Posts Tagged schi

weekend si schi

Posted by on Wednesday, 22 December, 2010

img_0005

Vineri noapte, asa din vorba in vorba pe messenger, am primit o invitatie la munte… n-am dat un raspuns imediat, pentru ca aveam alte planuri pentru weekend, aveam alta treaba duminica… Sambata, in schimb, mi-a venit dor de duca si mai ales de schiat… si mai ales ca n-am sa va spun motivul pentru care am plecat la schi… asa ca n-am mai stat pe ganduri, dupa ce am dat vreo doua telefoane, m-am hotarat sa plec, indiferent de consecinte, m-am gandit ca merita… pana la urma o viata am.

N-am mai fost iarna la munte de vreo 18-19 ani, de cand eram studenta in anul I- II, atunci am facut si cursurile de schi, in Parang, pe Slima… ma gandeam ca n-am uitat ce-am invatat, doar am luat si nota 9 in anul II, ca in anul I am luat nota 5 si a trebuit sa mai raman o noapte in Parang, sa dau si a doua zi examenul.

Duminica dimineata, ne-am urcat in masina si am luat drumul muntelui, adica spre Predeal… cred ca destinatia a fost aleasa pe drum, deoarece eu imi doream o panta mai lina. :) … Drumul foarte bun si liber… soare afara, o zi perfecta de schiat… Am ajuns in jurul pranzului, in Predeal, am lasat masina si am mers sa inchiriem echipamentul. Dificil pentru mine, echipament nou, eu invatata cu echipamentul din tineretea mea, ala folosit de zeci de generatii de studenti, claparii aia care puteau de la cate picioare isi luasera la schi, schiurile alea care, la prima cazatura le cedau legaturile… nu frate, asta era echipament de ultima generatie ( poate penultima, ca nu ma pricep decat la echipamentul de inot). Mi-am infipt picioarele in clapari si am plecat spre parti Clabucet… ziceai ca am pietre legate de picioare, dar m-am gandit ca tot e bine, intaresc musculatura ;) … foarte greu mi-a fost sa urc pe scari, apoi la poalele muntelui, ca mai sus n-am curaj. M-am oprit si m-am uitat in jur… curajul ma parasise, cand am vazut atata lume pe partie, fiecare schia in ce directie dorea… unii erau cu placi, altii erau cu instructorii, eu nu ma bazam pe mine. Am primit cateva indicatii, asa de inceput, si am inceput sa cobor usurel, cam incordata ce-i drept, dar am facut primul pas… si cand am inceput sa iau ceva viteza, in disperarea mea, desi auzeam ca mi se striga sa apas stanga, apasam tot dreapta… si am cazut. :( … Nu vroiam sa mai continui, stiind ca am genunchiul stang facut praf, de 18 ani, tot de la schi… pana la urma am fost convinsa si ajutata sa ma ridic, dar cu conditia sa raman singura pe partie, fara indrumator , sa incerc sa ma descurc singura, sa-mi aduc aminte cele invatate… si am ramas singura, si am urcat si coborat de 20 ori… si m-am surprins, de fiecare data, zambind asa cum n-am mai facut-o de foarte multi ani, desi claparii ma tineau de glezne, schiurile erau grele, la urcare, dar zambeam. Imi pare rau ca nu mi-a facut nimeni o poza :(  Iesirea asta la munte a fost o reinviere pentru mine… m-a scos din starea in care ma baga, de fiecare data, sarbatorile de iarna… nu pot sa-i zic depresie, desi tristetea sau pirderea sperantei, tot depresie se numeste…

 

Azi mi-am cumparat brad, iar maine il impodobesc. Va astept cu colidul!

Sarbatori fericite si linistite sa aveti!