Posts Tagged Vremea

duzina de cuvinte – de primavara

Posted by on Saturday, 3 March, 2012

In sfarsit, vremea s-a incalzit… asteptam cu nerabdare momentul cand coroana pomilor prinde forma si culoare… eruptii de verde crud, mugur alb si roz si pur… calda si blanda lumina… sa aud cantec de pasari ce umple intreaga liniste a padurii de masteacan, unde mergeam, odinioara, sa culegem ghiocei, toporasi si viorele, pe care le insiram cu mare grija pe nuiele fragede de salcie, confectionand coronite viu colorate, apoi alergam cu ele pe cap, razand si chiuind de bucurie, pana la liziera padurii, sa vedem caii in salbaticie, alergand in tropot , pe intinderea pustie a campului.

Alte duzine gasiti si la: psi, virusache, rokssana, anacondele, dictatura, altcersenin, genovevadans, lolita, vero

duzina de cuvinte – ganduri in noapte

Posted by on Saturday, 14 January, 2012

 

Sursa foto

Am incercat sa adorm, dar o mie de ganduri si-au gasit loc in mintea mea si cauta galceava, care sa prinda grai mai intai… le-am luat la rand, asa cum imi veneau in minte, iar unu mi-a atras atentia…

 Te vad si acum, ca si cum ar fi fost ieri, desi au trecut 19-20 ani… atletic, blond, ochi albastri si un aer germanic, asa cum mi te descrisese Diti… ai venit dupa mine pe terenul de tenis, sa-ti dau o cheie si cu un gest hotarat ai intins mana si te-ai prezentat, privindu-ma in ochi si zambindu-mi cu gingasie… de-atunci ai inceput sa vii din ce in ce mai des la mine, in camin… imi placea sa stam de vorba ore in sir… intr-o zi, cand am avut o intindere la glezna si n-am putut merge la cursuri, ai venit sa ma vezi si mi-ai adus o garoafa rosie, scuzandu-te ca nu m-ai intrebat ce flori imi plac… ti-am zis ca-mi plac trandafirii galbeni… stiu ca ai tinut foarte mult la mine ( poate m-ai si iubit) si ti-ai fi dorit sa fim mai mult decat prieteni, dar ti-am spus, intr-o zi, ca jumatate din mine te vrea, pentru blandetea si calmul tau, cealalta jumatate isi doreste alt gen de barbat… probabil de vina este ascendentul meu in gemeni, care trage in doua parti… nu stiu ce-a fost in sufletul tau atunci, dar n-ai fost suparat pe mine, iar tot ce ai acum, familia ta frumoasa, se datoreaza refuzului meu de atunci… stiam ca altcineva iti va fi jumatate, cu altcineva te potrivesti si ti-am dat in schimb ce aveam mai drag la vremea aceea, ti-am dat adresa prietenei mele din copilarie, care ti-a devenit sotie si ti-a daruit cel mai frumos copil… n-am mai vorbit cu tine de cativa ani, dar am tinut legutara cu Ani, prietena mea si sotia ta… m-a sunat si anul acesta de ziua mea, asa cum face in fiecare an. :)

Au mai scris duzine: psi, sara, redsky, tibi, virusache, scorpio, cita, vero, mitza, rokssana, almanahe, dictatura

inceput de an

Posted by on Monday, 2 January, 2012

A trecut si 2011, s-a dus si mult asteptatul Revelion… De Revelion am stat acasa, am facut pregatiri (primul an in care fac pregatiri de revelion, singura), am facut mancare si doua torturi, ca asa mi s-a pus ( imi propusesem sa fac o singura prajitura)… m-am imbracat cel mai frumos fata de toate revelioanele din viata mea si am asteptat sa se intample minunea, venirea Anului Nou… n-am vrut sa ies in oras la spectacol, pentru ca oricum se auzea muzica pana la mine acasa. La miezul noptii am ciocnit un pahar cu sampanie cu sotul meu, am stat la fereastra si am urmarit focul de artificii ( mai intai pe cel de la bulgari ca sunt cu un minut inaintea noastra, apoi pe cel de la noi) si am inhalat fumul si pucioasa de la petardele care zburau din toate partile, de la toate geamurile si balcoanele ( azi mi-am adus aminte ca aveam si eu o punga de petarde dar am uitat de ele)… Nu stiu de ce mi s-a parut un revelion sec, nimic spectaculos… n-am mai trait nici emotia artificiilor, ca in alti ani sau alte evenimente… am uitat sa-mi pun si dorinta la trecerea dintre ani ( nici anul trecut nu m-am pus dorinta)… Dupa miezul noptii au inceput sa sune telefoanele, am sunat si eu apropiatii, sa le urez de-ale anului nou… a, am uitat, toata ziua, cat am bucatarit, a trebuit sa raspund si la sms-uri ( am raspuns la 158 din 277)… m-am bucurat ca, in fiecare an, primesc urari de la persoane cu care nu m-am vazut de ani de zile, dar care isi aduc aminte de mine la fiecare sarbatoare mare din an… si nu-mi sunt rude, sunt parinti ai fostilor mei elevi din Bucuresti, cu care am ramas in relatii extraordinar de bune, desi copiii sunt mari ( au fost elevii mei intre 1996- 2008, pe vremea cand lucram in Bucuresti :)

Suntem deja in data de 2 ianuarie, a celui mai de temut an 2012… ar trebui sa ma simt fresh, ca doar am stat acasa n-a trebuit sa ma adun de pe drumuri, de pe la Bucuresti, cum faceam in anii trecuti, cand mi se parea ca masina merge cu viteza melcului, iar eu eram nerabdatoare sa ajung in pat si sa dorm pana dupa pranz… anul asta m-au prins zorii primei zile din an, in patul meu de acasa, visand la dorinta pe care n-am apucat sa mi-o pun la miezul noptii…

Nu mi-a placut niciodata prima zi din an, nici a doua… credeam ca anul asta o sa fie altfel, o sa ma trezesc altfel… tot inutila ma simt, o stare confuza, mahmura, desi n-am baut mult… si ma mai doare si un ochi de nu mai pot ( alergie la fumul de artificii si petarde)… Nu stiu voi cum va simtiti, dar am banuiala ca va simtit la fel ca mine si sunt sigura ca v-ati dat pe muraturi si mamaliguta cu branza… sunt sigura ca in prima zi din an ati baut o “cisterna” de cafea, v-ati facut ca nu vedeti chiuveta plina cu vase si pahare murdare, iar azi v-a venit sa plangeti cand a trebuit sa le spalati ( stiu eu pe cineva care avea nevoie de ajutor la spalat vase)… Mie imi vine sa plang cand ma gandesc ca mai am inca doua saptamani de vacanta… de maine ar trebui sa ies din casa, pentru ca deja simt lipsa de miscare, iar asta ma deprima.

Va doresc un an plin cu chef de viata!

cuvinte din trecut – recensamant

Posted by on Sunday, 23 October, 2011

 

A inceput recensamantul populatiei. Toate posturile tv vuiesc despre treaba asta… Am studiat si eu problema, pe net, sa ma dumiresc mai bine ce trebuie sa stiu, sa aflu care este profilul recenzorului, ca sa nu primesc in casa pe oricine, ca nu se stie ce-i poate pielea sau care ii sunt doritele… sa stiu ce acte trebuie sa prezint si la ce intrebari sa raspund… Acum ma gandeam ca trebuie sa declar si broasca testoasa, ca si ea e vietate si traieste in acelasi spatiu locativ cu noi, doar ca nu are CNP… In fine, au venit si la mine, vineri, cu recensamantul… In inchipuirea mea, recenzorul, ma asteptam sa fie un pensionar, fost comunist, imbracat intr-un costul ponosit, cu parul dat pe spate sau cu chelie, cu geanta/ mapa albastra, ecusonul in piept, care imi baga o legitimatie sub nas, prezentandu-se cu toata titulatura, vorbind printre dinti si tubuind buzele, privindu-ma de sus… Ei bine, recenzorul era o fatuca pe care o cunosteam… a ramas si ea suprinsa sa ma vada in usa apartamentului:)… am poftit-o in casa, i-am dat toate informatiile cerute ( nu stiu de ce le trebuiau date despre ferestre, boiler si alte alea, cand, defapt, ii intereseaza populatia, ca numar, cred), am dat si datele sotului si copilului ( aseara am aflat ca CNP-ul nu era obligatoriu)… si uite asa mi-am adus aminte cum, cu ani in urma, am fost si eu la recensamant ( cel al copiilor prescolari) si chiar scrisesem despre asta, undeva pe netlog, asa ca am „dat fuga” sa caut acea postare, pentru ca tot e duminica ( pe sfarsit) si este ziua provocarii lui Tiberiu, adica „cuvinte din trecut”… iata ca imi fac si eu tema ;)

Pentru ca domnul director, al unitatii scolare unde profesez, a dat dispozitie ca pe timpul vacantei intersemestriale sa ramanem toti in activitate (mai putin profii de religie), ne-au fost repartizate scari de blocuri, din cartier, unde sa mergem cu recensamantul. Nu stiu daca va mai aduceti aminte, dar si pe vremea comunismului se facea asa ceva…
Ok!… Eu am lipsit luni, asa ca mi s-a oprit si mie o scara de bloc… ce a mai ramas. Str.Negru-Voda, bl.240G(garsoniere), sc.D… Ma asteptam la o scara mizerabila, fara lumina… n-a fost chiar asa, a fost acceptabil… dar cum sa sun eu la usi si sa intreb “aveti copii de 0-7 ani?”… Cine-mi va deschide usa? Cate intrebari imi vor pune?… Noroc cu vecina de la et.1, ea stie tot ce misca pe scara. Stiti ca fiecare bloc are o vecina la etajul 1, care stie tot ce misca pe scara? care sta numai cu ochiul pe vizor si cu urechea lipita de usa… Ei bine,am gasit-o!… Scara avea 60 de garsoniere. Am inceput cu parterul, ap.9… am gasit un baietel de 6 luni… La etajul 1, deja mi-a fost mai usor, am dat de “vecina stie pe toata lumea”, ap.16, care avea 4 copii, primul de 14 ani si singurul recunocut de tata, restul doar ai ei. Mi-a spus toata viata ei, de la primul copil pana la ultimul, cat de greu o duce cu “EL, futul in gura!”si altele… Deja ma luase durerea de cap. Ma gandeam cu groaza peste cate astfel de femei mai dau pana la et. 4?
Scap in sfarsit de femeie si ii respect traseul:la ap.25, un baietel de 3 luni, la ap.31, baietel de 3 ani, la alte ap. n-am mai sunat ca erau copii de liceu, clase primare sau gimnaziu… La et 3, ap.37, fetita de 7 ani, la ap.38, am dat de o baba surda… eu intrebam de copii, ea imi spunea ca nu are apa calda, incercam sa-i explic cu voce mult mai tare ce doresc, ea tipa la mine ca nu are apa calda… Am plecat, vazand ca nu ma inteleg cu ea si de teama sa nu cheme politia. Ap.47, baietel 4 ani. Ce-mi place ca in familiile dupa scara asta, copilul poarta numele unuia din parinti, iar parintii au nume diferite. In fine, ajung si la et. 4, dupa amiaza, galesc cele 2 familii cu copii, conform indicatiilor date de vecina de la 1,ap.51, baiat 4 ani, parintii surdo-muti, aici am apelat la cunostintele mele de mima, dobandite in urma cu 4 ani la strand, cand am fost nevoita sa lucrez cu o copila de 6 ani surdo-muta. M-am descurcat foarte bine cu domnul, a inteles ce doresc si mi-a scris personal toate date. La ap.58, baiat 7 ani… Si gata. Maine trebuie sa dau rezultatele si sper sa nu am cei mai putini copii!

P.S. Fetita de 7 ani mi-a fost eleva, iar ac um e clasa a VI a, baietelul, tot de 7 ani, mi-a fost si el elev pana in clasa a IV a, iar acum este clasa a V a, iar baietelul surdomutilor, imi este elev, in calasa a III a :)

 

Cuvinte din trecut gasiti si la : psivero,  altcersenin,  saratibi

senzatii tari

Posted by on Wednesday, 20 July, 2011

sursa foto

Ma gandeam care a fost cel mai cumplit lucru pe care l-am trait si mi-a venit in minte o intamplare(care s-a repetat de cateva ori), de pe vremea cand locuiam in Bucuresti. Da, locuiam in Bucuresti, in Drumul Taberei, pe str. Bozieni, pe la Piata Moghioros… dar asta nu are nici o importanta, puteam sa locuiesc si in Pantelimon, daca era etajul 6 tot aia era… Locuiam, cu chirie, la etajul 6. Blocul era curat, scara varuita, nimic de zis… exista si lift, curat, luminat… doar ca, uneori refuza sa functioneze… si nu oricand, doar atunci cand aveam cea mai mare nevoie de el, sa fie functionabil… Munceam toata ziua, in doua locuri, pentru a putea plati chiria, intretinerea, primul telefon mobil, curentul si cablul tv (uneori il mai si taiau); dimineata lucram contabilitate primara, pana pe la pranz, de la 13:00 pana la 19:00, predam ore de inot in Strandul Tineretului… dupa munca treceam prin piata, sa fac aprovizionarea (nu in fiecare zi)… ei bine, ca aici vroiam sa ajung… zilele in care faceam aprovizionarea, corespundeau (nu stiu cum se intampla) cu zilele in care liftul era defect… adica, dimineata cand plecam era ok, seara cand ma intorceam nu mai functiona… inchipuiti-va, cel mai cumplit lucru: sa locuiesti la etajul 6, sa vii de la piata, cu mainile ocupate cu multe sacose grele, sa te treaca necesitatile alea mici (la alea mari mi-e teama sa ma gandesc), sa nu functioneze liftul, iar cand ajungi, in sfarsit, la la usa sa nu gasesti cheile, gasesti cheile dar nu nimeresti gaura sa bagi cheia… ai intrat, in sfarsit in casa, arunci sacosele pe jos, fara sa-ti mai pese ca ai si oua in ele si te repezi in baie… in marea nerabdare, uiti sa ridici capacul la wc sau sa-ti dai chilotii jos… nici in vis sa nu traiesti asa senzatii tari :)