Posts Tagged Vreo

sotron

Posted by on Monday, 23 January, 2012

O dupa amiaza de primavara timpurie se asternuse peste zgomotul orasului aglomerat, agitat si prafuit. Ma strecurasem toata ziua, nauca, printre lumea pestrita a Bucurestiului, care alerga fara sens pe strazi, ca intr-un teatru mut… Mergeam incet, caci nu ma mai puteam tine pe tocurile pe care le simteam intrate in calcaie… gandurile imi erau aiurea, imprastiate inafara timpului, parca… nu ma interesa nimic in jurul meu, nimic nu-mi atragea atentia, nici macar claxoanele masinilor sau oamenii care se loveau de mine, in graba lor catre tinte de ei stiute… priveam in gol, doar uneori mai plecam ochii pentru a nu calca in vreo groapa… am mers asa, fara nicio tinta si fara niciun gand, de la Universitate pana la Tineretului… simteam nevoia sa stau jos, sa ma descalt si sa simt asfaltul rece sub picioare… am intrat in parc, afundandu-ma cat mai adanc spre locul unde stiam ca sunt banci si liniste. Voiam sa scap de pantofi si de zgomot… acolo, in inima parcului am dat de el, sotronul… un sotron desenat stangaci de un copil, patrate conturate cu creta alba, puse unu peste altu si numerotate cu cifre de culoare rosie… mi-am scos pantofii si am inceput sa sar intr-un picior dintr-un patrat in altul, fara a arunca piatra, asa cum era regula jocului… am repetat inca o data si inca o data, cu zambet strengaresc pe fata, fara sa ma uit in stanga sau in dreapta sa vad daca ma vede cineva… ma simteam bine si atat… la ultima intoarcere am dat peste doi ochi mari si albastri, insotiti de doua codite blonde, impletite cu grija si terminate cu fundite albe… fetita ma privea drept in ochi zicandu-mi:

- Daca vrei sa joci sotronul cu mine, eu trebuie sa fiu prima, pentru ca eu l-am desenat!…

Provocare la sotron vine din partea lui psi si au mai participat si:

psi , tibi, redskycitascorpiovânt de toamnă,virusachealmanahe,

duzina de cuvinte – Zbor

Posted by on Saturday, 21 January, 2012

Era prin ’92, prin luna martie-aprilie, nu mai stiu exact, stiu doar ca pomii incepusera sa prinda culoare, vremea te imbia la plimbare si meditatie… intaplarea a facut ca, Violeta, o colega de specializare sa ma roage s-o insotesc pana intr-un loc, unde era cazata sora ei, venita la un conscurs/ manifestare de yoga, pentru ca nu cunostea Bucurestiul. Am acceptat, m-am inbracat si am asteptat pana mi-am auzit numele strigat de afara… am coborat si am plecat impreuna la adresa lasata de sora ei, o copila de 14 ani, iar asta m-a facut sa cred ca nu este vorba de vreo manifestare gen “spirala de integrare in absolut”, deoarece erai si copii cu varste mici

Locul unde trebuia sa ajungem nu era in inima Bucurestiului, ci undeva prin Giulesti, un camin pe langa Podul Grand, asa ca am luat-o prin Gara de Nord, de unde ne-am cumparat cate o vata de zahar, ca tot ne iesise in cale si nu mai mancasem de cand eram copil, apoi am urcat o sosea in panta, ferindu-ne de masini, pentru ca nu exista trotuar, fiind o sosea care ducea pe Podul Grand… am ajuns la portile caminului, unde un paznic ne-a luat la intrebari, apoi ne-a lasat sa trecem. Ajunse in camera de camin, am facut cunostinta cu sora colegei mele, cu cativa colegi de-ai ei si cu antrenorul/ guru sau ce-o fi fost, care a inceput sa ne explice ce si cum cu yoga, apoi s-a apucat de-o meditatie, pentru ca ii veniste ora ( picasem intr-un moment prost)… si-a asezat o paturica pe podea, a deschis geamul larg, s-a asezat pe genunchi cu fata catre geam, a dat drumu la un casetofon, apoi a intins mainile in fata, cu palmele orientate in sus, a inchis ochii si a ramas asa… ma gandeam ca va dura ceva vreme, timp in care nu mai puteam nici noi sa vorbim, asa ca m-am asezat mai comod in pat si am inchis ochii… m-am cufundat adanc in melodia care rula in casetofon, o melodie placuta, linistitoare, iar mintea mea a inceput sa lucreze, sa se confunde cu muzica si sa teasa o poveste… la inceput a fost ceva… un zgomot infundat, de parca ceva s-ar zbate sa iasa din ceva… o pasare mi-am inchipuit eu, o pasare care se zbate intr-un ou… apoi reuseste sa iasa si se desprinde, incepe sa zboare, sa se inalte… se aud cai salbatici alergand si nechezand prin stepa… pasarea se inalta tot mai sus… nechezatul cailor se aude din ce in ce mai slab, pana se pierde… pasarea ajunge sus, deasupra norilor… iar acolo sus… acolo sus era ceva ce-ti taia respiratia, ceva ce nu se vede, doar se simte… nu stiu cum sa explic ca sa nu sune vulgar… era o eliberare, o traire unica… era fericire… apoi, usor-usor incepe revenirea la viata terestra… se aude nechezatul cailor, din ce in ce mai aproape… tropaitul cailor si din nou liniste… am deschis ochii. Guru isi terminase meditatia si ma privea zambind. L-am rugat sa-mi dea si mie acea melodie, pana pleaca. Mi-a inregistrat doua casete, una pe care, tin minte ca scria “muzica transcedentala”, dar nu stiu ce s-a intamplat cu acea caseta, ca mi-a disparut la scurt timp, iar a doua caseta este cu melodia aceea, pe care au numit-o “Zbor”, dar nu stiu cui apartine ca s-o pot cauta pe net, iar pe cealalta parte a casetei am “Balada” lui Ciprian Porumbescu… am pastrat aceasta caseta, ca amintire… acum vad ca este si datata ( am obiceiul sa scriu pe lucrurile care imi apartin data si locul de unde le-am procurat), 03. aprilie. 1992, Bucuresti.

 

Duzine frumoase gasiti aici:  

tibicioburi de chihlimbarvirusacherokssanaredsky,mitzaabiciclistacitascorpioaltcersenin, psi, griska, sara, cristiangheorghe, d’agatha, almanahe

Boboteaza

Posted by on Saturday, 7 January, 2012

SURSA FOTO

-Doamna, dumneavoastra mergeti la biserica?

-Merg foarte rar, din pacate… nu prea am timp… ar trebui sa merg mai des…( am incercat sa ma scuz cumva, ferindu-mi privirea de ochii lui negri care ma tintuisera)

-Foarte rau faceti… nu trebuie sa mergeti mai des, trebuie sa mergeti in fiecare zi in Casa Domnului!…

Discutia asta am avut-o pe marginea bazinului, inainte de Craciun, cu un pusti de 7 ani, fiu de preot… mi-au ramas cuvintele lui intiparite in minte si inca ii mai vad privirea mustratoare, din ochii lui negri… Ei bine, merg la biserica doar de Boboteaza si de Pasti. Azi a fost Boboteaza si am ajuns, ca in fiecare an, inaite de slujba de sfintire a apei, care se face afara din biserica. Lume multa, ca de fiecare data, la Catedrala… presa, televiziune, primarul, deputati… Ploaia s-a intetit pe parcursul slujbei, umbrela fiind un obiect indispensabil, pana la un moment dat, cand din spatele meu, un tataie s-a aratat foare nemultumit de umbrela mea: “- Duduia asta nesimtita din fata sa inchida umbrela ca curge apa pe mine…”  si m-a tras de maneca ca sa inteleg ca eu eram “duduia” cea “nesimtita” pe care se scurgea si pe ea apa de la umbrelele din fata ei, dar nu-mi curgea in cap… mi-am intors fata spre tataie (care nu era chiar asa tataie), l-am privit cu indulgenta si i-am atras atentia ca si de pe umbrela lui se scurge apa pe un copil de vreo 5-6 ani, apoi mi-am cerut scuze si am inchis umbrela… nu dupa mult timp au venit niste tiganci care s-au tot foit pe langa mine… mi-am tras geanta in fata, din buzunare nu avea ce sa-mi ia… usor, usor si-au facut loc prin multime in cautarea de buzunare ceva mai pline, banuiesc… in timpul slujbei, auzeam din spate o domnita care vorbea tare la telefon, sa auda toata lumea ce si cu cine si, mai ales, unde trebuia sa se intalneasca cu unu si cum avea de gand sa-si petreaca o noapte de amor… in dreapta mea, doi betivani isi faceau planul de o “bauta” dupa ce iau apa sfintita pentru:”- Sa-i duc la aia, da-o dracu, apa sfintita sa piata dracii din ea”…  pe scena, unde preotul tine slujba, primarul susotea ceva amuzant cu un coleg de partid, iar un alt membru din staf vorbea la telefon cu spatele spre preot… in fata mea, doua domnite blonde ( aproximativ 35 ani), care ma facusera fleasca tot scuturand umbrela cu chicotelile lor, au pufnit in ras in momentul in care preotii au inceput sa sfinteasca apa: “- Au inceput astia sa se spele pe maini in butoaie”, le-am auzit chicotind… cam de-asta nu prea imi vine mie sa merg la biserica, pentru ca nu pot asculta slujba, ma intriga lumea care vine acolo, doar sa aibe un motiv sa se intalneasca… in fine, slujba s-a terminat, preotul ne-a invitat in biserica sa luam apa imbuteliata deja sau sa stam la coada sa luam de la butoaie… am ales varianta mers in biserica, sa nu stau la coada si imbulzeala, dar, ghinion, apa imbutelia se da “pe sub mana”, era bagata intr-o aripa a bisericii si data doar la cunostinte… acum aveam si eu ceva cunostinte bisericesti, dar in situatii din astea nu poti face nimic ca te linseaza babele frustrate ca n-au prins mai multe sticle… mi-am rugat un fost coleg, acum preot, sa-mi dea si mie o sticla, o sticla goala, sa iau apa de la butoi, nu mai vroiam imbuteliata, dar nici asa nu s-a putut (aveam sticla, dar ma sunase fiul meu sa-i iau si soacra-mi o sticla)… am plecat afara, in ploaie sa stau la ditai coada… organizarea lu’ peste, butoaiele ingradite si pazite de jandarmi, asa ca trebuia sa mergi vreo 70 m, sa te asezi la o coada pe 4-5 randuri, in ploaie, iar jandarmii lasau sa treaca doar cate 10 persoane… erau 6-7 butoaie iar fiecare butoi cate 3-4 robinete, asa ca oamenii se opreau la primele 3-4 butoaie… mi-am uplut sticla si am mers iar in biserica, sa vad de unde pot cumpara o sticla goala, sa-i iau si soacra-mi…s-a indurat o tanti de-a bisericii sa-mi dea o sticla goala… si m-am mirat ca m-a lasat jandarmul sa iau de la ultimul butoi, fara sa mai stau la coada…

… acum ma gandesc la Stefan, copilul care m-a mustrat ca nu merg zilnic la biserica, ce sa-i spun?… ca nu merg la biserica ca ma deranjeaza cei din jur, in timpul slujbei? Sau ca nu merg la biserica ca si credinta, a juns o afacere?

Aici aveti si o bucatica din slujba, ce s-a difuzat la stiri.

duzina de cuvinte – cu capul in nori

Posted by on Saturday, 5 November, 2011

Azi am avut un accident casnic, ca tot nu mai avusesem de ceva vreme, de cand am ars 3 becuri, dupa ce am provocat un scurtcircuit, cand am aprins, nervoasa, lumina… Nu, nu mi-am taiat degetele, desi am spart doua pahare ( sunt experta in spart vesela, se stie asta si mi-e sa nu fi devenit un “obicei” malign), nu mi-a cazut vreun sertar pe picior sau in cap, nici n-am dat cu capul in vreun colt de usa de dulap sau in rama vreunui geam si nici nu mi-am agatat parul in vreun carlig, nici macar n-am intrat cu degetele de la picioare, in vreun picior de scaun sau canapea… azi am cazut, am cazut in casa, in hol… pai cum sa cad?… nici eu nu mi-am dat seama cum s-a intaplat de-am intrat in impact cu gresia din hol, pentru ca n-a fost o cazatura prin alunecare, ci una brusca, fortata… nu, nu m-a luat vreun vartej, cum s-a mai intaplat intr-o criza spasmofilie… sentinta a fost alta, vina a fost a mea, pentru ca vreau sa fac mai multe lucruri in acelasi timp… mi-am dezlegat siretul la adidasul stang, in timp ce-mi cautam, in debara, papucii de casa, ca nu mai merge sa stau in slapi, in acelasi timp mi-am adus aminte sa-i zic ceva fiului meu si am plecat spre dormitor sa-i zic, pana nu uit ( deh, batranetea, se scurteaza memoria)… i-am zis ce aveam de zis si am iesit din dormitor, tragand usa in urma mea… am facut un pas si am cazut, ceva m-a tras de piciorul stang si am intra in stalpul de sustinere de pe hol… am avut nesansa sa mi se prinda siretul de la adidas, sub usa de la dormitor, iar cand am facut pasul, siretu a opus rezistenta si am intrat, ca o avalansa, in zid, in stalpul ala colturos, lovindu-ma la sold, cotul drept si genunchiul drept, apoi am luat contact cu suprafata plana a gresiei… nu, nu am nicio leziune, doar o mare vanataie pe soldul drept…

Va dau un sfat: nu umblati cu sireturile dezlegate, pentru ca riscati sa va omorati singuri fara a va dori vreo sinucidere  =))

 

Si alti au cate o duzina: psiredskyanaidgrig,rokssanadictaturajustițieiincertitudiniabisuriscorpiolabulivartiberiusara, d’agatha,

verocarmen, valentinaalmanaheandyincaunipocrit

duzina de cuvinte – placinte

Posted by on Saturday, 29 October, 2011

Drumul meu spre/dinspre scoala trece pe langa cateva covrigarii, patiserii si alte magazile care ma imbie cu tot felul de miresme culinare… si uite asa, in plina strada, m-a pocnit o pofta nebuna de placinta… as fi mancat o placita si cu ochii, dar ma feresc sa mai cumpar din patiserii, pentru ca am avut ceva probleme cu stomacul saptamana trecuta, asa ca m-am hotarat sa-mi gatesc eu niste placinte, ca tot am invatat sa fac foi bune si frumoase :)… mi-am facut repede un inventar, cu ce am prin casa, apoi am mers sa mai cumpar ce-mi mai trebuia. Ajunsa acsa, m-am echipat de bucatarie si m-am apucat de placintareala… Am luat castronul albastru, am pus 500g faina, am facut o gropita in mijlocul fainii, in care am pus: un galbenus de ou, o ceasca de ulei si ceva apa calduta ( nu fac niciodata ceva dupa reteta, o citesc doar orietativ)… am mestecat cu furculita pana ce compozitia a prins consistenta, apoi am bagat mainile si am inceput sa framant cu patos… si-am framantat, si-am framantat… apoi, ca intr-o joaca copilareasca, m-am apucat sa bat coca… si-am dat cu ea de masa, de cateva zeci de ori ( in reteta scrie ca trebuie “maltratata” asa vreo 15 min), dar indiferent cat as fi lovit-o eu, trebuia s-o las sa se mai si odihneasca vreo 15-20 min, dupa ce am si taiat-o si am inpartit-o in mod egal in patru ( ca sa nu se supere ) si am facut patru bile, pe care le-am acoperit cu un prosop curat… apoi am luat-o de la capat, cu alt rand de aluat, pentru ca aveam pofta si de placinta cu branza si nu mi-a dat prin cap sa fac compozitia la dublu… Am urmat aceeasi procedura de “maltratare” a aluatului pentru foi… Pana s-au linistit bilutele de aluat, am ras merele, le-am pus pe foc ( intr-o cratita, evident), am adaugat cateva linguri de zahar, putina zeama de lamaie si ceva nuca macinata, iar spre final am adaugat ingredientul care da savoare placintei, scotisoara… intr-un castron am faramitat branza cu furculita, am adaugat trei oua, o mana de stafide si le-am amestecat… am pregatit doua tavi, am intins foile si m-am apucat de asamblat placintele: o foaie de placinta, un strat de umplutura… am bagat placintele la cuptor si mi-am facut de lucru prin casa pana ce s-au copt. Cand placintele au capatat aspect crocant si rumen, am scos tavile, am pudrat placintele, cu zahar pudra, ca sa arate bine, apoi le-am taiat si le-am asezat pe platouri… Iti ploua in gura cat sunt de bune!… Si pentru ca sunt fata buna, am pastrat o bucatica si pentru tine.

 

au mai scris duzine:  redsky,abisuriscorpio, tibi, psilagrigalmanahediana,  rokssanalabulivar,  Sara,  Gina