Posts Tagged Stat

De ce?

Posted by on Sunday, 22 March, 2009

Ieri am văzut un sinucigaş… îşi tăiase venele la mâna stângă, în zona Rosetti… a fost urmărit, până la Universitate, de un domn care a anunţat salvarea şi a încercat să-i dea primul ajutor… Erau urme de sânge şi în pasaj, aşa am ajuns şi eu în faţă sinucigaşului, care era în spasme, întins pe o bancă… lângă el era un tub cu ceva prafuri, iar din buzunar i-a căzut , în balta de sânge care se formase, un briceag… Am întarziat doar 2 minute lănga el… era un baiat la vreo 22-25 ani… ce l-o fi împins să-şi ia viaţa?… Salvarea a venit imediat… Am plecat unde aveam treabă, cu gândul la tânărul sinucigaş, pe urma picaturilor de sânge… mi-au dat şi lacrimile sau era din cauza vântului?… nu mai ştiu… Sper ca băiatul să fi fost salvat şi să-şi dea seama ce greşeală a făcut.
Mergând mai departe, mi-am amintit ceva din trecut, de care n-aş fi vrut să-mi mai amintesc.
În urmă cu 17 ani, prin1992, eram studentă, anul I… stam în cămin. Prin semestrul II, ne-au desfiinţat duşurile de pe paliere şi a trebuit să folosim duşurile din subsol… De atunci am început să am un coşmar (recunosc că mi-e frică de subsoluri)… visam că cineva s-a spânzurat în subsol, la duş… visam asta în fiecare noapte aproape…
Înainte de Paşti am mers acasă, le-am spus şi mamei şi sorei… au luat-o drept o nebunie de-a mea… dar coşmarul (devenise deja obsesie) a continuat să mă chinuie.
Eram în luna mai, cumva la începutul lunii, nu mai ştiu exact… Am jucat tenis cu Alexandru, de dimineaţa pe la 7.00 până pe la 11.00, apoi ne-am dus să ne odihnim… Pentru restul zilei aveam program separat. Eu am ales să plec la ştrand, era foarte cald şi ştrandul se deschisese de la 1 mai. Am plecat la ştrand pe la 14.00 cu doi colegi, cu maşina unuia dintre ei… N-am stat foarte mult la plajă, n-am avut stare… Pe la 15.00, am început să mă agit… o stare de nelinişte m-a cuprins, m-am îmbrăcat să plec, n-am mai aşteptat colegii, am plecat cu tramvaiul… trebuia să ajung repede la cămin, simţeam că mă sufoc.
Am ajuns la camin… Era linişte, prea multă linişte, ca o apăsare… Am intrat în cameră, am făcut câţiva paşi, apoi am auzit un ţipăt sfâşietor, de undeva de la etajul superior… Am ieşit în fugă din cameră, la fel au făcut şi alţii din alte camere… Pe lângă noi a trecut poliţia, în mare grabă…Am aflat că Nicoleta s-a spânzurat în camera unei colege… Nicoleta, o colegă din anul III, cu care mă întâlneam numai la duş… Am fugit pe scări cu răsuflarea tăiată. Am vrut să intru s-o văd, dar poliţia nu-mi dădea voie.
-Domnişoară, nu e voie să intraţi până nu luăm amprente!
-Dar trebuie… trebuie neapărat s-o văd…
-Nu  întelegi că nu ai voie?
-Trebuie s-o văd…să scap de obsesie…
La insistenţele colegei mele de cameră, care le-a explicat că am un coşmar de ceva vreme, m-au lăsat să mă uit din uşă… Am văzut-o, era îmbrăcată în alb, fustă lungă şi bluză albe, desculţă… era spânzurată de o ţeavă cu un cearceaf, lângă fereastră… capul ii era plecat într-o parte, era palidă… parcă dormea cu un zâmbet pe buze…Mi-a atras atenţia cercelul din urechea stângă, care strălucea în lumina de la geam… Mi-a rămas în minte doar cercelul ei din urechea stângă, singurul care părea că are o sclipire de viaţă.
Mi-a fost greu, o perioadă, să mă obişnuiesc, cu gândul, că n-o voi mai întâlni pe Nicoleta la duş… în schimb coşmarul, obsesia au dispărut…
Sinucigaşul de ieri mi-a adus aminte de Nicoleta… nu ştiu nici acum ce a determinat-o să facă acel pas…DE CE?

Viaţa e frumoasă şi merită trăită atât cât îţi este dată!

Şi uite cum văd eu viaţa frumoasă…aşa cum o prezinta Igor Krutoi :)

Sfârşit

Posted by on Thursday, 19 March, 2009

Ieri mi-a fost rău toată ziua…poate oboseala, stresul, vremea…Cert este că fiecare avem şi momente “EMO” în viaţă… eu le-am avut azinoapte şi mi le-am exprimat în scris … şi a ieşit asta :)

Timpul a stat , pentru o clipa, în loc.

Afară luna se joacă cu noaptea.
Îmi plouă în suflet,
îmi ninge în gând…
În ceaţa mi-e mintea
ce nu mă lasă să uit
că a fost…că n-a fost
furtună în trup…
Mâinile-mi cad ca de plumb…
mă sufoc…
În genunchi am căzut,
să respir nu mai pot.
Se-nvârte tavanul,
jos e abis…
Aş mai vrea înc-o dat
să mai zbor…
Vreau să te am, să te simt…

Să iubesc nu mai pot…
E sfarşit.


Şi asta este melodia care m-a obsedat.

Dimineaţa cu liliac

Posted by on Thursday, 12 February, 2009

southwesternbat

Dimineaţă de vară…dis de dimineaţă de vară, spre sfârşitul lunii iulie, nu mai ştiu exact, se intâmpla anul trecut… Mă trezeşte ceasul la ora 5.00, pentru că la 7.00 trebuia sa fiu deja în microbuzul de Bucureşti… vara lucrez jumătate de zi în Bucureşti şi jumătate în Giurgiu… mă trezesc cu ochii cârpiţi de somn, pun imbricul cu apă pe aragaz, pentru a-mi face cafeaua, îmi pregătesc cu ce să mă îmbrac, termin de făcut cafeaua şi intru la dus… asta fac în fiecare dimineaţă… pană aici nimic spectaculos sau ieşit din comun. Termin duşul şi încep să mă şterg de apă… la un moment dat îmi cade ceva din prosop şi, încă adormită, mă gândesc ce parte a corpului mi s-a desprins, că doar sunt goală… mă uit în jos şi înţepenesc, nu pot să ţip, dar mă trec toate transpiraţiile, părul mi se ridică, pulsul îmi creşte, încep să mă agit… din prosop căzuse un liliac negru, acum sta cu aripile desfăcute cu gura căscată, din care se vedeau dinţii ascuţiţi şi chiţăia speriat la mine… am aruncat prosopul peste el, să nu cumva să mă atace, m-am îmbrăcat în grabă şi am ieşit din baie cu sufletul la gură şi tremurând de spaimă mi-am trezit bărbatul:
-Vino repede că avem un liliac in baie!
-Ce avem?
-Un liliac…e viu…
-Poate înflorit…visezi?
-Nuuuu, avem un liliac adevătat, m-am şters cu el…era in prosop…
-Ai înnebunit… şi îşi vede în continuare de somnul lui…
S-a trezit fi-miu, în schimb şi a mers cu mine in baie să vadă despre ce este vorba… am ridicat uşor prosopul, liliacul îşi strânsese aripile şi arăta ca un şoricel, era cât un şoricel, se mai calmase şi el… l-am luat într-un borcan şi l-am studiat, apoi i-am dat drumu pe geam… a zburat bezmetic, orbit de soarele care răsărea… apoi am stat şi m-am gândit cum a ajuns in baie… cred că , spre dimineaţă, vrând să se ascundă de lumină, a intrat pe geamul de la baie şi s-a ascuns dupa prosop… apoi m-au trecut fiorii gândindu-mă că eu mă ştersesem cu liliacul prin zonele intime… dacă mă muşca?… Şi acum mi se ridică părul când mă gândesc… De atunci verific prosoapele înainte să încep să mă spăl, deşi ne-am pus plasă la geam…