Posts Tagged vis

parfum

Posted by on Sunday, 25 March, 2012

Vantul adie usor prin fereastra deschisa. Aerul are miros de iarba verde si flori amare de cais, iar minte mea o ia razna, intr-un labirint in care ma afund linistita… mi-am adus aminte ca te-am visat si m-am intrebat toata noapte cine esti… ai venit dintr-o lume diferita de a mea si ne-am intalnit pe muchia dintre lumi… in nari imi persista inca un miros dulce de anason si violete… migdale, cedru si iris… parca miroase si a vanilie, dar nu-mi dau seama… e un miros greu de inteles,  ceva intre dragoste si ura… te-ai apropiat de mine… nu stiu cine esti, nu te cunosc, dar am un sentiment de bine… mana ta aluneca pe pielea mea scaldata in sudoare… nu iti vad chipul, doar te simt, esti langa mine si-mi soptesti la ureche cuvinte fara de-nteles… buzele tale, prea fierbinti, se-ating de ale mele… palma ta ma mangaie usor… imi place ce simt si nu ma mai intreb cine esti, nu ma mai intereseaza, traiesc doar sentimentul… iti simt rasuflarea pe gatul meu si-mi soptesti la ureche: “your skin smells like sex…”… ma trezesc usor speriata… cine esti?… zambesc, da, stiu… e doar parfumul meu, e doar mirosul lui pe pielea mea… e “My Queen”, parfumul care m-a insotit toata noaptea :)

Visul puzzle

Posted by on Thursday, 14 January, 2010

puzzle-asta1

Mi-am adus aminte de un vis. Am renuntat la el, insa azi mi-am adus aminte si ma obsedeaza.
Era un barbat,un barbat pe care eu il cunosc, ne cunoastem. Imi spunea ca: “atunci cand vei gasi ultimele piese dintr-un puzzle, deabia atunci vei fi o femeie implinita”.
Am inceput sa fac puzzle-ul, in vis. Barbatul imi spunea:
“Formeaza privirea, apoi zambetul, comunicarea, atingerea, imbratisarea, sarutul… iar de aici in colo trebuie sa gasesti singura piesele…”
N-am gasit nicio piesa, dar nici n-am cautat-o, am renuntat din start. Dar de azi o sa incerc sa caut si ultima piesa din acest puzzle, pentru ca existenta mea este un puzzle. Ma gandesc ca toata viata mea, ca si a celor din jurul meu, este un joc de puzzle… sau mai multe jocuri, in perioade diferite ale vietii. Pentru ca viata e compusa din dorinte, vise, aspiratii, planuri, obiective… Desi foarte rar imi fac planuri si stabilesc obiective (inafara celor de la scoala care sunt obligatorii si pe hartie), in viata mea reusesc totusi sa am o viziune de ansamblu, sa observ si sa retin detaliile fiecarei “piese” pe care trebuie s-o asez la locul ei in puzzle-ul vietii. Uneori stau ani intregi si nu reusesc sa fac nici o schimbare, nu gasesc “piesa” potrivita sau nu incerc s-o caut. Alteori iau jocul prea in serios si ma incapatanez sa potrivesc piesele acolo unde nu le e locul. De multe ori ma supar ca nu se potriveste piesa, pentru ca in mintea mea ramane o singura imagine, dar pierd un detaliu. Uneori, un puzzle din viata mea, este o dorinta neimplinita. Si pentru ca acest puzzle nu imi iese, nu trec mai departe, ma incapatanez sa aleg piesele nepotrivite sau, de cele mai multe ori, renunt. Renunt la vise, la dorinte, la relatii… stric puzzle-ul. Insa, o data ce am potrivit si ultima piesa dintr-un puzzle, imi asum si responsabilitatile pentru alegerile pe care le fac, iar aceste vise si dorinte devin realitate.
Deci, de azi incep sa termin puzzle-ul din vis, desi stiu ca imi va lua foarte mult… sau, poate, piesele imi sunt la indemana dar nu-mi dau seama care. ;)