Posts Tagged Vada

cuvinte din trecut – recensamant

Posted by on Sunday, 23 October, 2011

 

A inceput recensamantul populatiei. Toate posturile tv vuiesc despre treaba asta… Am studiat si eu problema, pe net, sa ma dumiresc mai bine ce trebuie sa stiu, sa aflu care este profilul recenzorului, ca sa nu primesc in casa pe oricine, ca nu se stie ce-i poate pielea sau care ii sunt doritele… sa stiu ce acte trebuie sa prezint si la ce intrebari sa raspund… Acum ma gandeam ca trebuie sa declar si broasca testoasa, ca si ea e vietate si traieste in acelasi spatiu locativ cu noi, doar ca nu are CNP… In fine, au venit si la mine, vineri, cu recensamantul… In inchipuirea mea, recenzorul, ma asteptam sa fie un pensionar, fost comunist, imbracat intr-un costul ponosit, cu parul dat pe spate sau cu chelie, cu geanta/ mapa albastra, ecusonul in piept, care imi baga o legitimatie sub nas, prezentandu-se cu toata titulatura, vorbind printre dinti si tubuind buzele, privindu-ma de sus… Ei bine, recenzorul era o fatuca pe care o cunosteam… a ramas si ea suprinsa sa ma vada in usa apartamentului:)… am poftit-o in casa, i-am dat toate informatiile cerute ( nu stiu de ce le trebuiau date despre ferestre, boiler si alte alea, cand, defapt, ii intereseaza populatia, ca numar, cred), am dat si datele sotului si copilului ( aseara am aflat ca CNP-ul nu era obligatoriu)… si uite asa mi-am adus aminte cum, cu ani in urma, am fost si eu la recensamant ( cel al copiilor prescolari) si chiar scrisesem despre asta, undeva pe netlog, asa ca am „dat fuga” sa caut acea postare, pentru ca tot e duminica ( pe sfarsit) si este ziua provocarii lui Tiberiu, adica „cuvinte din trecut”… iata ca imi fac si eu tema ;)

Pentru ca domnul director, al unitatii scolare unde profesez, a dat dispozitie ca pe timpul vacantei intersemestriale sa ramanem toti in activitate (mai putin profii de religie), ne-au fost repartizate scari de blocuri, din cartier, unde sa mergem cu recensamantul. Nu stiu daca va mai aduceti aminte, dar si pe vremea comunismului se facea asa ceva…
Ok!… Eu am lipsit luni, asa ca mi s-a oprit si mie o scara de bloc… ce a mai ramas. Str.Negru-Voda, bl.240G(garsoniere), sc.D… Ma asteptam la o scara mizerabila, fara lumina… n-a fost chiar asa, a fost acceptabil… dar cum sa sun eu la usi si sa intreb “aveti copii de 0-7 ani?”… Cine-mi va deschide usa? Cate intrebari imi vor pune?… Noroc cu vecina de la et.1, ea stie tot ce misca pe scara. Stiti ca fiecare bloc are o vecina la etajul 1, care stie tot ce misca pe scara? care sta numai cu ochiul pe vizor si cu urechea lipita de usa… Ei bine,am gasit-o!… Scara avea 60 de garsoniere. Am inceput cu parterul, ap.9… am gasit un baietel de 6 luni… La etajul 1, deja mi-a fost mai usor, am dat de “vecina stie pe toata lumea”, ap.16, care avea 4 copii, primul de 14 ani si singurul recunocut de tata, restul doar ai ei. Mi-a spus toata viata ei, de la primul copil pana la ultimul, cat de greu o duce cu “EL, futul in gura!”si altele… Deja ma luase durerea de cap. Ma gandeam cu groaza peste cate astfel de femei mai dau pana la et. 4?
Scap in sfarsit de femeie si ii respect traseul:la ap.25, un baietel de 3 luni, la ap.31, baietel de 3 ani, la alte ap. n-am mai sunat ca erau copii de liceu, clase primare sau gimnaziu… La et 3, ap.37, fetita de 7 ani, la ap.38, am dat de o baba surda… eu intrebam de copii, ea imi spunea ca nu are apa calda, incercam sa-i explic cu voce mult mai tare ce doresc, ea tipa la mine ca nu are apa calda… Am plecat, vazand ca nu ma inteleg cu ea si de teama sa nu cheme politia. Ap.47, baietel 4 ani. Ce-mi place ca in familiile dupa scara asta, copilul poarta numele unuia din parinti, iar parintii au nume diferite. In fine, ajung si la et. 4, dupa amiaza, galesc cele 2 familii cu copii, conform indicatiilor date de vecina de la 1,ap.51, baiat 4 ani, parintii surdo-muti, aici am apelat la cunostintele mele de mima, dobandite in urma cu 4 ani la strand, cand am fost nevoita sa lucrez cu o copila de 6 ani surdo-muta. M-am descurcat foarte bine cu domnul, a inteles ce doresc si mi-a scris personal toate date. La ap.58, baiat 7 ani… Si gata. Maine trebuie sa dau rezultatele si sper sa nu am cei mai putini copii!

P.S. Fetita de 7 ani mi-a fost eleva, iar ac um e clasa a VI a, baietelul, tot de 7 ani, mi-a fost si el elev pana in clasa a IV a, iar acum este clasa a V a, iar baietelul surdomutilor, imi este elev, in calasa a III a :)

 

Cuvinte din trecut gasiti si la : psivero,  altcersenin,  saratibi

vreau cateva zile de vacanta

Posted by on Wednesday, 28 September, 2011

S-a terminat de ceva vreme si vacanta de vara… vacanta in care n-am prea avut timp de odihna, caci am muncit cu drag si spor, pentru a face copiilor, vacanta frumoasa ( trebuie sa recunosc ca am imbinat placutul cu utilul, adica aveam nevoie si de bani)… vacanta mea, pe langa munca a insemnat si foarte mult stres, in afara serviciului si in afara casei, dar n-am sa vorbesc despre asta aici… Inainte de inceperea scolii, am zis sa ma relaxez putin prin Bucuresti, asa ca am mers cu fiul meu la o sedinta foto, la o agentie, ca i se pusese piticu pe freza sa-si faca niste poze, apoi m-am intalnit cu sora-mea si nepotul/finul Stefanut, prin Herastrau… m-a alergat copilasul ala cu chip de ingeras, prin tot Herastraul, pana m-a epuizat( cand apar intr-o zona cu copii, mamicile isi fac alte preocupari, iar eu raman cu “tartorasii”)…Pe 12 septembrie s-au inceput scolile… am vrut sa scriu despre prima zi de scoala, dar am fost foarte aglomerata si stresata cu alte treburi, apoi n-a mai avut rost sa scriu… a urmat un weekend, in care am primit invitatie la cules via de la tara… am refuzat-o politicos pe soacra-mea, sambata aceea, motivand ca am  ceva treburi ( pe care chiar le-am avut)… duminica, nu stiu cum m-am lasat purtata de vorbe frumoase, sacra-mea m-a luat prin invaluire si m-a convins sa merg la cules via… nu mai facusem asa ceva de 12 ani, dar nu mi-am pierdut indemanarea, insa, dupa aceea am zacut cateva zile, in care a trebuit sa merg si la munca, iar la munca trebuia sa fac si gimnastica cu clasa I, sa le arata ce au de facut, iar eu nu ma puteam apleca… la munca batai de cap cu clasa I si  a II a si a III a ( zici ca au luat vitamine toata vara, copilasii astia)… doar ce speram la un weekend linistit, weekend-ul ce tocmai trecu, dar nu fu sa fie… vineri am plecat la Alexandria, apoi la tara la mama… fiul meu vroia sa ramana in Alexandria la verisori, mama vroia si ea sa-l vada, dar sa stam si tot weekendul la tara… a trebuit sa impac si “capra si varza”, l-am lasat pe fimiu la Alexandria si am mers eu la tara… a fost drum cu peripetii, caci, desi am venit cu 15 minute mai devreme la microbuz, nu mai aveau locuri si a trebuit sa mergem in picioare o bucata de drum… eu trebuia sa ma incadrez in timp ca sa prind autobuz din Alexandria la tara… m-am enevat cumplit cand a trebuit, pe la jumatea drumului, sa schimbam microbuzul, desi n-am inteles de ce… in fine, am ajus exact in momentul cand pleca autobuzul la tara, dar soferul dragut, a bagat masina in fata autobuzului ca sa ma ia si pe mine… am lasat bucata de copil de 17 ani, in Alexandria si mi-am continuat drumul, cu autobuzul de data asta, in picioare, ca era ultimul autobuz si toata lumea vroia acasa… la un moment dat m-am trezit cu o fetita de un an, in brate… ma oferisem s-o ajut pe mama fetitei sa urce si i-am luat fetita din brate pana urca, dar se pare ca c-a uitat ca are copil, lasand fetita in bratele mele, iar ea strecurandu-se ceva mai in spate… ce era sa fac, am stat cu fetita in brate ( bine ca nu urla), am ascultat-o cum face calul, vaca, capra si tot ce era pe drum (copil inteligent, n-am ce zice, si foarte placuta, desi nu era frumoasa)… dupa cateva statii, mama fetitei da sa coboare, dar si-a adus aminte ca are si un copil si foarte senina ma intrebaba: “ imi dati si mie copilul?”… i-as fi raspuns ca ma mai gandesc daca o mai dau sau nu, dar se grabea soferul si nu aveam timp de stat la discutii… a plecat fara ca macar sa multumeasca, iar eu am ramas cu un gust amar… as fi vrut s-o pup pe ceafa, acolo unde miros bebelusii frumos, dar ma temeam de reactiile mamei :)… Am ajuns la destinatie si a trebuit sa cobor si eu… in statie ma astepta, nimeni altul decat Stefanut, copilul cu par de aur si chip de inger,  cu trei flori intr-o mana si foarte emotionat :)… ce-a urmat tot weekendul?… va las sa ghiciti… Se pare ca nici urmatoarele doua weekenduri nu ma voi odihni… duminica am treaba in Bucuresti, de dimineata pana seara, iar saptamana viitoare merg la botezul fetitei unui coleg… deja astept cu nerabdare vacanta de iarna, care cica e ceva mai lunga decat in ceilalti ani :)

Sedinta foto cu Radu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Distractia din Herastrau… cu Stefanut :)

mandolina

Posted by on Monday, 7 February, 2011

Aseara am iesit si eu din casa, am fost intr-o scurta vizita. Nimic iesit din comun, multa lume merge in vizite in weekend. Am ascultat muzica, “ne-am dat” pe facebook, am mai citit de aici din blog una alta… atmosfera placuta, asa de casa. La un moment dat, gazda a ales o melodie care ii placea, pentru ca este cantata la mandolina si ii place cum suna mandolina, atunci am spus ca am facut si eu 4 ani de mandolina si… surpriza! A scos o mandolina din dulap si mi-a dat sa cant… Dezamagire, nu mai stiu sa cant, nu mai stiu notele si nu aveam nici pana, macar bagam un “tremolo”, dar m-am bucurat ca pot tine iar in maini o mandolina :)

scan10055

Da, am facut 4 ani de mandolina, din clasa a IV a pana intr-a VIII a, faceam parte din formatia de mandoline a scolii… Mi-aduc aminte cat trebuia sa repet si acasa, dar si la repetitiile de la scoala… primele lectii, cand invatam sa simt corzile si sa invat exact unde trebuie sa apas ca nota sa iasa corect… cate lovituri cu clarineta si linia aia triunghilara de lemn, mi-am luat peste degete, cum ne verifica profesorul degetele, sa avem unghiile taiate din carne si bataturile din buricele degetelor, sa vada daca am lucrat acasa… aveam buricele degetelor numai rani, care uneori sangerau si usturau… iar incheietura mainii drepte, n-o mai simteam uneori, dupa ce treceam de durere, de la atata tremolo… parca il si aud pe tovarasul Calmus : “ mai din poignet( incheietura mainii, partea aia cu alea 8 oase carpiene), sa-ti iasa tremolo ala bine… mai din poignet fetito!”… caiete de muzica, cheia sol, notele desenate ca niste guguloaie cu codita… griful mandolinei desenat, cu corzi si notele asezate pe unde trebuia sa pun eu varfurile degetelor, sa-mi iasa melodiile(trebuia sa-mi desenez ca sa priecep)… e ciudat sa lucrezi cu amandoua mainile, in acelasi timp, lucruri diferite.

Mi-e dor sa cant la mandolina, e asa… simti asa… na ca nu stiu sa explic in cuvinte :( … e ca atunci cand esti indragostit si totul ti se localizeaza intr-un singur punct, undeva in piept, acolo unde zicem noi ca e sufletul… si simti vibratia aia, care iti place dar te si doare in acelasi timp… nu stiu daca intelege cineva, mai bine ascultati cum suna mandolina ;) … iar eu, cred ca ma apuc sa studiez mandolina ;)