Posts Tagged Venit

cuvinte din trecut – ce mai citim

Posted by on Sunday, 18 September, 2011

Fiind duminica, a venit randul “cuvintelor din trecut”, adica repostari din blogul nostru, ca cei noi veniti sa ne cunoasca si alte scrieri din trecut… ideea a fost a lui Tiberiu, iar noi am preluat-o cu drag ;)

ce mai cititi?

This entry was posted Sunday, 21 November, 2010 at 03:12

1269514437_82912970_1-fotografii-de-colectia-biblioteca-adevarul-100-de-carti-pe-care-trebuie-sa-le-ai

Azi imi propusesem sa ajung in Bucuresti, la “Targul Gaudeamus”. Aveam pofta sa vad multe carti, sa le rasfoiesc, sa le miros… si sa ma intorc acasa cu, macar, doua carti. Din pacate m-a rapus raceala… si nu stiu de ce, dar eu nu racesc niciodata toamna-iarna… sezonul meu, de raceala, e in luna iulie spre august… cred ca este o viroza, luata prin telepatie, simpatie… nu stiu… sau de la “cascat gura” la luna plina de aseara. Apropo, cine s-a uitat aseara pe cer, la luna? Era luna plina, dar era ciudat, ca in jurul ei era un mare cerc alb, perfect rotund, care se tot lasa in jos, marindu-se… am facut vreo doua poze, dar nu se vede mare lucru, cu camera mea digitala ieftina.
Deci sunt racita, atat de racita ca nu pot respira… sper sa mai traiesc pana maine.
In alta ordine de idei, imi pare rau ca ratez targul de carte… va trebui sa merg iar prin librari, ca sa simt mirosul cartilor si sa le rasfoiesc (asta daca nu sta vreo vanzatoare dupa fundul meu)… Ultima data cand am intrat in librarie, acum aproximativ o luna, m-am enervat cumplit, in toate librariile in care am intrat ( trei in Giurgiu, doua in Bucuresti)… acelasi stil de a-si aborda clientii si de a nu-i lasa sa caute ce doresc. Unele mai fac si recomandari, cu ce au citit ele si le considera carti bune… Nu neg ca n-or fi bune, dar nu sunt pe interesul meu… intr-una din librariile din Giurgiu, mi-a recomandat “tanti” aia, care se plictisea din lipsa de clienti si rezolvat de integrame, numai carti despre alimentatie sanatoasa, rugaciuni inainte si dupa masa sau culcare si sculare… Eu, politicoasa din fire, am lasat femeie sa scoata toate cartile pe care mi le-a recomandat, apoi i-am spus ca vreau altceva si am inceput sa-i cer, ce as fi vrut eu sa citesc… fireste ca recomandarile ei erau mai bune, in mintea ei… Am mers in alta librarie, tot in Giurgiu, alta “tanti” care s-a oferit sa faca recomandari… mi-a laudat intreaga colectie a lui Paulo Coelho si alte colectii, cu multe volume… femeia chiar le citise ca s-a apucat sa-mi povesteasca… am petrecut o ora si ceva in libraria aia ascultand povestirile femeii si m-am gandint ca nu mai este interesant sa le cumpar ca deja stiu cum incep si cum se termina… I-am multumit frumos si am plecat spre o alta librarie… Am intrat, salutand politicos, m-am dus la rafturile cu carti, dornica sa rasfoiesc o carte, sa-i simt mirosul si hartia intre degete… dar n-am apucat sa rasfoiesc prea mult caci glasul vanzatoarie s-a auzit suav: “va pot ajuta cu ceva? sa va recomnad ceva?”… Nu, nu vreau, am vrut doar sa vad ce pret are cartea asta… am iesit frustrata din librarie… De ce, Doamne iarta-ma, nu ma lasa sa-mi caut eu singura ce-mi place, ce vreau sa citesc?
Am fost in Bucuresti, pe Magheru, libraria “Mihail Sadoveanu”… speram ca aici voi gasi liniste sa rasfoiesc o carte… nu, nici aici, acelasi lucru se intampla. Eu stiu ca nu au clienti si fac tot posibilul sa-i atraga, dar consider ca, daca intru intr-o librarie, trebuie sa am liniste si tihna sa rasfoiesc cartile, sa caut cam ce as vrea sa citesc… Am plecat la alta librarie, caci capricornul din mine e ambitios, daca i s-a pus ceva in cap aia face… Am iesit, imediat dupa intrebarea “va pot ajuta cu ceva?” si am mers mai departe… pe la Romana, am gasit libraria “Carturesti”, parca… Am intrat si m-am pierdut printre rafturi, la rasfoit carti… si ce credeti ca s-a intamplat? Ati ghicit, a venit o “domnita” tinerica, care nu avea habar ce carti se afla in librarie … m-a intrebat timida, daca ma poate ajuta… raspunsul meu a venit promt : “daca am nevoie de ceva va solicit eu!”… a plecat frecandu-si mainile. Am apelat la ea totusi, vrand s-o pun la incercare, sa ma conving ca n-a citit carti… i-am cerut “Accidentul” – Mihail Sebastian, pentru ca imi doream sa citesc cartea asta, e mai relaxanta dupa o zi de munca cu copiii, nu ma solicita chiar asa tare ca Pascal Bruckner sau altii… Ei bine, “domnita”, desi i-am spus si autorul, s-a dus la raftul cu Mihail Sadoveanu… acum, ma gandesc, autorii au aceleasi initiale… fata a cautat sarguincioasa, vrand sa se faca utila… am lasat-o vreo 5 min, dupa care am luat cartea, de pe raftul din fata ei (o avea sub nas si n-o vedea)… pai, deh, macar daca nu stii nu te bagi… Ma intrebam, de cand n-a mai citit fatuca aia o carte? o fi citit vreodata o carte?… in fine, nu-mi mai bat capul cu tineretul… imi pare bine ca fii-miu a inceput sa citeasca carti, de cand e la filologie, nu mai sta sa citeasca rezumatele pe net.

In librarii am renuntat sa mai intru… mai rasfoiesc cate o carte pe la Kaufland sau Intex (hipermarketuri), acolo nu ma intreaba nimeni de vorba si nu incearca nimeni sa ma ajute sau sa-mi recomande… sau mai simplu, le caut pe net, citesc cate ceva despre ele, vad daca imi doresc sa citesc cartea respectiva, o pun la cos si astept sa vina postasul sau curierul ;)
Ah, am uitat sa spun… am observat un lucru, cred ca e problema de editura, scrisul cartilor este foarte mare, spatiul dintre randuri la fel, iar cartile foarte groase… Ma intreb, nu puteau sa fie mai putine pagini si un scris normal?… Cred ca, editurile, iau bani la numarul de pagini tiparite, astfel se explica si preturile foarte mari ale cartilor. :(

Ce-mi recomandati sa mai citesc?… sa caut pe net, acum cat am si pofta ;)

Au mai depanat cuvinte din trecut :  tibigrişkadagathasaraveropsi


senzatii tari

Posted by on Wednesday, 20 July, 2011

sursa foto

Ma gandeam care a fost cel mai cumplit lucru pe care l-am trait si mi-a venit in minte o intamplare(care s-a repetat de cateva ori), de pe vremea cand locuiam in Bucuresti. Da, locuiam in Bucuresti, in Drumul Taberei, pe str. Bozieni, pe la Piata Moghioros… dar asta nu are nici o importanta, puteam sa locuiesc si in Pantelimon, daca era etajul 6 tot aia era… Locuiam, cu chirie, la etajul 6. Blocul era curat, scara varuita, nimic de zis… exista si lift, curat, luminat… doar ca, uneori refuza sa functioneze… si nu oricand, doar atunci cand aveam cea mai mare nevoie de el, sa fie functionabil… Munceam toata ziua, in doua locuri, pentru a putea plati chiria, intretinerea, primul telefon mobil, curentul si cablul tv (uneori il mai si taiau); dimineata lucram contabilitate primara, pana pe la pranz, de la 13:00 pana la 19:00, predam ore de inot in Strandul Tineretului… dupa munca treceam prin piata, sa fac aprovizionarea (nu in fiecare zi)… ei bine, ca aici vroiam sa ajung… zilele in care faceam aprovizionarea, corespundeau (nu stiu cum se intampla) cu zilele in care liftul era defect… adica, dimineata cand plecam era ok, seara cand ma intorceam nu mai functiona… inchipuiti-va, cel mai cumplit lucru: sa locuiesti la etajul 6, sa vii de la piata, cu mainile ocupate cu multe sacose grele, sa te treaca necesitatile alea mici (la alea mari mi-e teama sa ma gandesc), sa nu functioneze liftul, iar cand ajungi, in sfarsit, la la usa sa nu gasesti cheile, gasesti cheile dar nu nimeresti gaura sa bagi cheia… ai intrat, in sfarsit in casa, arunci sacosele pe jos, fara sa-ti mai pese ca ai si oua in ele si te repezi in baie… in marea nerabdare, uiti sa ridici capacul la wc sau sa-ti dai chilotii jos… nici in vis sa nu traiesti asa senzatii tari :)

azi sunt dezamagita

Posted by on Wednesday, 23 March, 2011

… Pentru ca azi e nor in sufletul meu, desi afara a iesit soarele. Pentru ca e primavara, dar e frig si tot astept sa mai cearna o mana de zapada… Pentru ca am asteptat atat de mult sa te vad, sa te aud, dar tu ai avut alte treburi mult mai importante… Pentru ca aveam atat de multe sa-ti povestesc, dar n-ai venit, n-ai sunat, nu ti-a pasat, nu te-a interesat… Pentru ca zilele astea am tot privit  in urma, in trecut si am analizat unde si cu ce am gresit… pentru ca am gresit, ca mi-am calcat pe inima de-atatea ori si am iertat de fiecare data… Pentru ca ai stiut tot timpul ca imi pasa de tine si m-ai lovit de fiecare data… Pentru ca nu stii si n-ai rabdare sa ma asculti… Pentru ca mi-am petrecut o parte din viata pe langa tine, am impartit si bune si rele, am facut multe lucruri pentru tine, de care nu-ti mai aduci aminte sau nu vrei sa-ti aduci aminte… Pentru ca ti-am suportat pasele proaste(prea dese) si te-am inteles. Pentru ca ti-ai descarcat tot timpul nervii pe mine, jignindu-ma uneori, fara motiv. Pentru ca n-ai fost niciodata langa mine, atunci cand am avut ce-a mai mare nevoie de tine… Pentru ca nu stii sa pretuiesti oamenii de langa tine… pentru ca, aseara am trait sentimentul de insecta incercand sa construiasca un musuroi pe care, prima rafala de ploaie, il va sfarama si ma va strivi, cu indiferenta… indiferenta ta… Pentru ca simt ca-mi pierd echilibrul, mi-am inchis sufletul pentru tine si l-am pus la adapost, pentru al feri de dezamagiri si tristete…

… Si nici macar nu pot sa te urasc.

Parintele Savatie spunea ca a fi dezamagit de un prieten e o marturisire a noastra catre noi insine, prin care ne putem da seama ca avem mandrie in noi, atunci cand spunem: “Cum mie, tocmai mie sa-mi faca una ca asta? Eu care atatea si atatea am facut pentru el… Tocmai eu sa primesc asa ceva in schimb?”

Singurătate…cred

Posted by on Sunday, 24 May, 2009

Weekend-ul trecut, vorbeam cu un bun prieten, despre tristeţe şi singurătate. Eu tot povesteam de zor, despre necazurile pe care le-am avut în ultima vreme şi greutăţile cu care m-am confruntat, despre momentele de singurătate prin care trec… El mă asculta calm şi, la un moment dat, mi-a zis “aşa sunteţi făcute voi femeile, aveţi darul ăsta de a vorbi, de a vă descărca şi asta vă face bine… eu nu pot să fac lucrul ăsta… de aceea femeile sunt bune naratoare”… sau cam aşa ceva spunea.
Bărbaţii suferă mult mai mult de singurăte şi sunt mult mai trişti decât femeile… şi mult mai interiorizaţi.
E adevărat că femeile trec mai uşor peste greutăţi, tristeţi, necazuri… poate tocmai datorită faptului că spun ce au pe suflet.
…Şi nu ştiu de ce, azi mi-a venit în minte melodia asta… oarecum exprimă tristeţea şi singurătatea bărbatului.

My house has been built but I am alone here
The door banged behind my back
An autumn wind is knocking on the window
Crying over me all over again…
Thunderstorm at night and fog in the morning…
The sun has turned completely cold
Old pains are following one another
Let them all get together!

My house has been built but I am alone here
The door banged behind my back
An autumn wind is knocking on the window
Crying over me all over again…
This is Fate and I can’t
Ask anything of Fate!
I just know how the winds
Will be wailing after I’m gone

Reblog this post [with Zemanta]

EL

Posted by on Wednesday, 25 February, 2009

Vineri, Bucureşti, zi mohorâtă cu ninsoare şi frig… după ce mi-am terminat treburile pe care le aveam (un examen, vizat carnetul de antrenor), întorcându-mă de la “Lia Manoliu”, ceva m-a “împins”  să intru în magaziul “Unirea”. Nu aveam treabă şi nici bani ca să-mi pierd vremea în “Unirea”, dar ceva îmi zicea “INTRĂ!”… şi am intrat. Acolo, la parterul magazinului l-am văzut pe EL… era nou, nu-l mai văzusem până atunci… M-am apropiat, l-am studiat, l-am mirosit… mirosea divin… Am zis EL e!… Inima a început să-mi bată cu putere, răsuflarea mi s-a îngreunat, ochii mi s-au mărit… dar dintr-o dată m-a cuprins tristeţea şi disperarea… nu-l puteam avea atunci… Mi-era teamă să nu-l pierd. Am ieşit din magazin şi mă uitam cu disperare în toate parţile, poate găsesc pe cineva care să mă ajute… Am butonat telefonul, în speranţa că voi putea cere ajutorul cuiva… dar mi-a fost ruşine să cer ajutor, nu cred că ar fi înţeles cineva, cât de mult însemna EL pentru mine… Îmi venea să plâng la gândul că alte femei îl vor lua, îl vor avea… Am plecat mai departe, cu gândul la EL, cu lacrimi în ochi… inima mi se strânsese de durere, eram tristă. Mă gândeam sa vin sâmbătă la Bucureşti, doar să nu-l pierd, dar nu aveam cum… Nici luni nu puteam ajunge, dar marţi…marţi,indiferent de ce s-ar fi întâmplat, trebuia să ajung… Nu suportam gândul că nu-l voi mai găsi acolo, nu suportam gândul că-l pot pierde…
Zilele s-au scurs greu. Mirosul LUI încă îmi persista în nări… N-am putut dormi nopţile, n-am putut să mă concentrez la nimic… gândul îmi era la EL…
…Şi ziua de marţi a venit… Nu mai conta nimic, indiferent ce s-ar fi întâmplat, putea să cadă şi bomba, tot ajungeam la EL. Speram să-l mai găsesc în acelaşi loc… Mirosea atât de bine…
Drumul, pană la Bucuresti a fost lung, am simţit că ora e un an… Am ieşit din metrou, la “Unirii”, aproape alergând, inima îmi bătea cu putere, respiraţia mi s-a accelerat… scările rulante parcă mergeau prea încet… Am intrat în magazinul “Unirea”… l-am văzut, era acolo, în acelaşi loc… Am mers direct la el, l-am mirosit… mmmmmmm… acelaşi miros divin… l-am luat şi am plecat împreună… Aşteptam cu nerăbdare să-l simt atingându-mi pielea… M-am oprit cu EL direct la toilette la Mc Donalds…  Eram în sfârşit împreună… L-am simţit umed şi fin lângă urechea mea… pe gâtul meu… pe piele mea…mmmmmmmmm… plăcuta senzaţie, ca o mângâiere… L-am simtit în toate celulele, ca un extaz…

 

mar_rose_200x2001

…Este vorba despre un parfum, “Maroccan Rose” sau “Rose du Maroc”, de la “The Body Shop”, care imită foarte bine parfumul meu preferat, “ROSE”-Paul Smith (care nu se gaseste decat in vestul Europei)… nu-i nici o diferanţă, miros la fel şi mă bucur că a apărut ceva similar.
Sunt înnebunită după parfumuri şi dacă îmi place unu, caut  şi la capătul pămantului… nu mă las până nu-l gasesc.
Vineri, împinsă de nu ştiu ce forţă nevăzută – Mulţumesc forţă nevăzută! -  am intrat în magazinul “Unirea”, la “The Body Shop”, loc de unde îmi cumpăr diverse produse de îngrijire corporală, iar acolo am descoperit acest parfum nou… mirosindu-l am descoperit că este mirosul pe care îl caut de câteva luni (de când mi s-a termita “ROSE”), dar în momentul ăla nu aveam bani suficienţi să-l cumpar şi mi s-a parut aiurea să sun pe cineva să-mi împrumute nişte bani să-mi cumpăr un parfum, aşa că am revenit marţi, sperând să-l mai găsesc, să nu se fi terminat stocul…şi l-am cupărat, mi-am luat şi lotiune de corp…
…Şi acum nu daţi buzna la “Unirii” să-l cuparaţi pe tot!… deşi – aviz bărbaţilor – merită făcut cadou de 8 Martie, soţiilor, mamelor, prietenelor, iubitelor, amantelor… V-am dat doar o idee;)