Posts Tagged Scos

duzina de cuvinte – banc

Posted by on Saturday, 17 December, 2011

 

 

Viorica, o tarancuta, vrea sa faca dragoste cu Ion, taurul comunal, care insa nu o prea baga in seama.

Dupa multe insistente reuseste sa-l convinga :

- Bine , zice Ion, dar am si eu o conditie: in timp ce-o facem, tu spui lunile anului.

Zis si facut.

- Ia…ianuarie, fe…februarie, martie, a…a..aprilie, mai! mai! mai! iu…iunie, iu-iu-iui … iulie, auuuu! august, sss…septembrie, o! o! o!…octombrie, no-no-no!…noiembrie, de…de…de… de ce-ai scos-o prostule?

… si ca o completare pentru cel de-al doisprezecelea cuvant, raspunsul ar fi fost : „lasa ca, in decembrie, iti aduce Mos Craciun o jucarie” =))

Duzine cu cele douasprezece cuvinte gasiti si la : psi, redsky, tibivero, mitzabiciclista, rokssana, scorpio,  citaabisuricristiandagatha, dictaurajustitiei

 

 

duzina de cuvinte- in bucatarie

Posted by on Saturday, 11 June, 2011

Azi am avut zi de bucatarit. M-am tot gandit ce sa fac de mancare, dar nu-mi trecea nimic prin cap, adica nu prea aveam pofta de nimic… totusi am mers la piata, fara vreo idee de ce urma sa cumpar si ce urma sa gatesc. Am umplut doua sacose cu legume, piept de pui, ulei, lamai si migdale( nu stiu de ce mi-a venit pofta de migdale)… a, am cumparat si un “brat” de verdeata, adica marar si patrunjel, de la o babuta, in timp ce tiganca, de la care refuzasem sa iau marar, se uita caustic la mine, injurand printre dinte (pe mine sau pe babuta, n-am inteles).

Cu greu am reusit sa urc cele 3 etaje, cu sacosele grele, in maini, indurand mirosul intepator de naftalina, care evadase din apartamentul, de la etajul 2, odata cu proprietarul care cobora scarile.

Ajunsa in casa, m-am facut comoda si m-am apuca de gatit, ca era trecut de ora pranzului, dar profitam din plin ca eram singura acasa, iar pana se trezeste fii-miu, ramas peste noapte la un prieten, si vine acasa, aveam timp berechet sa gatesc si sa ma si odihnesc.

M-am apucat sa gatesc ciuperci pleurotus(am gasit unele frumoase si, desi n-am gatit niciodata, dar imi amintesc de vremea studetiei si de gradina botanica :) )… asa, deci ciuperci pleurotus cu piept de pui si legume, dupa o reteta instant, inventata de mine, ca nu-mi plac retetele standard… Se face foarte usor: am taiat pieptul de pui fasiute si l-am calit putin, apoi l-am scos pe o farfurie, apoi am pus ceapa tocata si ardeiul gras, taiat si el fasiute, in uleiul in care am calit pieptul de pui, am adaugat si ciupercile taiate fasiute, care si-au lasat zeama, am adaugat pieptul de pui… intre timp am pus cateva rosii la fiert(n-am avut rosii conserva), am pus ceva mirodenii, am gustat sa vad cat este de sarat… am decojit rosiile fierte, le-am taiat cubulete si le-am adaugat in cratita. Dupa ce rosiile s-au “imprietenit” cu restul ingredientelor din cratita, am aruncat si niste buruieni(marar si patrunjel), tucate marunt, am acoperit cratita cu un capac si am oprit focul. Dar n-am plecat din bucatarie, pentru ca mi-a venit pofta de ceva dulce, asa ca m-am apucat de facut o prajitura, ceva simplu si usor de preparat. Daca tot cumparasem migdale, m-am gandit sa fac o prajitura cu migdale… Asa ca: am pus zaharul la caramelizat, avand grija sa nu se arda si sa devina amar… l-am tinut atat cat sa devina mieriu la culoare si consistenta, apoi am turnat treptat apa, pana s-a transformat in sirop. Am adaugat praful de copt, dupa ce l-am stins cu putin otet, facandu-l efervescent si acid, am incorporat treptat faina, pana am obtinut un aluat putin mai gros ca cel de chec, am presarat scortisoara si migdale tocate, apoi am turnat compozitia intr-o tava unsa cu ulei si tapetata cu faina, am bagat tava in cuptor, sa coaca 40-45 min. Cu 20 min. inainte de termen, am scos prajitura, am uns-o cu miere diluata cu putina apa si am presarat pe deasupra migdale si alune.

Cand toate au foat gata si copilul acasa, am facut o mamaliguta si o salata de varza, la care, pentru un gustul acru si pentru putina culoare, am folosit otet balsamic.

Hai, sa aveti pofta!

SURSA FOTO

Alte duzini de cuvinte:

http://redsky2010.wordpress.com/2011/06/11/duzina-de-cuvinte-senectutexi/

http://v2valmont.wordpress.com/2011/06/10/duzina-de-cuvinte-regii-blestemati/

http://anaveronica.wordpress.com/2011/06/11/metamorfoza-al-cincisprezecelea-episod-din-elucubratia-cu-12-zombi-si-12-cuvinte-impuse/

http://pisica07.wordpress.com/2011/06/11/zambet-mieriu/

http://scorpio72.wordpress.com/2011/06/11/duzina-de-cuvinte-arome-si-gusturi-2/

mandolina

Posted by on Monday, 7 February, 2011

Aseara am iesit si eu din casa, am fost intr-o scurta vizita. Nimic iesit din comun, multa lume merge in vizite in weekend. Am ascultat muzica, “ne-am dat” pe facebook, am mai citit de aici din blog una alta… atmosfera placuta, asa de casa. La un moment dat, gazda a ales o melodie care ii placea, pentru ca este cantata la mandolina si ii place cum suna mandolina, atunci am spus ca am facut si eu 4 ani de mandolina si… surpriza! A scos o mandolina din dulap si mi-a dat sa cant… Dezamagire, nu mai stiu sa cant, nu mai stiu notele si nu aveam nici pana, macar bagam un “tremolo”, dar m-am bucurat ca pot tine iar in maini o mandolina :)

scan10055

Da, am facut 4 ani de mandolina, din clasa a IV a pana intr-a VIII a, faceam parte din formatia de mandoline a scolii… Mi-aduc aminte cat trebuia sa repet si acasa, dar si la repetitiile de la scoala… primele lectii, cand invatam sa simt corzile si sa invat exact unde trebuie sa apas ca nota sa iasa corect… cate lovituri cu clarineta si linia aia triunghilara de lemn, mi-am luat peste degete, cum ne verifica profesorul degetele, sa avem unghiile taiate din carne si bataturile din buricele degetelor, sa vada daca am lucrat acasa… aveam buricele degetelor numai rani, care uneori sangerau si usturau… iar incheietura mainii drepte, n-o mai simteam uneori, dupa ce treceam de durere, de la atata tremolo… parca il si aud pe tovarasul Calmus : “ mai din poignet( incheietura mainii, partea aia cu alea 8 oase carpiene), sa-ti iasa tremolo ala bine… mai din poignet fetito!”… caiete de muzica, cheia sol, notele desenate ca niste guguloaie cu codita… griful mandolinei desenat, cu corzi si notele asezate pe unde trebuia sa pun eu varfurile degetelor, sa-mi iasa melodiile(trebuia sa-mi desenez ca sa priecep)… e ciudat sa lucrezi cu amandoua mainile, in acelasi timp, lucruri diferite.

Mi-e dor sa cant la mandolina, e asa… simti asa… na ca nu stiu sa explic in cuvinte :( … e ca atunci cand esti indragostit si totul ti se localizeaza intr-un singur punct, undeva in piept, acolo unde zicem noi ca e sufletul… si simti vibratia aia, care iti place dar te si doare in acelasi timp… nu stiu daca intelege cineva, mai bine ascultati cum suna mandolina ;) … iar eu, cred ca ma apuc sa studiez mandolina ;)