Cine sunt eu?

Sunt ca toţi ceilalţi pierduţi în mulţime… Cineva care a pierdut încrederea în dragostea aşa cum era ea descrisă în romantismul târziu, cineva care se întreabă ce e de fapt prietenia, cineva care pune sub semnul întrebarii lumea, care se uită în jur şi căreia nu îi place ce vede, cineva care nu mai vrea nimic pentru că nu mai ştie ce poate vrea, ce poate aştepta. Sunt şi eu un “Cineva” care se bucură de toate nimicurile care o fac sa se simtă bine şi care îşi pemite să critice tot, inclusiv propria-i personă.
Am 39 de ani,  lucrez într-o şcoală europeană, am nişte prieteni pe care îi admir, cred în binele suprem, în alb şi negru, în ceea ce văd şi, mai ales, în ceea ce simt.
În concuzie? Aşa cum am mai spus, sunt aşa ca toţi ceilalţi. O poveste plictisitoare din mulţime.