Posts Tagged Violeta

duzina de cuvinte – Zbor

Posted by on Saturday, 21 January, 2012

Era prin ’92, prin luna martie-aprilie, nu mai stiu exact, stiu doar ca pomii incepusera sa prinda culoare, vremea te imbia la plimbare si meditatie… intaplarea a facut ca, Violeta, o colega de specializare sa ma roage s-o insotesc pana intr-un loc, unde era cazata sora ei, venita la un conscurs/ manifestare de yoga, pentru ca nu cunostea Bucurestiul. Am acceptat, m-am inbracat si am asteptat pana mi-am auzit numele strigat de afara… am coborat si am plecat impreuna la adresa lasata de sora ei, o copila de 14 ani, iar asta m-a facut sa cred ca nu este vorba de vreo manifestare gen “spirala de integrare in absolut”, deoarece erai si copii cu varste mici

Locul unde trebuia sa ajungem nu era in inima Bucurestiului, ci undeva prin Giulesti, un camin pe langa Podul Grand, asa ca am luat-o prin Gara de Nord, de unde ne-am cumparat cate o vata de zahar, ca tot ne iesise in cale si nu mai mancasem de cand eram copil, apoi am urcat o sosea in panta, ferindu-ne de masini, pentru ca nu exista trotuar, fiind o sosea care ducea pe Podul Grand… am ajuns la portile caminului, unde un paznic ne-a luat la intrebari, apoi ne-a lasat sa trecem. Ajunse in camera de camin, am facut cunostinta cu sora colegei mele, cu cativa colegi de-ai ei si cu antrenorul/ guru sau ce-o fi fost, care a inceput sa ne explice ce si cum cu yoga, apoi s-a apucat de-o meditatie, pentru ca ii veniste ora ( picasem intr-un moment prost)… si-a asezat o paturica pe podea, a deschis geamul larg, s-a asezat pe genunchi cu fata catre geam, a dat drumu la un casetofon, apoi a intins mainile in fata, cu palmele orientate in sus, a inchis ochii si a ramas asa… ma gandeam ca va dura ceva vreme, timp in care nu mai puteam nici noi sa vorbim, asa ca m-am asezat mai comod in pat si am inchis ochii… m-am cufundat adanc in melodia care rula in casetofon, o melodie placuta, linistitoare, iar mintea mea a inceput sa lucreze, sa se confunde cu muzica si sa teasa o poveste… la inceput a fost ceva… un zgomot infundat, de parca ceva s-ar zbate sa iasa din ceva… o pasare mi-am inchipuit eu, o pasare care se zbate intr-un ou… apoi reuseste sa iasa si se desprinde, incepe sa zboare, sa se inalte… se aud cai salbatici alergand si nechezand prin stepa… pasarea se inalta tot mai sus… nechezatul cailor se aude din ce in ce mai slab, pana se pierde… pasarea ajunge sus, deasupra norilor… iar acolo sus… acolo sus era ceva ce-ti taia respiratia, ceva ce nu se vede, doar se simte… nu stiu cum sa explic ca sa nu sune vulgar… era o eliberare, o traire unica… era fericire… apoi, usor-usor incepe revenirea la viata terestra… se aude nechezatul cailor, din ce in ce mai aproape… tropaitul cailor si din nou liniste… am deschis ochii. Guru isi terminase meditatia si ma privea zambind. L-am rugat sa-mi dea si mie acea melodie, pana pleaca. Mi-a inregistrat doua casete, una pe care, tin minte ca scria “muzica transcedentala”, dar nu stiu ce s-a intamplat cu acea caseta, ca mi-a disparut la scurt timp, iar a doua caseta este cu melodia aceea, pe care au numit-o “Zbor”, dar nu stiu cui apartine ca s-o pot cauta pe net, iar pe cealalta parte a casetei am “Balada” lui Ciprian Porumbescu… am pastrat aceasta caseta, ca amintire… acum vad ca este si datata ( am obiceiul sa scriu pe lucrurile care imi apartin data si locul de unde le-am procurat), 03. aprilie. 1992, Bucuresti.

 

Duzine frumoase gasiti aici:  

tibicioburi de chihlimbarvirusacherokssanaredsky,mitzaabiciclistacitascorpioaltcersenin, psi, griska, sara, cristiangheorghe, d’agatha, almanahe