Posts Tagged Stam

duzina de cuvinte – promisiunea

Posted by on Saturday, 28 January, 2012

In urma cu doua saptamani, in prima zi dupa vacanta de iarna, le-am promis elevilor mei din clasa I ca-i voi scoate in curtea scolii, la zapada, daca va ninge. Ajunsesera la mine niste zvonuri, ca va ninge si la noi in Giurgiu… si ninsoarea nu s-a lasat prea mult asteptata. A nins, a viscolit, drumurile au fost blocate, iar unii parinti n-au mai putut ajunge la munca, spre bucuria copiilor… unele localitati au ramas fara electricitate… Ieri vantul si ninsoarea s-au potolit. Era placut afara, doar putin ger ne-ar fi facut sa stam prin casa, dar gerul este sanatos, omoara microbii, nu?… Joi le spusesem copiilor sa vina pregatiti sa facem om de zapada si ingerasi. Am ajuns la scoala, la pauza mare a elevilor, inainte de ora mea inot la clasa I. Cand am ajuns in fata scolii, i-am vazut pe toti aliniati la ferestrele clasei… ma asteptau cu nerabdare, la geam, precum iezii caprei din poveste, topaind si dand din manute de bucurie, strigandu-mi numele de “doamna”… Am ajuns in clasa, unde am fost asaltata de copii, ingramadindu-se toti sa ma imbratiseze, asa cum fac  in fiecare zi cand am ora la clasa lor… ma strangeau ca un garou cu manutele lor mici strigand: “doamna, doamna…” I-am desprins cu greu de mine si am inceput sa ne organizam putin, inainte de-a pleca la zapada… pentru ca nimeni nu adusese nimic pentru omul de zapada ce urma sa fie construit, am inceput sa cautam o solutie, asa ca am confectionat un nas dintr-un cornet de hartie, pe care o fetita l-a colorat portocaliu, ochii i-am facut din bucatele de creta, colorate cu negru, iar gura dintr-un snur rosu… apoi le-am verificat copiilor tinuta vestimentara, sa vad daca sunt imbracati si incaltati corespunzator… unii aveau cizmulite din cauciuc, altii si-au luat panataloni de schi, am pus caciuli si manusi, am legat fulare la gura si le-am facut instructajul: fara bataie cu bulgari si frecat cu zapada!… am iesit incolonati in curtea scolii, unde au rupt-o toti la fuga, ca mieluseii pe pasune, uitand ca noi aveam ceva de facut :) Ispita era mare, mai ca as fi rupt-o si eu la fuga si m-as fi tavalit prin zapada. I-am adunat, in cele din urma, la un loc si am incercat sa facem un om de zapada. Zapada n-a tinut cu noi, nu era buna nici pentru bulgari, nu se lipea… copiii aduceau zapada cu bratele, pentru a inalta omul… ne-a iesit un musuroi de zapada, in varful caruia am pus o bucata de gheata, in loc de cap, sa avem pe ce pune caciula… inestetic omul nostru, dar merge si asa, copiii isi vor aminti de el, asa cum si eu imi voi aminti de ziua aceasta. Am facut cateva poze, apoi au zbughit-o toti in “marea” de zapada din curtea scolii, sa faca ingerasi. Nu va pot descrie bucuria lor de a se tavali prin zapada, mai ales ca unii copii sunt tinuti mai mult in casa, din lipsa de timp a parintilor sau neputinta bunicilor… au alergat, s-au tavalit, au chiuit de bucurie, pana cand obrajii si nasurile au prins culoare de cireasa coapta… Cu greu i-am adunat sa-i bag in clasa, sa-i scutur de zapada… Au fost foarte fericiti si n-au contenit sa-mi spuna ca sunt “cea mai buna si mai frumoasa doamna” :)… De acum vom mai iesi afara, la ora de educatie fizica, tocmai la primavara, cand o da frunza in pomi si coltul ierbii… ma bucur ca a nins si mi-am putut tine promisiunea fata de copii. :)

duzine de cuvinte gasiti si la ei:

psiredskymitzaabiciclistatibicioburi de chihlimbarvirusache,almanaheduniacitadictatura justiţieirokssanascorpiovero

duzina de cuvinte – ganduri in noapte

Posted by on Saturday, 14 January, 2012

 

Sursa foto

Am incercat sa adorm, dar o mie de ganduri si-au gasit loc in mintea mea si cauta galceava, care sa prinda grai mai intai… le-am luat la rand, asa cum imi veneau in minte, iar unu mi-a atras atentia…

 Te vad si acum, ca si cum ar fi fost ieri, desi au trecut 19-20 ani… atletic, blond, ochi albastri si un aer germanic, asa cum mi te descrisese Diti… ai venit dupa mine pe terenul de tenis, sa-ti dau o cheie si cu un gest hotarat ai intins mana si te-ai prezentat, privindu-ma in ochi si zambindu-mi cu gingasie… de-atunci ai inceput sa vii din ce in ce mai des la mine, in camin… imi placea sa stam de vorba ore in sir… intr-o zi, cand am avut o intindere la glezna si n-am putut merge la cursuri, ai venit sa ma vezi si mi-ai adus o garoafa rosie, scuzandu-te ca nu m-ai intrebat ce flori imi plac… ti-am zis ca-mi plac trandafirii galbeni… stiu ca ai tinut foarte mult la mine ( poate m-ai si iubit) si ti-ai fi dorit sa fim mai mult decat prieteni, dar ti-am spus, intr-o zi, ca jumatate din mine te vrea, pentru blandetea si calmul tau, cealalta jumatate isi doreste alt gen de barbat… probabil de vina este ascendentul meu in gemeni, care trage in doua parti… nu stiu ce-a fost in sufletul tau atunci, dar n-ai fost suparat pe mine, iar tot ce ai acum, familia ta frumoasa, se datoreaza refuzului meu de atunci… stiam ca altcineva iti va fi jumatate, cu altcineva te potrivesti si ti-am dat in schimb ce aveam mai drag la vremea aceea, ti-am dat adresa prietenei mele din copilarie, care ti-a devenit sotie si ti-a daruit cel mai frumos copil… n-am mai vorbit cu tine de cativa ani, dar am tinut legutara cu Ani, prietena mea si sotia ta… m-a sunat si anul acesta de ziua mea, asa cum face in fiecare an. :)

Au mai scris duzine: psi, sara, redsky, tibi, virusache, scorpio, cita, vero, mitza, rokssana, almanahe, dictatura

vreau cateva zile de vacanta

Posted by on Wednesday, 28 September, 2011

S-a terminat de ceva vreme si vacanta de vara… vacanta in care n-am prea avut timp de odihna, caci am muncit cu drag si spor, pentru a face copiilor, vacanta frumoasa ( trebuie sa recunosc ca am imbinat placutul cu utilul, adica aveam nevoie si de bani)… vacanta mea, pe langa munca a insemnat si foarte mult stres, in afara serviciului si in afara casei, dar n-am sa vorbesc despre asta aici… Inainte de inceperea scolii, am zis sa ma relaxez putin prin Bucuresti, asa ca am mers cu fiul meu la o sedinta foto, la o agentie, ca i se pusese piticu pe freza sa-si faca niste poze, apoi m-am intalnit cu sora-mea si nepotul/finul Stefanut, prin Herastrau… m-a alergat copilasul ala cu chip de ingeras, prin tot Herastraul, pana m-a epuizat( cand apar intr-o zona cu copii, mamicile isi fac alte preocupari, iar eu raman cu “tartorasii”)…Pe 12 septembrie s-au inceput scolile… am vrut sa scriu despre prima zi de scoala, dar am fost foarte aglomerata si stresata cu alte treburi, apoi n-a mai avut rost sa scriu… a urmat un weekend, in care am primit invitatie la cules via de la tara… am refuzat-o politicos pe soacra-mea, sambata aceea, motivand ca am  ceva treburi ( pe care chiar le-am avut)… duminica, nu stiu cum m-am lasat purtata de vorbe frumoase, sacra-mea m-a luat prin invaluire si m-a convins sa merg la cules via… nu mai facusem asa ceva de 12 ani, dar nu mi-am pierdut indemanarea, insa, dupa aceea am zacut cateva zile, in care a trebuit sa merg si la munca, iar la munca trebuia sa fac si gimnastica cu clasa I, sa le arata ce au de facut, iar eu nu ma puteam apleca… la munca batai de cap cu clasa I si  a II a si a III a ( zici ca au luat vitamine toata vara, copilasii astia)… doar ce speram la un weekend linistit, weekend-ul ce tocmai trecu, dar nu fu sa fie… vineri am plecat la Alexandria, apoi la tara la mama… fiul meu vroia sa ramana in Alexandria la verisori, mama vroia si ea sa-l vada, dar sa stam si tot weekendul la tara… a trebuit sa impac si “capra si varza”, l-am lasat pe fimiu la Alexandria si am mers eu la tara… a fost drum cu peripetii, caci, desi am venit cu 15 minute mai devreme la microbuz, nu mai aveau locuri si a trebuit sa mergem in picioare o bucata de drum… eu trebuia sa ma incadrez in timp ca sa prind autobuz din Alexandria la tara… m-am enevat cumplit cand a trebuit, pe la jumatea drumului, sa schimbam microbuzul, desi n-am inteles de ce… in fine, am ajus exact in momentul cand pleca autobuzul la tara, dar soferul dragut, a bagat masina in fata autobuzului ca sa ma ia si pe mine… am lasat bucata de copil de 17 ani, in Alexandria si mi-am continuat drumul, cu autobuzul de data asta, in picioare, ca era ultimul autobuz si toata lumea vroia acasa… la un moment dat m-am trezit cu o fetita de un an, in brate… ma oferisem s-o ajut pe mama fetitei sa urce si i-am luat fetita din brate pana urca, dar se pare ca c-a uitat ca are copil, lasand fetita in bratele mele, iar ea strecurandu-se ceva mai in spate… ce era sa fac, am stat cu fetita in brate ( bine ca nu urla), am ascultat-o cum face calul, vaca, capra si tot ce era pe drum (copil inteligent, n-am ce zice, si foarte placuta, desi nu era frumoasa)… dupa cateva statii, mama fetitei da sa coboare, dar si-a adus aminte ca are si un copil si foarte senina ma intrebaba: “ imi dati si mie copilul?”… i-as fi raspuns ca ma mai gandesc daca o mai dau sau nu, dar se grabea soferul si nu aveam timp de stat la discutii… a plecat fara ca macar sa multumeasca, iar eu am ramas cu un gust amar… as fi vrut s-o pup pe ceafa, acolo unde miros bebelusii frumos, dar ma temeam de reactiile mamei :)… Am ajuns la destinatie si a trebuit sa cobor si eu… in statie ma astepta, nimeni altul decat Stefanut, copilul cu par de aur si chip de inger,  cu trei flori intr-o mana si foarte emotionat :)… ce-a urmat tot weekendul?… va las sa ghiciti… Se pare ca nici urmatoarele doua weekenduri nu ma voi odihni… duminica am treaba in Bucuresti, de dimineata pana seara, iar saptamana viitoare merg la botezul fetitei unui coleg… deja astept cu nerabdare vacanta de iarna, care cica e ceva mai lunga decat in ceilalti ani :)

Sedinta foto cu Radu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Distractia din Herastrau… cu Stefanut :)

duzina de cuvinte – practica de schi

Posted by on Friday, 22 July, 2011

pauza pe Slima

Eram in anul I de facultate si asteptam cu nerabdare sa vina iarna si sa mergem in practica de schi. Practica se tinea in Parang… incercam sa-mi imaginez cam pe unde erau muntii astia(invatasem pe la geografie ca Muntii Parang fac parte din Carpatii Meridionali) si ma gandeam ca sunt destul de departe, iar daca n-as fi fost la facultatea asta n-as fi ajuns niciodata acolo. A venit si momentul mult astepatat si, cu emotii si teama, am plecat, cu un tren personal, de noapte (aveam foi de parcurs sau cum le zice, date de facultate), pentru ca trebuia sa ne incadram intre anumite ore, sa prindem un autobuz din Petrosani care sa ne duca la baza muntelui, la telescaun. Drumul a fost lung si obositor, dar asteptam cu nesat intalnirea cu muntele si mai ales cu schiurile. Desi am stat aproape o jumatate de ora pana sa-mi vina randul la telescaun (urcam cate unu pentru ca aveam si bagaj), iar emotiile ma incoltisera si mai tare, mai ales dupa ce am urcat in telescaun si am vazut cum se casca o prapastie sub mine, dintr-o data am simtit ca plutesc in alta lume… de-acolo de sus totul parea ireal… peisajul era de o coloratura greu de exprimat in cuvinte… era un amestec intre aramiul toamnei, verdele primaverii si albul- gri al iernii… un „tablou” pe care nu l-am vazut decat atunci si acolo.
Am ajuns la cabana si ne-au cazat, cate opt, intr-o camera cu paturi suprapuse. Mi-am ales patul de sus, de la fereastra, sa nu ma deranjeze nimeni si sa am priveliste la geam, pentru ca urma sa stam acolo 3 saptamani… trei saptamani de armata :)… inca de a doua zi am inceput “militaria”, cu trezirea la ora 6:00 si inviorarea in zapada… aerul era tare si rece, iar dupa inviorare ai fi tras un pui de somn in camera calda, dar trebuia sa te prezinti la masa, apoi incepeau exercitiile de schi, ca doar de-aia ne aflam acolo. Prima zi am petrecut-o in fata cabanei, cu exersarea catorva elemente de baza in ale schiului: incaltat si descaltat schiuri, intoarceri pe schiuri, coborare in plug, caderi laterale… facusem ceva schi fond in liceu, chiar castigasem locul II si III la doua concursuri asa ca ma bazam pe mine… dar am vazut ca nu-i acelasi lucru, am aflat asta dupa ce am pus prima data schiurile de alpin in picioare. Talpile schiurilor erau mai late decat la cele de fond, iar legaturile erau din alt aliaj; claparii erau grei si butucanosi si-mi imobilizau gleznele, opus celor de fond care erau usori, aveau alta mixtura si imi dau libertate la miscare.
A doua zi a urmat acelasi ritual cu trezirea, inviorarea in zapada, mic dejun, apoi incolonarea si am pornit catre Slima, o partie adevarata… Drumul era prin padure, pe o poteca lata de vreun metru, pe care ne chinuiam sa nu cadem si sa executam ce am invatat cu o zi inainte. Aveam de mers un km pana la partie. Cand se termina padurea, se deschidea o partie mare, lata si alba, cu o cabanuta de lemn, micuta, in fata careia ne odihneam dupa ce urcam partia, urmand s-o luam de la capat. Domnul Visulescu, profesorul de schi, un batran mereu cu pata pusa, avea pretentiea ca noi, niste incepatori in ale schiului, sa avem o tinuta eleganta pe schiuri, mai ales fetele… il auzeam tipand, din cand in cand, din varful partiei: “Cine e domnita cazuta cu cracii in sus?” sau “Vaca, cracaneaza-te!”…
Ne intorceam pe seara la cabana. Prindeam asfintitul jucandu-se printre brazi, lasand in urma intunecare pe zapada sclipitoare.
Prima zi pe Slima a fost obositoare, iar ajunsa la cabana am constatat de ce ma dor calcaiele si tibiile… claparii m-au ros pana mi-a dat sangele (probabil n-am stiut sa-i leg cum trebuie si erau si foarte uzati de la cate generatii ii folosisera)… dupa o asa zi am fi facut un dus cald, pentru ca ne intrase frigul in oase, dar am aflat ca apa calda era numai vineri seara, doar 10 minute. Ipoteza era ca trebuia sa stam nespalate (lucru care mie nu-mi suradea deloc) sau sa cautam o alta sursa de apa calda. Auzisem de la cei din anul II, ca mai jos cu vreo 500 m, este o cabana “Casuta din povesti”, unde contracost, poti face un dus fierbinte , asa ca ne-am hotarat sa plecam, pe furis, la “Casuta din povesti”… Desi auzisem ca sunt lupi prin padure, nu ne-a putut opri nimeni sa mergem sa ne spalam. Am plecat in grup de vreo opt insi, fete si baieti, iar dupa ce am terminat toti de spalat si dupa ce am baut si un ceai fierbinte, in timp ce asteptam sa iasa, pe rand, colegii de la dus, am pornit inapoi catre cabana noastra. Cand am ajuns, ghinion, usa cabanei era incuiata, iar domnul Visulescu era de planton… Am fugit repede in spatele cabanei si am inceput sa dam cu bulgari in geamurile de la parter… niste colege ne-au deschis geamul, am urcat pe un disc de piatra, pus strategic de alti colegi pentru acelasi lucru, de a intra pe geam, am urcat in camera lor, apoi am tulit-o in camera noastra si ne-am bagat diresct sub paturi… in urmatoarele 5 min., domnul Visulescu era la noi in camera, iar noi ne prefaceam ca dormim. Escapadele la “Casuta din povesti” s-au repetat de cateva ori in cele trei saptamani petrecute acolo, nu numai sa facem dus, ci si pentru un ceai fierbinte sau o cafea (la cantina se servea doar ceai de zahar ars, in care pluteau pete de grasime, din cani nespalate suficient de bine)… Ma intelegeam foarte bine cu un coleg de la facultatea militar-sportiva, Cristian, cu care imi placea sa merg la “casuta din poveste”, pentru ca simteam in siguranta si era foarte amuzant :)… In ultima seara, am stat mult afara, in fata cabanei, pe o banca de lemn si am povestit vrute si nevrute, cu Cristian… Aerul era curat si si rece, cerul era senin, iar de acolo de sus, din varful muntelui, stelele pareau mai aproape, iar in vale se vedeau luminitele caselor, ca niste licurici… A doua zi, studentii de la facultatea militar-sportiva, urmau sa plece… pleca si Cristian, asa ca ne-am luat ramas bun si la despartire m-a strans in brate, ca pe-o sora, si am primit cel mai cald sarut, pe frunte, intr-o noapte rece de decembrie :)

…cu Cristian

si ei au cate o duzina : psipsina, scorpio, dagatha, redsky, sara, papagigli, vero

in sfarsit ploua

Posted by on Sunday, 17 July, 2011

sursa foto

Vacantele de vara mi le petreceam la tara, la bunicii din partea mamei… acolo puteam privi cerul cat e ziulica de mare, pentru ca intotdeauna am fost fascinata de nori… pe la 6 ani incepusem deja sa le spun bunicilor cand o sa ploua… aveam semnele mele… erau nori trecatori, care nu prevesteau ploaia, din care eu imi cream povesti, erau nori care imi aduceau in nari miros de ploaie si atunci ploua(am simtul olfactiv foarte bine dezvoltat).
Imi aduc aminte (cred ca aveam 7 ani), eram la tara, stam cu mamaia in curte pe un pres, la umbra salcamilor…ea cosea ceva , iar eu priveam norii, printre frunzele copacilor si deodata ii zic:
-O sa vina ploaia… ploaie de-aia care umple santurile… ne lasi sa alergam prin santuri si pe sosea?
Mamaia s-a oprit din cusut, s-a uitat pe cer si, mirata, m-a intrebat:
-De unde stii c-o sa vina “ploaia care umple santurile”?(este vorba de ploaie torentiala)
-Pai miroase a ploaie si a pamant ud… si uite acolo la casa din fata…vezi “carul cu boi”?
-Ce car cu boi vezi tu copila?
-Carul ala…inainte sa vina “ploaia care umple santurile”, acolo sub streasina casei se “picteaza” asa cu apa un car cu boi, uita-te mai bine sa vezi(era imaginatia mea,dar si acum vad cu ochii mintii “carul cu boi”). Se uita mamaia, nu stiu daca vedea ce vad eu, dar ma aproba caci in urmatoarele minute incepea ploaia…”ploaia care umplea santurile”… iar eu o zbugesc la fuga in talpile goale, pe asfaltul aburind… Ridic fata catre cer si deschid gura larg sa-mi picure ploaia, sa-i simt gustul de pamant si metal si gri (la mine gustul are miros si culoare :) )… Apa imi curge siroaie pe fata, pe gat, pe spate, dandu-mi fiori placuti… imi prind poalele rochitei cu o mana si o rup la fuga prin santul plin cu apa de ploaie, chiuind de bucurie, fara nici o grija, uitandu-ma in urma mea cum se formeaza valuri… Apa e calda si simt sub talpi pamantul moale si cleios, cum intra printre degete…

Azi, in sfarit, a plouat. Am stat la fereastra si-am privit stropii mari si repezi care se spargeau de asfalt… Imi ardeau talpile sa ies afara in ploaie si sa trag o fuga ca in copilarie… sa stau cu gura cascata catre cer si sa simt gustul ploii… am ramas tintuita la fereastra cu un zambet pe fata… ploaia imi face bine, ma linistesate, ma elibereaza, ma protejeaza, ma fascineaza… E ca un balsam pentru sufletul meu. :)