Posts Tagged tort

duzina de cuvinte – în fugă

Posted by on Saturday, 3 September, 2011

 

Săptămâna asta am fost tot într-o fugă. O săptămână plină şi obositoare. Luni a început BAC-ul sesiune august-septembrie, iar azi s-a terminat. Am avut si examen cu clasa I – înot şi… şi alte probleme personale, care mi-au consumat energia, de care nu vreau să vorbesc aici, acum… niciodată în acest spaţiu.

Nu ştiu cu care zi a săptămânii să încep, dar o să încep cu fiecare dimineaţă, ca toate se derulează în acelaşi ritm… M-aş fi oprit la ziua de miercuri, dar o las pe altă dată, ca şi acum mă apucă boala când mă gândesc la ziua aia…

În fiecare dimineaţă mă trezesc cu noaptea-n cap. N-aş vrea să mă vedeţi cum mă manifest dimineaţa, mai ales când mă grabesc, zici că sunt teleghidată… cu ochii cârpiţi de somn, pe care deabia îi pot ţine deschişi şi îi simt de parcă cineva mi-ar fi turnat mălai în ei, pun ibricul pe foc să fac cafea, timp în care mă uit pe geam cum începe să se crape de ziuă, mai urmăresc câte o cioară care zboară croncănind spre alt cârd de ciori, la fel de gălăgioase ca şi ea… las cafeua pe masă să se liniştească şi merg să-mi fac un duş… ies din duş(deja încep să văd cu alţi ochi totul), trec prin bucătărie, iau prima gură de cafea, îmi arunc iar ochii pe fereastră şi nu ştiu cum, în fiecare dimineaţă, ca o vrajă, prin crăpătura de ziuă, în zarea aurie, soarele se ivişte sfios, rotund, ca un gălbenuş de ou. Mă duc grăbită să iau camera digitală pentru a imortaliza momentul şi fac o poză, doua, trei…( aici pierd cel mai mult timp şi uit de ce m-am trezit)… Când mă uit la ceas este deja destul te târziu şi încep să mă agit, îmi iau ustensilele şi merg iar în baie, de data asta pentru a-mi accentua puţin frumuseţea cu niţel creion şi rimel, apoi trec la îmbrăcat, mai iau o gură din licoarea neagră, dulce şi foarte tare, în timp ce mă îmbrac şi ca să fie cireaşa pusă pe tort, mă parfumez, mai iau o gură de cafea, îmi pun pe umăr geanta mare cât o traistă, care nu ştiu de ce e aşa de grea, dar ştiu că pot gasi aproape orice în ea, de la aspirină până la… stai aşa să mă uit ce mai am pe-acolo… 6 pixuri, 3 brichete, încărcătorul de telefon, două parfumuri (întotdeauna am doua- trei parfumuri în geantă sau rucsac), şerveţele umede şi uscate, maşinuţa suvenir de la compania aeriana flyniki, ochelarii, crema de mâini, un unguent de când am avut o arsură la mână, nişte chestii pe care nu vi le spun, etc… cu toate cele enumerate în geantă şi cu geanta pe umăr, ies în „goana calului” pe uşă, cobor cele trei etaje, mă arunc în taxiul chemat în urmă cu 5 min. şi o pornim către liceu, să supraveghez candidaţii la bac, să fiu supravegheată si eu, la rândul meu, de camerele de supraveghere, timp de 3 ore, în care mi-e teamă să mă scârm şi în nas, că mă văd în cameră… singurul lucru pe care îl iubesc  la supravegherile astea de  la examene este liniştea… trei ore de linişte :)

 

au şi ei duzina lor:  psipsina, virusache, tiberiu, redsky, vero, sara, dictaturajustiei, pisicaru, dagatha, rokssana, scorpio

noul an din viata mea

Posted by on Tuesday, 11 January, 2011

Mda, ieri a inceput un nou an in viata mea… a fost ziua mea. Nu-mi place ziua mea! Niciodata nu mi-a placut ziua mea… nici cand eram copil, pentru ca, ca orice copil, de ziua mea imi doream cadouri, dar intotdeauna primeam cadoul mai devreme, nu chiar in ziua aceea, asa ca nu mai simteam mare bucurie primind cadoul inainte si nu in ziua cand m-am nascut :( … Cateodata ma gandeam ca nimeni nu stie in ce data m-am nascut sau imi dau cadoul mai devreme ca sa scape de-o grija… Asa se intampla in fiecare an, nu-i mare diferenta. De ziua mea stiu exact cine ma suna si ma bucur ca-si aduc aminte exact de ziua mea :)… in rest e o zi obisnuita, inainte de salarii. :)

Anul trecut am petrecut la Bucuresti de ziua mea, am schimbat prefixul… si am avut primele semne de batranete :)… am vorbit despre asta atunci,  AICI … Anul acesta a fost putin diferit,  am muncit mai mult, am fost trista,  am primit mai multe telefoane, am primit si sms-uri, chiar de ziua mea… multe urari pe facebook, la care m-am straduit sa raspund la fiecare in parte… n-am facut tort, n-am facut prajituri. Hai ca n-am intrat in depresie, am fost doar obosita, atat! :)

Au fost cateva lucruri bune, care mi-au umplut sufletul, exact de ziua mea: dansul Soniei pentru mine, telefonul unui fost coleg de facultate si partener de judo, Cristi Chivu, plecat in Afganistan, care a aflat exact ieri ca este ziua mea, de pe facebook ;), parfumul meu preferat Rose- Paul Smith, dupa care tanjeam de vreo doi ani ( l-am gasit doar la Londra), l-am primit de la cineva drag, care, desi nu m-a intrebat niciodata ce parfum imi place, a stiut exact ce parfum imi doresc, sampania bauta cu Mimi pe seara… si cel mai frumos cadou au fost cuvintele “tu esti prietena mea” spuse de un prieten foarte drag.

In alta ordine de idei, tinand cont ca am inaitat in varsta, desi nu se cunoaste, daca la 40 ani se intamplau toate ASTEA,  astazi, la 41 ani, m-am mirat de mine cat de calma am fost, cat de intelegatoare, cat nu m-a enervat nici un copil, nici macar cei de la clasa care imi creeaza probleme, nici faptul ca am lucrat la dublu, cu cate doua clase in acelasi timp… am fost atat de blanda, ca o oaie… cred ca am devenit mai inteleapta. Mi-am amintit de un prieten care, inainte de Craciun, mi-a urat ca in noul an sa devin mai inteleapta… cred ca am devenit foarte inteleapta… da, e si asta un semn de batranete, cred =))

Fuse si se duse… sa vedem urmarile ;)

Posted by on Tuesday, 12 January, 2010

img_0062

Poate ca nu stiati dar pe 10 ianuarie a fost ziua mea. Da, da, am schimbat prefixul, l-am rotunjit. Si pentru ca voiam sa marchez cumva acest eveniment, am ales sa-mi petrec aceasta zi cu persoane dragi, persoane cu care ma simt bine si intr-un loc unde ma simt bine, asa ca, dupa ce am “gatit” o zi intreaga prajituri si tort, atat sa iau cu mine cat si sa las acasa, am plecat catre Bucuresti,impreuna cu buna mea prietena Mimi, la Radio Lynx, sa ma petrec. Am petrecut frumos, “batraneste” asa… Eu m-am simtit foarte bine si asta conteaza. ;)
N-am avut prea mult timp sa scriu despre asta, dar mi-am facut astazi, pentru ca tot ma intreaba lumea: ” Cum e la 40 ani?” sau ” Cum te simti la 40 ani?”… Ei bine eu nu ma simt, adica nu realizez ca am varta asta, poate din cauza ca inca nu mi-au crescut maselele de minte, deci nu mi-a venit mintea la cap. Altceva ma ingrijoreaza foarte tare…Dupa ce am implinit 40 ani, a doua azi am inceput sa uit, adica sa nu-mi aduc amintem dar am devenit, brusc, si foarte “blonda”…
M-am dus ieri sa-mi scot salariul de la bancomat, evident… Am format codul PIN si imi spunea ca e “cod incorect”… Am zis ca oi fi gresit si am mai incercat o data, tot gresit, a treia oara iar greseala… S-a blocat cardul. Ma duc la domnisoara de la birou (am card la ING si toate tranzactiile se fac la bancomat, nu au ghisee ca sa poti scoate de acolo). I-a spus domnisoarei ce am patit. Pe domnisoara o cam pufnea rasul, mi-a zis :”Dar scoateti bani lunar cu cardul ala, de cativa ani… ati schimbat cumva PIN-ul? Mai stie altcineva din familie PIN-ul?…Il aveti notat in telefon?”… Nu, nu  si nu, pur si simplu nu-l mai stiu, desi alea sunt cifrele, dar nu inteleg de ce nu-mi iese combinatie… Dar, ii zic domnisoarei: “Lasati ca ma duc la alta banca, chiar daca trebuie sa platesc comision.” Domnisoara zambeste mai accentuat si imi zice: “Da tot trebuie sa va amintiti PIN-ul”… Asa e ca nu am cum fara el. “A, ii zic, nu ca ma duc sa scot de la ghiseu, la alta banca”… Pe domnisoara o pufneste deja rasul si imi zice: “Dar salariul dumneavoastra e la banca noastra”… Si deja ma rusinez toata, si ma gandesc ca am facut 40 ani, cu o zi in urma… Domnisoara ma invata ce sa fac sa deblochez cardul si sa incerc din nou sa introduc PIN-ul, daca mi-l voi aminti.
Incerc sa-mi aduc aminte PIN-ul. Zic ca mi l-am amintit, dar il introdul iar gresit de inca 3 ori… urmez aceeasi pasi pentru deblocare, astept alte 10 minute. Merg in parc sa fumez o tigara si sa caut varianta de a combina cele 4 cifre. Cand am considerat ca mi-am adus aminte, am mers iar la bancomat… Am dat iar rateu de doua ori, dar mai aveam o sansa, una singura, daca nu-mi reusea nici aia era grav… Deja era foarte grav pentru mine, ca incepusem sa ma simt de 40 ani. Cu o ultima sfortare de memorie, am reusit sa intru in cont si sa retrag toti banii, asa sa fiu sigura ca nu-l mai uit. Apoi am l-am schimbat cu ceva mai simplu, mai usor de retinut… Sa vedem pana cand.
Cam asa e la 40 ani, uiti, ti se “blonzeste” creierasul, devi penibil… Si va mai spun ceva, pe la 40 ani, nu prea ti se mai intareste nimic, nici macar tortul Diplomat…