Posts Tagged Vrea

duzina de cuvinte – arc peste timp

Posted by on Saturday, 25 February, 2012

 Sursa foto

Ca un arc peste timp, imi staruie in minte amintiri si inca mai simt gustul dulce-amar de ierburi, pe buze… parfumul tau plin de mistermatematic imi fac socoteala in gand… au trecut 20 de ani… incerc o convertire a timpului trecut, in prezent… vad balta ca un petic de cer, sclipind sub razele soarelui si bicicleta verde rezemata de trunchiul salciei, iar tu, ca un bun manuitor al unditei, stai concentrat cu ochii atintiti in luciul apei… stau langa tine, tacuta, ca o asistenta stagiara care vrea sa invete cat mai multe… din cand in cand iti intorci fata spre mine si ma privesti cu bunatate… au trecut 20 ani si nu stiu de ce am ramas atat de ancorata in trecut… mi-ai spus atunci o poveste despre un refugiat chirurg german si o pacienta sinucigasa, intre care se infiripa o legatura puternica… trebuie sa caut cartea in biblioteca, mi-ai daruit-o la despartirea noastra… era cartea ta de suflet, iar eu inca o mai pastrez…  e vorba de “Arcul de triumf” – Erich Maria Remarque.

 

Au scris duzine si: psi, anacondele, tibi, almanahe, scorpio, griska, redsky, cita, virusache, verovers, vero

duzina de cuvinte – banc

Posted by on Saturday, 17 December, 2011

 

 

Viorica, o tarancuta, vrea sa faca dragoste cu Ion, taurul comunal, care insa nu o prea baga in seama.

Dupa multe insistente reuseste sa-l convinga :

- Bine , zice Ion, dar am si eu o conditie: in timp ce-o facem, tu spui lunile anului.

Zis si facut.

- Ia…ianuarie, fe…februarie, martie, a…a..aprilie, mai! mai! mai! iu…iunie, iu-iu-iui … iulie, auuuu! august, sss…septembrie, o! o! o!…octombrie, no-no-no!…noiembrie, de…de…de… de ce-ai scos-o prostule?

… si ca o completare pentru cel de-al doisprezecelea cuvant, raspunsul ar fi fost : „lasa ca, in decembrie, iti aduce Mos Craciun o jucarie” =))

Duzine cu cele douasprezece cuvinte gasiti si la : psi, redsky, tibivero, mitzabiciclista, rokssana, scorpio,  citaabisuricristiandagatha, dictaurajustitiei

 

 

cuvinte din trecut – NU poluarii fonice

Posted by on Sunday, 4 September, 2011

Pentru ca tot traiesc intr-o continua poluare fonica si am spus-o de foarte multe ori prin blogul meu, azi mi-am propus sa repostez postul acesta, scris in urma cu doi ani :)

tipa-350

Monday, 2 November, 2009

Visez la o clipa de liniste… macar una. Dar pentru asta exista concediu si un loc linistit si lipsit de fitze, unde ma retrag pentru a-mi incarca bateriile.
Locuiesc in piata, in Piata Centrala, unde, chiar de esti surd tot ai sanse sa auzi ceva. Parca si musca bazaie mai tare in piata. Indiferent de anotimp, zgomotul este cam acelasi… In puterea noptii, cand somnul iti este dulce si visele incep sa incolteasca, auzi un strigat, dupa care incep altele: “ba, unde ti-ai parcat masina”, “Faneleeee, ce toneta ti-ai luat ma?”, “Nelule, ai venit de ieri? Cum merge piata?”. Asta se intampla pe la ora 4.00, cand vine taranul cu marfa, la oras. Se tipa ca pe batatura, asa sa simta oraseanul de la bloc, cat este taranul de gospodar… Apoi incep masinile, frane, un motor care se incapataneaza in fiecare dimineata sa porneasca (ma gandesc, uneori, ca omul vrea sa se razbune pe cineva, ambaland motorul ala in dusmanie)… Apoi suna ceasul din bucatarie, alarma de la telefonul meu, alarma de la telefonul sotului meu… Afara incepe cearta pe locurile de parcare, pe mesele de plastic… injuraturi care mai de care mai variate si pline de consistenta, o manea care va rula toata ziua, pana o invata toata piata sau ajunge sa te obsedeze… Ma integrez in zgomotele strazii si ajung la munca. La munca este cea mai mare poluare fonica, in sala de sport, 6 ore pe zi, suport tipetele a sute de copii, tipete care mi-au afectat intr-o oarecare masura auzul, astfel incat nu ma mai deranjeaza zgomotele puternice, cat ma deranjeaza cele soptite… Si cand crezi ca ai scapat de zgomotul de la munca si cel de pe strada, ajungi acasa si vrei sa ai macar o ora de liniste, sa recuperezi ce-ai pierdut peste noapte, dar vecinul din dreapta isi gaureste peretii, caci renoveaza apartamentul, pe scara, la etajul 2, un vecin isi pune cablu TV sau net… alta bormasina, vecinul din stanga are TV-ul dat la maxim si asculta “Taraf”… Vecinul de deasupra piseaza usturoi si ii tarsaie papucii pe gresie, cainele vecinilor de dedesubt este singur acasa si latra… Se lasa seara, vecinul inceteaza cu spartul si gauritul, stapanii cainelui au venit acasa, taranii isi strang marfa si se pregatesc de plecare… Ma bag in pat, sperand ca voi dormi linistita, macar pana se intorc taranii… dar, am uitat, locuiesc in Piata Centrala, la 50 m, in fata geamului este un Casino, unde incepe viata de noapte. Incep sa vina cocalarii si pitipoancele, cu masini care mai de care, fac cerculete in mijlocul pietii, iar pitipoancele se miorlaie si chicotesc atat de tare, sa se faca auzite.
Incerc sa numar oi, sa desenez cerculete imaginare in care sa scriu cifra 99 (parca asa am auzit la o emisiune psiho)… sau ce lectii am mai luat… In zadar mi-e somn de nu mai vad, daca urechile imi sunt invadate de zgomote.
Intr-un tarziu adorm, de la oi… de la cerculete…” Marineeee cum merge varza bre?”… V-ati dat seama, s-a facut iar dimineata… Curand incepe si campania electorala :(
Poluarea fonica face parte din viata, din cotidian. Pentru liniste exista concedii, iar daca nu esti snob si fitos, gasesti locurile care sa-ti satisfaca nevoia de liniste.

 

Au mai repostat: psipsina, tiberiu, lotusull, vero, dagatha

duzina de cuvinte – în fugă

Posted by on Saturday, 3 September, 2011

 

Săptămâna asta am fost tot într-o fugă. O săptămână plină şi obositoare. Luni a început BAC-ul sesiune august-septembrie, iar azi s-a terminat. Am avut si examen cu clasa I – înot şi… şi alte probleme personale, care mi-au consumat energia, de care nu vreau să vorbesc aici, acum… niciodată în acest spaţiu.

Nu ştiu cu care zi a săptămânii să încep, dar o să încep cu fiecare dimineaţă, ca toate se derulează în acelaşi ritm… M-aş fi oprit la ziua de miercuri, dar o las pe altă dată, ca şi acum mă apucă boala când mă gândesc la ziua aia…

În fiecare dimineaţă mă trezesc cu noaptea-n cap. N-aş vrea să mă vedeţi cum mă manifest dimineaţa, mai ales când mă grabesc, zici că sunt teleghidată… cu ochii cârpiţi de somn, pe care deabia îi pot ţine deschişi şi îi simt de parcă cineva mi-ar fi turnat mălai în ei, pun ibricul pe foc să fac cafea, timp în care mă uit pe geam cum începe să se crape de ziuă, mai urmăresc câte o cioară care zboară croncănind spre alt cârd de ciori, la fel de gălăgioase ca şi ea… las cafeua pe masă să se liniştească şi merg să-mi fac un duş… ies din duş(deja încep să văd cu alţi ochi totul), trec prin bucătărie, iau prima gură de cafea, îmi arunc iar ochii pe fereastră şi nu ştiu cum, în fiecare dimineaţă, ca o vrajă, prin crăpătura de ziuă, în zarea aurie, soarele se ivişte sfios, rotund, ca un gălbenuş de ou. Mă duc grăbită să iau camera digitală pentru a imortaliza momentul şi fac o poză, doua, trei…( aici pierd cel mai mult timp şi uit de ce m-am trezit)… Când mă uit la ceas este deja destul te târziu şi încep să mă agit, îmi iau ustensilele şi merg iar în baie, de data asta pentru a-mi accentua puţin frumuseţea cu niţel creion şi rimel, apoi trec la îmbrăcat, mai iau o gură din licoarea neagră, dulce şi foarte tare, în timp ce mă îmbrac şi ca să fie cireaşa pusă pe tort, mă parfumez, mai iau o gură de cafea, îmi pun pe umăr geanta mare cât o traistă, care nu ştiu de ce e aşa de grea, dar ştiu că pot gasi aproape orice în ea, de la aspirină până la… stai aşa să mă uit ce mai am pe-acolo… 6 pixuri, 3 brichete, încărcătorul de telefon, două parfumuri (întotdeauna am doua- trei parfumuri în geantă sau rucsac), şerveţele umede şi uscate, maşinuţa suvenir de la compania aeriana flyniki, ochelarii, crema de mâini, un unguent de când am avut o arsură la mână, nişte chestii pe care nu vi le spun, etc… cu toate cele enumerate în geantă şi cu geanta pe umăr, ies în „goana calului” pe uşă, cobor cele trei etaje, mă arunc în taxiul chemat în urmă cu 5 min. şi o pornim către liceu, să supraveghez candidaţii la bac, să fiu supravegheată si eu, la rândul meu, de camerele de supraveghere, timp de 3 ore, în care mi-e teamă să mă scârm şi în nas, că mă văd în cameră… singurul lucru pe care îl iubesc  la supravegherile astea de  la examene este liniştea… trei ore de linişte :)

 

au şi ei duzina lor:  psipsina, virusache, tiberiu, redsky, vero, sara, dictaturajustiei, pisicaru, dagatha, rokssana, scorpio