Posts Tagged talere

talere – trap

Posted by on Tuesday, 17 May, 2011

Dintotdeauna am fost buna la tir… Tin minte ca in clasele V – VIII, an de an , veneau niste antrenori sa faca selectie pentru tir. Ne testau, in mare parte, viteza de reactie, reflexe… Imi aduc aminte de testul cu rigla lipita de perete cu un deget, apoi ii da drumu pe langa perete, iar cel testat trebuia sa opreasca rigla din cadere, cu un deget, sa n-o lasam sa cada… asa se testa viteza de reactie… Este unul din testele de care imi aduc aminte, deoarece era sa-mi rup degetul cand am oprit rigla pe perete. In urma testarilor, an de an, eram selectata pentru tir, dar mama nu ma lasa sa practic sportul asta, deoarece eram fata, in primul rand, si mai eram si „imprastiata si cascata si te impusti pe acolo”, asa imi zicea mama . Am practicat handbal si atletism, cat am fost in scoala generala, ca nu erau periculoase, iar de cazut, cadeam oricum ca eram cam impiedicata :)… In liceu participam la taberele P.T.A.P.(pregatirea tineretului pentru apararea patriei), activitatile alea in costume albastre si basca pe cap… si aveam si ore de tragere in poligon. Trageam cu arma de aer comprimat, din pozitia culcat… Imi placea sa trag cu arma si-mi doream sa practic tirul… prin clasa a XII a, mi-am propus sa ma apuc de tir, dupa ce implinesc 18 ani. Fratele meu, mai mic cu aproape 3 ani, se apucase de tir, proba de talere. Imi povestea despre antrenamente, cum se trage cu arma de vanatoare… deja imi doream sa practic talere, din doua motive: unu:  se practica in aer liber si doi:  se face din miscare … Asa ca, a doua zi dupa ce am implinit 18 ani( eram majora si raspundeam de faptele mele), m-am prezentat la poligon, impreuna cu fratele meu care mi-a facut intrarea si cunostinta cu antrenorul… Antrenorul m-a masurat din cap pana-n picioare si invers ( nu avea prea mult de masurat: 1.60 m/ 45 kg), apoi mi-a pus o arma de vanatoare in brate, care mi s-a parut foarte grea, dar n-am zis nimic… m-a invatat cum se inchide si se „frange” arma, mi-a explicat unde si cum se baga cartusul, apoi pozitia corpului, pozitia picioarelor, fixarea patului pustii in umar si sprijinirea obrazului de patul pustii, pozitia bratelor si priza mainii stangi pe ulucul pustii, degetul aratator de la mana dreapta pe tragaci( am tras de cateva ori in gol, fara cartus, doar ca sa simt piedica), apoi privirea, cum sa vad inaltatorul prin catare… cam asta am facut la prima ora de talere. Peste doua zile, era ziua cea mare… mergeam in poligonul de talere sa trag de-a-devaratelea. Poligonul de talere era in „inima” padurii, departe de poligonul de aer comprimat… Am mers mult pe jos, cu arma pe umar (sa ma invat cu greutatea), prin padure. Poligonul m-a fascinat, de cum am ajuns acolo, desi era iarna… o cabanuta, in care locuia paznicul, un lac si multa liniste… Am iubit acel loc de cand l-am vazut si mi-au ramas cateva amintiri frumoase legate de acel loc, de lacul cu peste mult si mare si de cabana.

In fine, era prima data cand trageam cu arma de vanatoare… si cum credeam eu ca, a trage cu o arma de vanatoare este “floare la ureche”, tot asa m-am convins ca nu e chiar usor, daca nu respecti niste reguli… Dupa ce am tras primul cartus, in primul taler (mai mult in aer ca am vazut talerul doar cand a iesit din sant), am ramas socata, cand arma s-a descarcat si m-a izbit puternic in umarul drept si in obraz, reculul impingandu-ma un metru in spate… Antrenorul m-a intebat daca mai vreau sa fac talere sau renunt in momentul ala, ca nu consume „orzul pe gaste”… am zis ca vreau sa continui, ca nici macar nu m-a durut ( simteam ca mi-am rupt clavicula si mi-am dislocat maxilarul, dar nu trebuia sa stie asta)… Si uite asa am ramas la talere, singura fata, din oras, care facea talere, singura fata care facea echipa cu baietii, la concursurile nationale(se tragea individual si in echipe de 3)… faceam echipa buna cu inca doi baieti, echipa cu care am iesit Campioana Nationala, la un an dupa ce m-am apucat de talere… Primul concurs, Campionatul National, l-am avut la doar 5 luni de cand m-am apucat de talere (inca nu trasesem niciodata talerul dreapta, nu facusem nici un antrenament, dar m-au luat la concurs, fara vreo pretentie de a castiga ceva, doar sa vad despre ce e vorba)… am iesit pe locul 3 la acel concurs, individual si locul I cu echipa :)… In fine, as avea de povestit cat pentru o carte de 100 pagini, cel putin, dar o sa ma opresc aici, sa nu-mi mai primesc „critici” ca ma laud, de la criticul meu fidel( se stie el :))… si pentru ca nu asta era scopul acestei postari, ci altul… dar m-am luat cu amintirile

Am promis unor persoane ca o sa povestesc, intr-un post, despre TALERE… O sa incerc sa descriu pe intelesul tuturor, astfel incat sa-si poata reprezenta fiecare aceasta proba… Sper sa-mi mai amintesc detaliile corecte, iar daca gresesc pe undeva, accept imbunatatiri si corecturi( au trecut 20 ani de cand n-am mai practicat).

Am spus ca se practica cu arma de vanatoare, iar talerele sunt niste castronele de ceramica, colorate, care zboara, sunt lansate cu niste lansatoare… iar ca echipament: vesta cu buzunare mari pentru cartuse.

Aceasta ramura a tirului, talere, are doua probe: skeet si trap… skeet- talere lansate din doua turnuri, unu mai mic, altu mai mare, dispuse unu in stanga si altu in dreapta (o data se lansa talerul din turnul stang, o data din turnul drept sau la duel din ambele parti in acelasi timp), talerele se lanseaza la semnalul sonor, adica la comanda data de tragator… Acum despre proba de trap- talere lansate din sant… Aici e putin mai mult de vorbit. Poligonul de talere-trap, este prevazut cu 5 posturi, carora le corespund cate 3 lansatoare de talere, lansatoare care se afla in santul situat la 10 m in fata posturilor ( scriu aici din aduceri aminte, am facut talere-trap intre anii ‘88-’91, asa ca imi cer scuze daca gresesc), am spus ca fiecarui post ii corespund 3 lansatoare de talere: stanga, dreapta, drept… fiecare post mai este prevazut cu un microfon, talere sunt lansate la comanda tragatorului. Intr-un concurs de talere exista niste scheme de lansare a talerelor. Talerele zboara cu 140 km/h si au diferite unghiuri de inclinatie… In momentul in care tragatorul da comanda ( de obicei tragatorii folosesc vocale pentru comanda), talerul iese din sant si isi urmeaza traiectoria conform schemei alese de oficialii concursului, tragatorul nestiind in ce parte si ce unghi are talerul lansat… Tragatorul trebuie sa declanseze focul la 10-15 cm in fata talerului, astfel incat talerul sa intre in foc. Dupa ce a tras, tragatorul se muta pe postul urmator( in dreapta lui) si isi asteapta randul, cu arma franta. Intr-o mansa de concurs se lanseaza 25 talere pentru fiecare concurent, iar totalul talerelor lansate pentru fiecare concurent este de 200 talere/ concurs… Armele sunt de calibru 12, cu alice de 2 mm pentru proba de skeet si alice de 2.5mm pentru trap… Asta este varianta scurta si sper ca ati inteles. In concluzie, este cel mai spectaculos sport, dar si cel mai solicitant psihic si fizic. Merita incercat!

cand o sa fiu mare…

Posted by on Saturday, 26 February, 2011

bebelusi_cu_meserii_big

Cand suntem mici visam sa fim mari, cand suntem mari ne dorim sa fim iar mici… cand suntem mici suntem convinsi ca orice meserie ni se potriveste, cand suntem mari constatam ca nu ne potrivim noi cu orice meserie… in urma cu ceva zile, citeam blogul mazgalicai, de atunci ma tot gandesc sa scriu despre ce-mi doream sa ma fac cand o sa fiu mare… mi-am dorit cateva meserii, chiar eram convinsa ca aia o sa fac toata viata…
1. Cand eram mica, foarte mica, vreo 3 ani aveam pe vremea cand mi-am dorit pentru prima data sa fiu ceva, locuiam pentru o vreme in Sanpetru, pe langa Brasov, voiam sa ma fac nasa, sa botez si sa iau motul copiilor, asa ca ma pregateam de pe atunci, faceam practica pe papusile mele… faceam un cort sub scaunul de care legam niste batice (esarfe) in parti, apoi intram, numai eu, in cort si luam motul papusilor.. asa ca toate papusile mele deveneam, in timp, chele :)
2. Cand eram ceva mai maricica (4-5 ani), mi-am dorit sa ma fac gimnasta… Nadia Comaneci a fost un exemplu pentru multe generatii de fetite, multi dintre parinti si-au botezat fetitele “Nadia”, in aceea perioada.
3. Mi-a placut mult la camin, asa ca, prin clasa I, mi-am dorit sa fiu “tovarasa educatoare“… nu mi-am dorit sa fiu invatatoare, pentru ca nu-mi placea invatoarea mea si ma plictiseam in timpul orelor pentru ca, invatatoarea nu-mi da niciodata atentie, baga in seama doar anumiti copii, pe care ii si alinta, ai caror parinti lucrau in comert (ii aduceau cadouri sau ii dau marfa “pe sub mana”)… pe mine ma tragea de par si-mi zicea: “sa-ti tai latzele astea”, asa ca, in momentul cand imi crestea parul de codite, trebuia sa ma tund, ca nu ma suporta tovarasa invatatoare, iar pe Madelona o mangaia pe par si o lauda si-i zicea ca are par frumos… intr-o zi i-am pus Madelonei, guma in par, ca sa se tunda si ea… sa nu ma spuneti Madelonei, inca nu stie cine i-a pus :)
4. Pe la 8 ani mi-am dorit sa ma fac doctorita… tratam papusile bolnave, cu injectii si medicamente (aveam trusa sanitara de la Mos Gerila ;)). Vara, la tara, luam medicamente de la tataie si le amestecam intr-un borcan cu apa pana se dizolvau, apoi bagam tot felul de insecte in compozitia aia, sa le tratam… faceam experiente, vroiam sa gasim antidotul prin care sa transformam toate insectele in fluturi :)
5. Pe la 9 ani stiam deja ce vreau sa ma fac: sportiva de performanta, asa ca m-am apucat de handbal in cadrul scolii, dar m-a tinut pasiunea pentru handbal, doar un an, dupa ce am fost selectata la club…am renuntat la acest sport, dupa ce antrenorul de la club ne-a facut “vaci fatate in paie” si “curve” (aveam doar 9 ani totusi, n-am suportat asa vorbe)… m-am apucat de atletism, gimnastica ritmica…mergeam si pe partea artistica: mandolina, pictura( nu mi-am dorit sa fiu nici cantareata si nici pictorita)… asa am mers pana la sfarsitul scolii generale.
6. Am ajuns la liceu…m-am facut destul de mare ca sa ma gandesc serios ce vreau sa ma fac cand voi fi mare… si m-am gandit la toate meseriile pe care mi le-am dorit in copilarie si am zis: indiferent ce mi-as alege, vreau sa lucrez cu copii… educatoare-invatatoare n-as fi putut sa fiu, deoarece am urmat un liceu industrial nu unu pedagogic… as fi putut alege sa fiu medic pediatru, sa fac copiii bine, dar ar fi trebuit sa invat chimie si nu-mi placea, asa ca m-am hotarat sa ma fac profesor de educatie fizica, profesoara de ed. fizica, din liceu, Ligia Marcu, mi-a fost a doua mama, m-a format atat ca om cat si ca profesor.
7. Cand am devenit majora, am ales sa fac talere, chiar la 3 zile dupa ce am devenit majora… mi-a placut si imi place si acum acest sport, chiar daca nu mai am posibilitatea sa-l practic. Am facut performanta in talere, iar datorita acestul sport, sunt ceea ce sunt in ziua de azi, adica profesor-antrenor de inot… Va veti intreba ce legatura are inotul cu talerele… participand la Campionatul National de Talere, eram cazata la Strandul Tineretului, unde se desfasurau cursuri de initire la inot… in timpul liber ma uitam cum instructorii invata copiii sa inoate. Atunci mi-a fost foarte clar ce-mi doresc sa ma fac cand o sa fiu mare: antrenor de inot, asta era, asta imi placea… peste 3 ani, am inceput sa lucrez si eu in acelasi loc, unde, cu ani in urma, a incoltit in sufletul meu pasiunea de a invata copiii sa inoate… Mi-a indeplinit visul, lucrez cu copiii, am satisfactii si stiu ca las in urma mea ceva din mine, ceva ce-am invatat si eu de la altii… Multumesc domnului Marinescu Gheorghe!… omul de la care am invatat aceasta meserie si de la care, inca, mai am de invatat… omul care m-a format profesional.

Daca treci prin viata fara sa lasi ceva in urma, din tot ce ai invatat, atunci degeaba ai trait!