletul” facut din sanii legate intre ele si trase de vecinul de la etajul 2… noi copiii cu obrajii si nasurile rosii si manusile intepenite de ger… Terminam joaca in zapada la lasarea serii, cand intram in casa uzi pana la piele, obositi dar fericiti. Mi-e dor de senzatia aceea de arsura si intepaturi in obraji, degetele de la maini si picioare, atunci cand incepi sa te dezmortesti si sa te incalzesti… Si erau vremurile comuniste, cand caldura se furniza cu portia. Nu era foarte cald in casa, dar nici nu raceam. Gerul de afara distruge microbii, iar statul nostru in zapada era ca un medicament, era sanatate curata.
Copiii din ziua de azi sunt prea cocolositi, de aceea se imbolnavesc atat de repede. Sunt tinuti in casa, la caldura, in fata calculatorului si televizorului. Parintii sunt prea comozi si prea tematori. Au uitat cum au crescut, mai mult pe afara cu cheia de gat.
… Amintirile sunt multe, dar nu am timp si nici dispozitia de a le scrie pe toate, pentru ca sunt amintiri legate de persoane dragi, care nu mai sunt.
Tot drumul spre casa am depanat amintiri, in mintea mea, iar melodia “Oameni de zapada” nu mi-a dat pace… Si ma gandeam ca, intradevar, si noi suntem niste “oameni de zapada”. Ne ninge viata cu amintiri, ne albesc tamplele… Asemeni oamenilor de zapada, ne vom topi incet, odata cu trecerea timpului si vom lasa in urma doar amintiri si poze cu noi.

Ieri am avut cea mai aglomerata zi de pana acum. Am avut 6 ore la clasele I-IV, apoi, la rugamintea unei colege, am acceptat sa-i fac 2 ore de geografie, una de la 13.00 alta de la 16.00… Intre 14.00 si 16.00 ma gandeam ca dau o fuga pana acasa sa mananc. Dar pe la 13.00 a venit si rugamintea de a suplini si profesoara de franceza, pentru ca aceasta n-a reusit sa ajunga din Franta, de la un proiect cu care era plecata de doua saptamani. Am acceptat, ca pana la urma, la vreme de criza, un ban in plus nu strica. Dar n-am mai plecat acasa, pentru ca orele erau legate, iar de la 13.00 si de la 16.00 a trebuit sa acopar cate doua clase la V-VIII. De la 18.00 la 20.30, am ramas in continuare la orele mele de la bazin, cu grupele de inot. Asa am ajuns sa lucrez 12 ore jumate, cu pauze de 10 min/ora.

Uite asa am aflat si eu ce mai studiaza elevii de clasele V-VIII la franceza… Si ce credeti ca am gasit la clasa a VII a sau a VIII a? Ei bine, versurile melodiei  “Voyage Voyage” - Desireless. Chiar mi s-a facut dor de vacanta si chiar am nevoie. Din cauza oboselii de ieri, azi nu m-am putut duce la munca. Mi-a fost foarte rau de dimineata, am facut iar o criza biliara.

Mai bine ascultati asta, ganditi-va la tinerete si faceti-va planuti de vacanta.