Posts Tagged queen

parfum

Posted by on Sunday, 25 March, 2012

Vantul adie usor prin fereastra deschisa. Aerul are miros de iarba verde si flori amare de cais, iar minte mea o ia razna, intr-un labirint in care ma afund linistita… mi-am adus aminte ca te-am visat si m-am intrebat toata noapte cine esti… ai venit dintr-o lume diferita de a mea si ne-am intalnit pe muchia dintre lumi… in nari imi persista inca un miros dulce de anason si violete… migdale, cedru si iris… parca miroase si a vanilie, dar nu-mi dau seama… e un miros greu de inteles,  ceva intre dragoste si ura… te-ai apropiat de mine… nu stiu cine esti, nu te cunosc, dar am un sentiment de bine… mana ta aluneca pe pielea mea scaldata in sudoare… nu iti vad chipul, doar te simt, esti langa mine si-mi soptesti la ureche cuvinte fara de-nteles… buzele tale, prea fierbinti, se-ating de ale mele… palma ta ma mangaie usor… imi place ce simt si nu ma mai intreb cine esti, nu ma mai intereseaza, traiesc doar sentimentul… iti simt rasuflarea pe gatul meu si-mi soptesti la ureche: “your skin smells like sex…”… ma trezesc usor speriata… cine esti?… zambesc, da, stiu… e doar parfumul meu, e doar mirosul lui pe pielea mea… e “My Queen”, parfumul care m-a insotit toata noaptea :)

ploua cu dor

Posted by on Saturday, 7 May, 2011

Afara ploua. Am deschis larg fereastra. Ploua cu picaturi mari, zgomotoase… E foarte frig, zici ca e luna noiembrie. Zgomotul ploii imi face bine, ma linisteste… Priveam de la fereastra cum, ploaia, se joaca  desenand cerculete pe asfalt. Un miros de frunze si de apa mi-a invadat narile si amintirile mi-au navalit in minte. V-am spus ca amintirile mele au miros?… sau ca mirosurile nasc amintiri?

Era noapte, ca si acum… era chiar luna mai. Eram doar noi doi, intr-o camera de camin… geamul larg deschis, ploaia de afara, salcia din fata geamului, care se unduia usor, imprastiind miresme dulci- amarui de frunze verzi… Stam imbratisati pe patul din apropierea ferestrei, ascultand ploia si Queen… Intotdeauna am asociat Queen cu ploaia sau invers… poate si pentru faptul ca, in ziua in care a murit Freddie Mercury, era o zi ploioasa de noiembrie… Mi-e dor de noaptea aceea, de tine si de alte nopti petrecute in Gradina Botanica… mi-e dor de copilarie si de primul sarut furat, intr-o vacanta de vara, la tara, in fundul curtii, acolo unde se intindea via…mi-e dor de privirea cuiva, de imbratisarea altcuiva, de zambetul altcuiva… mi-e dor de-o padure anume, de-o banca pe care am depanat amintiri, mi-e dor de o calatorie cu trenul personal, mi-e dor de noaptea pierduta pe malul marii, ascultand valurile si povestind despre noi…

O persoana draga imi zicea candva:” sa nu-ti fie dor, pentru ca, cuvantul “dor” vine de la durere si durerea nu e buna”… si, da, avea dreptate, de cate ori mi-e dor de ceva sau cineva, o durere imi apasa sufletul, mi-l strange, ma frange si mi se pune un nod in gat… uneori chiar plang de dor … Si ma gandesc: cu cat inaintam in varsta, strangem mai multe amintiri, iar dorul este mult mai mare… Mi-e tare dor si ma doare. :(

toamna si vorbe… in capul meu

Posted by on Friday, 5 November, 2010

toamna-2

Toamna, amintiri,  castane imprastiate pe trotuar… frunze, flori, culori… Miros de carti proaspat tiparite, stilouri, caiete… rasete, priviri grabite… melancolie, sperante, emotii… cuvinte timide… Noiembrie. Dimeneata insorita de inceput de noiembrie. Miros amarui de toamna tarzie, iar pasii ma poarta prin Bucuresti… orasul in care ma pierd prin multime, atunci cand deprimarea ma cuprinde… orasul in care imi gasesc linistea in ciuda aglomeratiei si zgomotului… orasul in care mi-am gasit si am trait prima iubire… E dimineata. Pasii ma poarta prin Parcul Tineretului. E soare si liniste. Merg incet, doar eu cu gandurile mele. Uneori, cand vreau sa uit de suparari si vreau sa-mi gasesc linistea, ma urc in microbuz si plec la Bucuresti, in Parcul Tineretului, unde petrec cateva ore in “Oraselul Copiilor”… ma plimb, stau pe banca… ma umplu de liniste. Azi a fost altceva… azi mi-am amintit de prima dragoste, desi nu are legatura cu Parcul Tineretului. Soarele se juca prin frunzele rare ale castanilor… Mergeam agale, cu rucsacul in spate, spre Sala Polivalenta. Pe jos covor de frunze galben-ruginii si cateva castane ratacite… Am inceput jocul cu castanele pe asfaltul umed de bruma diminetii. Am dat cu piciorul intr-o castana care s-a rostogolit bocanind… Imi place sa aud castanele bocanind pe asfalt. Am lovit cu piciorul prima castana. S-a rostogolit pana departe.. In minte mi-au revenit vorbe din trecut… un glas placut, vorbe simple spuse de o persoana draga, iar amintirile trecutului mi-au inviat in minte. Noiembrie, candva… apa calda din bazinul “Lia Manoliu” si el… “Esti boboaca, din cate vad. Cum te cheama?”… Chipul lui mi-a aparut in minte… parul ud, ochii caprui si veseli, cicatricea de sub buza inferioara, stanga… Ma asteptase la capatul bazinului, dupa cateva ture de inot. “Ce muzica asculti?”… “Daca vorbim de Vivaldi si Chopin, The Police si Queen, am putea vorbi si de Metallica, The Cure, Nirvana… ” castana se rostogoleste in fata mea, bocanind si aducandu-ma pentru cateva clipe la realitate. Am zambit si am mers mai departe. Mi s-a alaturat un caine. Am mers impreuna, el privindu-ma, eu amintindu-mi… vorbe… “Ce faci cand te intorci la camin?”… Se intampla cu 19 ani in urma… cuvinte simple, vorbe pe care nu le voi uita niciodata… prima dragoste… “Stii sa joci tenis?”… “Nu-i nimic, maine dimineata la ora 7, vii pe terenul de tenis. Te invat eu!”… Mai dau un picior castanei. Cainele ma priveste in ochi si imi tine in continuare companie. Pare ca ma simte si vrea sa-mi fie aproape. In gandurile mele se face primavara. Aceeasi voce imi vine in minte: “Rasule, hai la film in Regie!”… Zambesc. Imi amintesc seara aceea de mai… cainele se uita la mine, eu ma uit la el si ne continuam drumul. “Vino, Rasule! hai sa sarim gardul in Gradina Botanica!”… era noapte de mai cu castanii inflorirti. In nari simt mirosul dulceag de flori de castan si de iarba cruda… Vreau! acum vreau!… “Rasule, gandeste-te bine! sa nu-ti para rau mai tarziu!… Zambesc. Cainele parca imi zambeste si el… Da, a fost prima noapte de dragoste, in Gradina Botanica, sub castani… N-am sa uit nicidata acea noapte.
Vorbe… vorbe simple si dragi… Ma opresc sa-mi sterg o lacrima. Cainele se opreste si el si ma priveste… ne continuam drumul… mai dau un picior castanei… Noiembrie, toamna, fosnet de frunze si bocanitul castanei… soare timid, miros amar de frunze… un caine si multe vorbe in capul meu…