Posts Tagged tacere

duzina de cuvinte – timpul

Posted by on Saturday, 4 February, 2012

Timpule, tot asa ai ramas!… imuabil, fara pic de simturi, ca o geanta ferecata, ca un calup de gheata, alunecand in tacere pe valurile vietii… Imaginar ti-am creionat un portet apos, usor acidulat, curgand invers decat ti-e cursul sau flacara palpaind in salic, cautand cararea dreapta… dar, nu, tu ai gargauni, cursul tau este inainte, intortocheat… ma impingi cu putere in fata, spre necunoscut, pe un drum tesut cu fiecare an care trece, lasandu-mi ninsoare la tampla

 

Au mai participat la aceasta duzina:

psialmanaheredskyscorpiovirusachemitzaabiciclistacristianvalentinaverorokssana, tibi

celei care stie

Posted by on Monday, 1 August, 2011
Ea stie ca sufletul are nevoie de ceva
pe care sa se sprijine
de aceea-si aseaza trupul drept temelie,
stie ca ea este mai mult decat insasi puterea
ce-o are
durerea i-e sora
impreuna merg spre mantuire
ii duce pe umeri miracolul in tacere
si cu rabdare
ca pe-o victorie personala
cuvantul sau de putere este punte
deasupra zilei de ieri, zilei de maine
tine-n pastrare momentele
adaugandu-le la efigia timpului
stie ca prin augusta-i prezenta
ea este cauza insasi a clipei
cand o parasesc puterile
se-aseaza pe incet la pamant
isi cuprinde genunchii cu bratele
lasandu-si capul in leaganul astfel creat
si plange ca un albatros
ce nu mai poate sa zboare
dar cand ultima nota vibreaza in aer
inchizandu-si in cerc de lumina
frumusetea-i oculta
intoarce spatele lumii
luand cu ea toata stiinta despre tainele
vietii
barbatii stiu insa ca toate acestea
nu reprezinta calitatea ei
cea mai mare.

(Kanta Rohini – Ea stie)
sursa foto

au mai scris pe aceeasi tema: papagigli, psipsina, redsky, scorpio, virusache, vera, griska, sara, pisicaru

duzina de cuvinte- o noapte la balta

Posted by on Saturday, 18 June, 2011

Fusese o zi foarte calduroasa, de august. Invitatia la balta o acceptasem fara a sta pe ganduri… Era spre seara. Un soare mare si portocaliu, se ascundea dupa dealul inalt, aruncand limbi de foc catre cerul indigo. Din stufaris se auzeau aripi de rate salbatice, croindu-si drum catre cuib. Noaptea se asterne in tacere, peste balta, peste deal, peste ape… peste noi… Doar undita, aplecata peste balta, se mai vedea, in lumina lunii … Am adormit in cantecul subtirel al greierilor si oracaitul broastelor… Nu stiu cat am dormit, stiu doar ca, spre dimineata, m-a trezit un miros ademenitor, care m-a tentat sa ma ridic, de pe salteaua pneumatica, pentru ca nu i-am putut rezista. Fara nici un cuvant, m-am indreptat spre smochin, caci de acolo venea mirosul.. era mirosul inconfundabil de cafea la nisip, facuta de Horatiu, dupa o reteta turceasca :). Soarele a inceput sa se ridice si odata cu el, balta a prins viata si culoare.

 

N-am stiut…

Posted by on Sunday, 4 October, 2009

summer-zandrew-remember1

N-am stiut ca visele pot muri, ca iluziile pot ucide…ca tacerea doare…
Am crezut ca pot visa si ca visele care se implinesc traiesc…a fost doar o iluzie, o amagire…De ce ma doare indiferenta? De ce ne place sa mintim? De ce dezamagim? de ce oamenii nu sunt sinceri pana la capat?…sau poate nu sunt niciodata…Poate sunt eu ciudata, atipica…pretind prea mult, cer intotdeauna adevarul…Sau poate Cioran avea dreptate cand spunea: “A trai inseamna: sa crezi si sa speri – sa minti si sa te minti”?