Posts Tagged rasarit de soare

departe – marea

Posted by on Tuesday, 21 June, 2011

“Mai am un singur dor:/ În linistea serii/ Sa ma lasati sa mor/ La marginea marii”

( M. Eminescu)

Am un dor nebun de mare… ma doare acest dor :( Stiu ca o sa vad marea si anul asta, dar mult mai tarziu. De obicei o vedeam de doua ori pana la aceasta data, dar anul asta… anul asta ma voi intalni cu marea tarziu…  iubesc marea,  as vrea sa traiasc acolo, undeva pe tarmul marii… sa vad rasaritul in fiecare dimineata si sa nu ma intereseze unde se termina marea… pentru ca marea tulbura si limpezeste ganduri si inimi, ineaca in valurile sale durere si amadaciune, alunga singuratatea, naste iubiri de-o clipa, de-o vara… de-o viata uneori. Marea e ca un balsam pentru sufletul meu, e inceput si speranta… niciodata sfarsit.

duzina de cuvinte- o noapte la balta

Posted by on Saturday, 18 June, 2011

Fusese o zi foarte calduroasa, de august. Invitatia la balta o acceptasem fara a sta pe ganduri… Era spre seara. Un soare mare si portocaliu, se ascundea dupa dealul inalt, aruncand limbi de foc catre cerul indigo. Din stufaris se auzeau aripi de rate salbatice, croindu-si drum catre cuib. Noaptea se asterne in tacere, peste balta, peste deal, peste ape… peste noi… Doar undita, aplecata peste balta, se mai vedea, in lumina lunii … Am adormit in cantecul subtirel al greierilor si oracaitul broastelor… Nu stiu cat am dormit, stiu doar ca, spre dimineata, m-a trezit un miros ademenitor, care m-a tentat sa ma ridic, de pe salteaua pneumatica, pentru ca nu i-am putut rezista. Fara nici un cuvant, m-am indreptat spre smochin, caci de acolo venea mirosul.. era mirosul inconfundabil de cafea la nisip, facuta de Horatiu, dupa o reteta turceasca :). Soarele a inceput sa se ridice si odata cu el, balta a prins viata si culoare.