Posts Tagged Sacre

duzina de cuvinte – tristete

Posted by on Sunday, 31 July, 2011

Ma-nchid din nou in lumea mea… intr-o capcana a singuratatii… m-am oprit din mers, fara sa-mi doresc asta,  iar zambetul mi s-a uscat pe buze… privirea-mi de albastru turcoaz, s-a stins, imprastiind  lacrimi de cenusa… sufletul meu a devenit o delta bizara, formata din zeci si zeci de brate prin care se scurge monoton intreaga tristete a lumii. Timpul n-a fost de partea mea… la ceas de dor te-ai pitit ca un asasin in tufis, ucigand cele mai sacre sentimente… mi-ai aprins dorul, care-mi mistuie sufletul, lasand in urma o roaba de amintiri, o apa maloasa de sentimente si senzatii, galbuie ca fata unui mort… o apa maloasa pe care sufletul meu o filtreaza zi si noapte, revarsand in celulele mele clipe lungi… interminabile picaturi de timp bolnav, bizar si ireversibil… ideile mele devin de un maro murdar, aripile imi sunt taiate si zborul devine o utopie…

Detinatori de “duzina” mai sunt si : psipsina, papagigli, virusache, scorpio, vero, dagatha, sara, redsky, valentina, pisicaru

De Dragobete

Posted by on Tuesday, 24 February, 2009

Iubeste-mi mainile…
de Elena Farago

Iubeste-mi mainile si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au stiut sa-ti spuna
In care n-au putut sa-ti dea
Atat cat ar fi vrut,
Atat cat poate doru-ti cere
In dragostea,
In indoiala
In deznadejdea unei clipe…
Iubeste-mi mainile si ochii.

Si iarta-le nevruta vina
Ca prea tarziu venira-n cale-ti
Si prea curand se duc de tot….

Dezleaga-mi sufletul de vina
Ca in curand n-am sa-ti mai pot
Aduce-n maini
Si-n ochi
Durutul,
Tarziul zambet de lumina …

alint, răsfăţ şi iar alint
ovidiu oana-pârâu

alint, răsfăţ şi iar alint
ochii şi gura nu mă mint
braţ după gât, freamăt de pântec
şi între coapse ca descântec
loc de păcate ce absoarbe
pătrund adâncurile-i oarbe
tu taine îmi oferi ritmate
sărut din buzele rujate
arsuri de sâni, icniri şi scâncet
prin pori ardoarea varsă plânset
izbiri de val ce-aduc furtună
duet de gemete răsună
în ritmurile-ameţitoare
de trupuri vii, fremătătoare
un ceas, o noapte, cine ştie ?
stârniţi de ritm şi frenezie
fiorii-n pântec nu ne mint
alint, răsfăţ şi iar alint

Definitia iubirii
Romeo Morari

Tu esti asemeni cupei din stravezii cristaluri
Cu incrustatii pure si unduiri usoare
Din tine pot sa soarba, in sacre ritualuri
Si gurile pagane si cele-ncepatoare.

Tu stii s-ascunzi in tine, ca intr-un tabernacol
Extazul si durerea – impreunare grava,
Cand sarutarea-ti darui se-ntampla un miracol:
Veninul pare dulce, si-ambrozia otrava!

Iubire,vis trandafiriu
Mariana Kabbout

Iubire, vis trandafiriu…
Cum aş putea să te descriu?

Eşti inocenţa unui zbor,
Copil atoateştiutor,
Felină ne-mblânzită-n veci,
Limanul undelor prea reci,

Freamăt şi anotimp torid
Într-al femeii trup candid,
Al apei murmur cristalin,
Talaz şi foşnet de satin,

Seva fiorului plăpând
Din gând pe buze-alunecând
Şi prea puţini mai ştiu că ai
Pe vârful degetelor, rai…

Iubire… nu-i cuvânt născut
Să-mi spună când ai apărut,
Cum n-au ştiut nici cei dintâi
Când vii şi cât ai să rămâi…

Săracă-mi este slova, ştiu…
Cum aş putea să te descriu?
Numele tău de unde vine?
Iubire, vis trandafiriu,

Eu te-am găsit?..sau tu pe mine?