Posts Tagged Sunat

inceput de an

Posted by on Monday, 2 January, 2012

A trecut si 2011, s-a dus si mult asteptatul Revelion… De Revelion am stat acasa, am facut pregatiri (primul an in care fac pregatiri de revelion, singura), am facut mancare si doua torturi, ca asa mi s-a pus ( imi propusesem sa fac o singura prajitura)… m-am imbracat cel mai frumos fata de toate revelioanele din viata mea si am asteptat sa se intample minunea, venirea Anului Nou… n-am vrut sa ies in oras la spectacol, pentru ca oricum se auzea muzica pana la mine acasa. La miezul noptii am ciocnit un pahar cu sampanie cu sotul meu, am stat la fereastra si am urmarit focul de artificii ( mai intai pe cel de la bulgari ca sunt cu un minut inaintea noastra, apoi pe cel de la noi) si am inhalat fumul si pucioasa de la petardele care zburau din toate partile, de la toate geamurile si balcoanele ( azi mi-am adus aminte ca aveam si eu o punga de petarde dar am uitat de ele)… Nu stiu de ce mi s-a parut un revelion sec, nimic spectaculos… n-am mai trait nici emotia artificiilor, ca in alti ani sau alte evenimente… am uitat sa-mi pun si dorinta la trecerea dintre ani ( nici anul trecut nu m-am pus dorinta)… Dupa miezul noptii au inceput sa sune telefoanele, am sunat si eu apropiatii, sa le urez de-ale anului nou… a, am uitat, toata ziua, cat am bucatarit, a trebuit sa raspund si la sms-uri ( am raspuns la 158 din 277)… m-am bucurat ca, in fiecare an, primesc urari de la persoane cu care nu m-am vazut de ani de zile, dar care isi aduc aminte de mine la fiecare sarbatoare mare din an… si nu-mi sunt rude, sunt parinti ai fostilor mei elevi din Bucuresti, cu care am ramas in relatii extraordinar de bune, desi copiii sunt mari ( au fost elevii mei intre 1996- 2008, pe vremea cand lucram in Bucuresti :)

Suntem deja in data de 2 ianuarie, a celui mai de temut an 2012… ar trebui sa ma simt fresh, ca doar am stat acasa n-a trebuit sa ma adun de pe drumuri, de pe la Bucuresti, cum faceam in anii trecuti, cand mi se parea ca masina merge cu viteza melcului, iar eu eram nerabdatoare sa ajung in pat si sa dorm pana dupa pranz… anul asta m-au prins zorii primei zile din an, in patul meu de acasa, visand la dorinta pe care n-am apucat sa mi-o pun la miezul noptii…

Nu mi-a placut niciodata prima zi din an, nici a doua… credeam ca anul asta o sa fie altfel, o sa ma trezesc altfel… tot inutila ma simt, o stare confuza, mahmura, desi n-am baut mult… si ma mai doare si un ochi de nu mai pot ( alergie la fumul de artificii si petarde)… Nu stiu voi cum va simtiti, dar am banuiala ca va simtit la fel ca mine si sunt sigura ca v-ati dat pe muraturi si mamaliguta cu branza… sunt sigura ca in prima zi din an ati baut o “cisterna” de cafea, v-ati facut ca nu vedeti chiuveta plina cu vase si pahare murdare, iar azi v-a venit sa plangeti cand a trebuit sa le spalati ( stiu eu pe cineva care avea nevoie de ajutor la spalat vase)… Mie imi vine sa plang cand ma gandesc ca mai am inca doua saptamani de vacanta… de maine ar trebui sa ies din casa, pentru ca deja simt lipsa de miscare, iar asta ma deprima.

Va doresc un an plin cu chef de viata!

azi sunt dezamagita

Posted by on Wednesday, 23 March, 2011

… Pentru ca azi e nor in sufletul meu, desi afara a iesit soarele. Pentru ca e primavara, dar e frig si tot astept sa mai cearna o mana de zapada… Pentru ca am asteptat atat de mult sa te vad, sa te aud, dar tu ai avut alte treburi mult mai importante… Pentru ca aveam atat de multe sa-ti povestesc, dar n-ai venit, n-ai sunat, nu ti-a pasat, nu te-a interesat… Pentru ca zilele astea am tot privit  in urma, in trecut si am analizat unde si cu ce am gresit… pentru ca am gresit, ca mi-am calcat pe inima de-atatea ori si am iertat de fiecare data… Pentru ca ai stiut tot timpul ca imi pasa de tine si m-ai lovit de fiecare data… Pentru ca nu stii si n-ai rabdare sa ma asculti… Pentru ca mi-am petrecut o parte din viata pe langa tine, am impartit si bune si rele, am facut multe lucruri pentru tine, de care nu-ti mai aduci aminte sau nu vrei sa-ti aduci aminte… Pentru ca ti-am suportat pasele proaste(prea dese) si te-am inteles. Pentru ca ti-ai descarcat tot timpul nervii pe mine, jignindu-ma uneori, fara motiv. Pentru ca n-ai fost niciodata langa mine, atunci cand am avut ce-a mai mare nevoie de tine… Pentru ca nu stii sa pretuiesti oamenii de langa tine… pentru ca, aseara am trait sentimentul de insecta incercand sa construiasca un musuroi pe care, prima rafala de ploaie, il va sfarama si ma va strivi, cu indiferenta… indiferenta ta… Pentru ca simt ca-mi pierd echilibrul, mi-am inchis sufletul pentru tine si l-am pus la adapost, pentru al feri de dezamagiri si tristete…

… Si nici macar nu pot sa te urasc.

Parintele Savatie spunea ca a fi dezamagit de un prieten e o marturisire a noastra catre noi insine, prin care ne putem da seama ca avem mandrie in noi, atunci cand spunem: “Cum mie, tocmai mie sa-mi faca una ca asta? Eu care atatea si atatea am facut pentru el… Tocmai eu sa primesc asa ceva in schimb?”