Posts Tagged Urma

duzina de cuvinte – clipe din trecut

Posted by on Saturday, 10 September, 2011

 

Ne-nvartim in cercuri si ne transmitem contagios unul altuia, intr-un dans lasciv… gandurile alearga, nu zboara… ca un mesaj din trecut… se dau de-a dura peste muchii de cutit, ca un fir despicat in patru, care isi cauta intregul pierdut… ti-ai lasat amprenta pe sufletul meu, un indiciu pentru miile de secunde in care am fost a ta, mii de secunde in care nu mai existi… am sa te urasc ca de fiecare data, apoi am sa te doresc…restul sunt doar aripi de fildes ce nu s-au deschis niciodata… plimbarile in nopti interminabile, mirosind a cedru, a castani si pamant reavan, daruindu-ne, cu fiecare pas, trupurile devorate de patima si dorinta, intr-un sarut senzual… si toate se opresc cand le vine clipa, daruindu-si fiecare ultimul strigat… noi doi imbratisati in amurg de toamna tarzie… doar cerul deasupra noastra… in urma noaptea fara culoare… in zare valurile mute, dansand argintiu… sub ultimul soare al toamnei, amintirile noastre au prins radacina, zambindu-ne complice si iarba in care am visat cu ochii deschisi, imaginandu-ne ca norii suntem noi si fugim intr-o lume numai a noastra…

 … si melodia care ma obsedeaza azi AICI

si ei au o duzina: virusache, psi, redsky, tiberiu, vero, dictaturajustitiei

 

duzina de cuvinte – tristete

Posted by on Sunday, 31 July, 2011

Ma-nchid din nou in lumea mea… intr-o capcana a singuratatii… m-am oprit din mers, fara sa-mi doresc asta,  iar zambetul mi s-a uscat pe buze… privirea-mi de albastru turcoaz, s-a stins, imprastiind  lacrimi de cenusa… sufletul meu a devenit o delta bizara, formata din zeci si zeci de brate prin care se scurge monoton intreaga tristete a lumii. Timpul n-a fost de partea mea… la ceas de dor te-ai pitit ca un asasin in tufis, ucigand cele mai sacre sentimente… mi-ai aprins dorul, care-mi mistuie sufletul, lasand in urma o roaba de amintiri, o apa maloasa de sentimente si senzatii, galbuie ca fata unui mort… o apa maloasa pe care sufletul meu o filtreaza zi si noapte, revarsand in celulele mele clipe lungi… interminabile picaturi de timp bolnav, bizar si ireversibil… ideile mele devin de un maro murdar, aripile imi sunt taiate si zborul devine o utopie…

Detinatori de “duzina” mai sunt si : psipsina, papagigli, virusache, scorpio, vero, dagatha, sara, redsky, valentina, pisicaru

duzina de cuvinte – practica de schi

Posted by on Friday, 22 July, 2011

pauza pe Slima

Eram in anul I de facultate si asteptam cu nerabdare sa vina iarna si sa mergem in practica de schi. Practica se tinea in Parang… incercam sa-mi imaginez cam pe unde erau muntii astia(invatasem pe la geografie ca Muntii Parang fac parte din Carpatii Meridionali) si ma gandeam ca sunt destul de departe, iar daca n-as fi fost la facultatea asta n-as fi ajuns niciodata acolo. A venit si momentul mult astepatat si, cu emotii si teama, am plecat, cu un tren personal, de noapte (aveam foi de parcurs sau cum le zice, date de facultate), pentru ca trebuia sa ne incadram intre anumite ore, sa prindem un autobuz din Petrosani care sa ne duca la baza muntelui, la telescaun. Drumul a fost lung si obositor, dar asteptam cu nesat intalnirea cu muntele si mai ales cu schiurile. Desi am stat aproape o jumatate de ora pana sa-mi vina randul la telescaun (urcam cate unu pentru ca aveam si bagaj), iar emotiile ma incoltisera si mai tare, mai ales dupa ce am urcat in telescaun si am vazut cum se casca o prapastie sub mine, dintr-o data am simtit ca plutesc in alta lume… de-acolo de sus totul parea ireal… peisajul era de o coloratura greu de exprimat in cuvinte… era un amestec intre aramiul toamnei, verdele primaverii si albul- gri al iernii… un „tablou” pe care nu l-am vazut decat atunci si acolo.
Am ajuns la cabana si ne-au cazat, cate opt, intr-o camera cu paturi suprapuse. Mi-am ales patul de sus, de la fereastra, sa nu ma deranjeze nimeni si sa am priveliste la geam, pentru ca urma sa stam acolo 3 saptamani… trei saptamani de armata :)… inca de a doua zi am inceput “militaria”, cu trezirea la ora 6:00 si inviorarea in zapada… aerul era tare si rece, iar dupa inviorare ai fi tras un pui de somn in camera calda, dar trebuia sa te prezinti la masa, apoi incepeau exercitiile de schi, ca doar de-aia ne aflam acolo. Prima zi am petrecut-o in fata cabanei, cu exersarea catorva elemente de baza in ale schiului: incaltat si descaltat schiuri, intoarceri pe schiuri, coborare in plug, caderi laterale… facusem ceva schi fond in liceu, chiar castigasem locul II si III la doua concursuri asa ca ma bazam pe mine… dar am vazut ca nu-i acelasi lucru, am aflat asta dupa ce am pus prima data schiurile de alpin in picioare. Talpile schiurilor erau mai late decat la cele de fond, iar legaturile erau din alt aliaj; claparii erau grei si butucanosi si-mi imobilizau gleznele, opus celor de fond care erau usori, aveau alta mixtura si imi dau libertate la miscare.
A doua zi a urmat acelasi ritual cu trezirea, inviorarea in zapada, mic dejun, apoi incolonarea si am pornit catre Slima, o partie adevarata… Drumul era prin padure, pe o poteca lata de vreun metru, pe care ne chinuiam sa nu cadem si sa executam ce am invatat cu o zi inainte. Aveam de mers un km pana la partie. Cand se termina padurea, se deschidea o partie mare, lata si alba, cu o cabanuta de lemn, micuta, in fata careia ne odihneam dupa ce urcam partia, urmand s-o luam de la capat. Domnul Visulescu, profesorul de schi, un batran mereu cu pata pusa, avea pretentiea ca noi, niste incepatori in ale schiului, sa avem o tinuta eleganta pe schiuri, mai ales fetele… il auzeam tipand, din cand in cand, din varful partiei: “Cine e domnita cazuta cu cracii in sus?” sau “Vaca, cracaneaza-te!”…
Ne intorceam pe seara la cabana. Prindeam asfintitul jucandu-se printre brazi, lasand in urma intunecare pe zapada sclipitoare.
Prima zi pe Slima a fost obositoare, iar ajunsa la cabana am constatat de ce ma dor calcaiele si tibiile… claparii m-au ros pana mi-a dat sangele (probabil n-am stiut sa-i leg cum trebuie si erau si foarte uzati de la cate generatii ii folosisera)… dupa o asa zi am fi facut un dus cald, pentru ca ne intrase frigul in oase, dar am aflat ca apa calda era numai vineri seara, doar 10 minute. Ipoteza era ca trebuia sa stam nespalate (lucru care mie nu-mi suradea deloc) sau sa cautam o alta sursa de apa calda. Auzisem de la cei din anul II, ca mai jos cu vreo 500 m, este o cabana “Casuta din povesti”, unde contracost, poti face un dus fierbinte , asa ca ne-am hotarat sa plecam, pe furis, la “Casuta din povesti”… Desi auzisem ca sunt lupi prin padure, nu ne-a putut opri nimeni sa mergem sa ne spalam. Am plecat in grup de vreo opt insi, fete si baieti, iar dupa ce am terminat toti de spalat si dupa ce am baut si un ceai fierbinte, in timp ce asteptam sa iasa, pe rand, colegii de la dus, am pornit inapoi catre cabana noastra. Cand am ajuns, ghinion, usa cabanei era incuiata, iar domnul Visulescu era de planton… Am fugit repede in spatele cabanei si am inceput sa dam cu bulgari in geamurile de la parter… niste colege ne-au deschis geamul, am urcat pe un disc de piatra, pus strategic de alti colegi pentru acelasi lucru, de a intra pe geam, am urcat in camera lor, apoi am tulit-o in camera noastra si ne-am bagat diresct sub paturi… in urmatoarele 5 min., domnul Visulescu era la noi in camera, iar noi ne prefaceam ca dormim. Escapadele la “Casuta din povesti” s-au repetat de cateva ori in cele trei saptamani petrecute acolo, nu numai sa facem dus, ci si pentru un ceai fierbinte sau o cafea (la cantina se servea doar ceai de zahar ars, in care pluteau pete de grasime, din cani nespalate suficient de bine)… Ma intelegeam foarte bine cu un coleg de la facultatea militar-sportiva, Cristian, cu care imi placea sa merg la “casuta din poveste”, pentru ca simteam in siguranta si era foarte amuzant :)… In ultima seara, am stat mult afara, in fata cabanei, pe o banca de lemn si am povestit vrute si nevrute, cu Cristian… Aerul era curat si si rece, cerul era senin, iar de acolo de sus, din varful muntelui, stelele pareau mai aproape, iar in vale se vedeau luminitele caselor, ca niste licurici… A doua zi, studentii de la facultatea militar-sportiva, urmau sa plece… pleca si Cristian, asa ca ne-am luat ramas bun si la despartire m-a strans in brate, ca pe-o sora, si am primit cel mai cald sarut, pe frunte, intr-o noapte rece de decembrie :)

…cu Cristian

si ei au cate o duzina : psipsina, scorpio, dagatha, redsky, sara, papagigli, vero