Posts Tagged Rula

duzina de cuvinte – Zbor

Posted by on Saturday, 21 January, 2012

Era prin ’92, prin luna martie-aprilie, nu mai stiu exact, stiu doar ca pomii incepusera sa prinda culoare, vremea te imbia la plimbare si meditatie… intaplarea a facut ca, Violeta, o colega de specializare sa ma roage s-o insotesc pana intr-un loc, unde era cazata sora ei, venita la un conscurs/ manifestare de yoga, pentru ca nu cunostea Bucurestiul. Am acceptat, m-am inbracat si am asteptat pana mi-am auzit numele strigat de afara… am coborat si am plecat impreuna la adresa lasata de sora ei, o copila de 14 ani, iar asta m-a facut sa cred ca nu este vorba de vreo manifestare gen “spirala de integrare in absolut”, deoarece erai si copii cu varste mici

Locul unde trebuia sa ajungem nu era in inima Bucurestiului, ci undeva prin Giulesti, un camin pe langa Podul Grand, asa ca am luat-o prin Gara de Nord, de unde ne-am cumparat cate o vata de zahar, ca tot ne iesise in cale si nu mai mancasem de cand eram copil, apoi am urcat o sosea in panta, ferindu-ne de masini, pentru ca nu exista trotuar, fiind o sosea care ducea pe Podul Grand… am ajuns la portile caminului, unde un paznic ne-a luat la intrebari, apoi ne-a lasat sa trecem. Ajunse in camera de camin, am facut cunostinta cu sora colegei mele, cu cativa colegi de-ai ei si cu antrenorul/ guru sau ce-o fi fost, care a inceput sa ne explice ce si cum cu yoga, apoi s-a apucat de-o meditatie, pentru ca ii veniste ora ( picasem intr-un moment prost)… si-a asezat o paturica pe podea, a deschis geamul larg, s-a asezat pe genunchi cu fata catre geam, a dat drumu la un casetofon, apoi a intins mainile in fata, cu palmele orientate in sus, a inchis ochii si a ramas asa… ma gandeam ca va dura ceva vreme, timp in care nu mai puteam nici noi sa vorbim, asa ca m-am asezat mai comod in pat si am inchis ochii… m-am cufundat adanc in melodia care rula in casetofon, o melodie placuta, linistitoare, iar mintea mea a inceput sa lucreze, sa se confunde cu muzica si sa teasa o poveste… la inceput a fost ceva… un zgomot infundat, de parca ceva s-ar zbate sa iasa din ceva… o pasare mi-am inchipuit eu, o pasare care se zbate intr-un ou… apoi reuseste sa iasa si se desprinde, incepe sa zboare, sa se inalte… se aud cai salbatici alergand si nechezand prin stepa… pasarea se inalta tot mai sus… nechezatul cailor se aude din ce in ce mai slab, pana se pierde… pasarea ajunge sus, deasupra norilor… iar acolo sus… acolo sus era ceva ce-ti taia respiratia, ceva ce nu se vede, doar se simte… nu stiu cum sa explic ca sa nu sune vulgar… era o eliberare, o traire unica… era fericire… apoi, usor-usor incepe revenirea la viata terestra… se aude nechezatul cailor, din ce in ce mai aproape… tropaitul cailor si din nou liniste… am deschis ochii. Guru isi terminase meditatia si ma privea zambind. L-am rugat sa-mi dea si mie acea melodie, pana pleaca. Mi-a inregistrat doua casete, una pe care, tin minte ca scria “muzica transcedentala”, dar nu stiu ce s-a intamplat cu acea caseta, ca mi-a disparut la scurt timp, iar a doua caseta este cu melodia aceea, pe care au numit-o “Zbor”, dar nu stiu cui apartine ca s-o pot cauta pe net, iar pe cealalta parte a casetei am “Balada” lui Ciprian Porumbescu… am pastrat aceasta caseta, ca amintire… acum vad ca este si datata ( am obiceiul sa scriu pe lucrurile care imi apartin data si locul de unde le-am procurat), 03. aprilie. 1992, Bucuresti.

 

Duzine frumoase gasiti aici:  

tibicioburi de chihlimbarvirusacherokssanaredsky,mitzaabiciclistacitascorpioaltcersenin, psi, griska, sara, cristiangheorghe, d’agatha, almanahe

cuvinte din trecut – NU poluarii fonice

Posted by on Sunday, 4 September, 2011

Pentru ca tot traiesc intr-o continua poluare fonica si am spus-o de foarte multe ori prin blogul meu, azi mi-am propus sa repostez postul acesta, scris in urma cu doi ani :)

tipa-350

Monday, 2 November, 2009

Visez la o clipa de liniste… macar una. Dar pentru asta exista concediu si un loc linistit si lipsit de fitze, unde ma retrag pentru a-mi incarca bateriile.
Locuiesc in piata, in Piata Centrala, unde, chiar de esti surd tot ai sanse sa auzi ceva. Parca si musca bazaie mai tare in piata. Indiferent de anotimp, zgomotul este cam acelasi… In puterea noptii, cand somnul iti este dulce si visele incep sa incolteasca, auzi un strigat, dupa care incep altele: “ba, unde ti-ai parcat masina”, “Faneleeee, ce toneta ti-ai luat ma?”, “Nelule, ai venit de ieri? Cum merge piata?”. Asta se intampla pe la ora 4.00, cand vine taranul cu marfa, la oras. Se tipa ca pe batatura, asa sa simta oraseanul de la bloc, cat este taranul de gospodar… Apoi incep masinile, frane, un motor care se incapataneaza in fiecare dimineata sa porneasca (ma gandesc, uneori, ca omul vrea sa se razbune pe cineva, ambaland motorul ala in dusmanie)… Apoi suna ceasul din bucatarie, alarma de la telefonul meu, alarma de la telefonul sotului meu… Afara incepe cearta pe locurile de parcare, pe mesele de plastic… injuraturi care mai de care mai variate si pline de consistenta, o manea care va rula toata ziua, pana o invata toata piata sau ajunge sa te obsedeze… Ma integrez in zgomotele strazii si ajung la munca. La munca este cea mai mare poluare fonica, in sala de sport, 6 ore pe zi, suport tipetele a sute de copii, tipete care mi-au afectat intr-o oarecare masura auzul, astfel incat nu ma mai deranjeaza zgomotele puternice, cat ma deranjeaza cele soptite… Si cand crezi ca ai scapat de zgomotul de la munca si cel de pe strada, ajungi acasa si vrei sa ai macar o ora de liniste, sa recuperezi ce-ai pierdut peste noapte, dar vecinul din dreapta isi gaureste peretii, caci renoveaza apartamentul, pe scara, la etajul 2, un vecin isi pune cablu TV sau net… alta bormasina, vecinul din stanga are TV-ul dat la maxim si asculta “Taraf”… Vecinul de deasupra piseaza usturoi si ii tarsaie papucii pe gresie, cainele vecinilor de dedesubt este singur acasa si latra… Se lasa seara, vecinul inceteaza cu spartul si gauritul, stapanii cainelui au venit acasa, taranii isi strang marfa si se pregatesc de plecare… Ma bag in pat, sperand ca voi dormi linistita, macar pana se intorc taranii… dar, am uitat, locuiesc in Piata Centrala, la 50 m, in fata geamului este un Casino, unde incepe viata de noapte. Incep sa vina cocalarii si pitipoancele, cu masini care mai de care, fac cerculete in mijlocul pietii, iar pitipoancele se miorlaie si chicotesc atat de tare, sa se faca auzite.
Incerc sa numar oi, sa desenez cerculete imaginare in care sa scriu cifra 99 (parca asa am auzit la o emisiune psiho)… sau ce lectii am mai luat… In zadar mi-e somn de nu mai vad, daca urechile imi sunt invadate de zgomote.
Intr-un tarziu adorm, de la oi… de la cerculete…” Marineeee cum merge varza bre?”… V-ati dat seama, s-a facut iar dimineata… Curand incepe si campania electorala :(
Poluarea fonica face parte din viata, din cotidian. Pentru liniste exista concedii, iar daca nu esti snob si fitos, gasesti locurile care sa-ti satisfaca nevoia de liniste.

 

Au mai repostat: psipsina, tiberiu, lotusull, vero, dagatha