Posts Tagged Pus

inceput de an

Posted by on Monday, 2 January, 2012

A trecut si 2011, s-a dus si mult asteptatul Revelion… De Revelion am stat acasa, am facut pregatiri (primul an in care fac pregatiri de revelion, singura), am facut mancare si doua torturi, ca asa mi s-a pus ( imi propusesem sa fac o singura prajitura)… m-am imbracat cel mai frumos fata de toate revelioanele din viata mea si am asteptat sa se intample minunea, venirea Anului Nou… n-am vrut sa ies in oras la spectacol, pentru ca oricum se auzea muzica pana la mine acasa. La miezul noptii am ciocnit un pahar cu sampanie cu sotul meu, am stat la fereastra si am urmarit focul de artificii ( mai intai pe cel de la bulgari ca sunt cu un minut inaintea noastra, apoi pe cel de la noi) si am inhalat fumul si pucioasa de la petardele care zburau din toate partile, de la toate geamurile si balcoanele ( azi mi-am adus aminte ca aveam si eu o punga de petarde dar am uitat de ele)… Nu stiu de ce mi s-a parut un revelion sec, nimic spectaculos… n-am mai trait nici emotia artificiilor, ca in alti ani sau alte evenimente… am uitat sa-mi pun si dorinta la trecerea dintre ani ( nici anul trecut nu m-am pus dorinta)… Dupa miezul noptii au inceput sa sune telefoanele, am sunat si eu apropiatii, sa le urez de-ale anului nou… a, am uitat, toata ziua, cat am bucatarit, a trebuit sa raspund si la sms-uri ( am raspuns la 158 din 277)… m-am bucurat ca, in fiecare an, primesc urari de la persoane cu care nu m-am vazut de ani de zile, dar care isi aduc aminte de mine la fiecare sarbatoare mare din an… si nu-mi sunt rude, sunt parinti ai fostilor mei elevi din Bucuresti, cu care am ramas in relatii extraordinar de bune, desi copiii sunt mari ( au fost elevii mei intre 1996- 2008, pe vremea cand lucram in Bucuresti :)

Suntem deja in data de 2 ianuarie, a celui mai de temut an 2012… ar trebui sa ma simt fresh, ca doar am stat acasa n-a trebuit sa ma adun de pe drumuri, de pe la Bucuresti, cum faceam in anii trecuti, cand mi se parea ca masina merge cu viteza melcului, iar eu eram nerabdatoare sa ajung in pat si sa dorm pana dupa pranz… anul asta m-au prins zorii primei zile din an, in patul meu de acasa, visand la dorinta pe care n-am apucat sa mi-o pun la miezul noptii…

Nu mi-a placut niciodata prima zi din an, nici a doua… credeam ca anul asta o sa fie altfel, o sa ma trezesc altfel… tot inutila ma simt, o stare confuza, mahmura, desi n-am baut mult… si ma mai doare si un ochi de nu mai pot ( alergie la fumul de artificii si petarde)… Nu stiu voi cum va simtiti, dar am banuiala ca va simtit la fel ca mine si sunt sigura ca v-ati dat pe muraturi si mamaliguta cu branza… sunt sigura ca in prima zi din an ati baut o “cisterna” de cafea, v-ati facut ca nu vedeti chiuveta plina cu vase si pahare murdare, iar azi v-a venit sa plangeti cand a trebuit sa le spalati ( stiu eu pe cineva care avea nevoie de ajutor la spalat vase)… Mie imi vine sa plang cand ma gandesc ca mai am inca doua saptamani de vacanta… de maine ar trebui sa ies din casa, pentru ca deja simt lipsa de miscare, iar asta ma deprima.

Va doresc un an plin cu chef de viata!

Craciun fericit!

Posted by on Friday, 23 December, 2011


Se-apropie Craciunul si, nu stiu de ce, nu-l astept… nu-l simt, pe el Spiritul Craciunului…in difuzoarele magazinelor rasuna colinde, inca din noiembrie… magazinele au tot felul de oferte si reduceri… peste tot este aglomeratie, agitatie, in magazine, pe strada… sentimentele pline de sensibilitate ar trebuie sa-si faca loc in sufletele noastre, dar nu-i asa, nu mai e loc de bunatate, noi ne uram, ne-mbulzim, ne-mbrancim, ne certam la cozi interminabile si printre rafturile magazinelor sau in trafic… ieri mi-am facut timp sa ma tund ( aglomeratie si acolo, doar ca eu am avut prioritate, aveam programare), apoi am mers in kaufland sa iau cate ceva pentru colindatorii din seara aceasta… nu stiu de ce era nebunia aia in kaufland, nu stiu de ce rascoleau mandarinele si portocalele, gramada unii peste altii… toate fructele erau la fel, doar oamenii isterizati, se uitau unii la altii, li se parea ca ceilalti au pus mana pe fructele cele mai frumoase si mai gustoase… E greu sa patrunzi in lumea fanteziei, a Spiritului Craciunului si sa uiti toata agitatia asta, pentru ca esti tintuit in realitate datorita agitatiei oamenilor, in perioada asta… problemele noastre legate de sarbatoarea Craciunului si lipsurile, ne framanta… Craciunul, din pacate, s-a redus doar la agitatie, afaceri, petreceri cu multa mancare si bautura… intalnirea cu familia este doar din obligatie si, in cel mai bun caz, la cateva sentimente… unii se amarasc iar altii se adancesc in deznadejde sau nepasare, lipsa banilor facand din aceasta sarbatoare un chin, nu o bucurie… Craciunul nu mai este ce a fost candva… mi-e dor de Craciunul din copilarie!

 

Anul acesta n-am cumparat brad… primul an cand n-am cumparat brad, primul an in care grijile si problemele m-au coplesit… este anul in care am obosit… in schimb este primul an in care cred, mai mult ca oricand, ca lucrurile vor merge mai bine, odata cu noul an… tot ce s-a intamplat in anul asta ce tocmai “isi da duhul”, m-a intarit si m-a maturizat ( cred ca era si timpul)… m-a facut sa ma uit mai mult spre mine si sa ma ocup ceva mai mult de mine.

 

… N-am cumparat brad, dar am primit unu… unu mic, din hartie, facut de un copil… un bradut care mi-este foarte drag, pentru ca are mult suflet pus in el… Casian mi-a facut bradutul si mi l-a daruit… eu l-am impodobit, aseara, pentru ca trebuia sa impodobesc un brad… e chiar cel din poza, alaturi de Mos Craciunul primit in dar ( ramasesem datoare, la psi, cu poza cu Mos Craciun)… Incerc sa ma integrez in sarbatoarea Craciunului… tocmai am trecut cateva cete de colindatori ( mult mai putini fata de alti ani)… Maine ma apuc de gatit mancaruri traditionale de Craciun ( sarmale, ciorba, carnati…), poate patrunde si in mine “spiritul” sarbatorii :)

 

Sa aveti Craciun bogat si fericit si sanatate maxima sa va puteti bucura de el!

filozofia de luni dimineata

Posted by on Monday, 17 October, 2011

 

M-am tezit de dimineata, fix cu 3 secunde inaintea alarmei de la telefon… nu m-am trezit odihnita, as mai fi dormit macar o ora, ca era intuneric si auzeam cum sufla vantul afara… m-am ridicat, totusi, din pat si am mers sa fac cafeaua fara de care nu-mi pot incepe ziua… Apoi mi-am adus aminte ca am si un copil care trebuie sa mearga la liceu si trebuie sa-i pun sa manance… Am pus cateva oua la fiert, apoi am mai pus pe farfurie una-alta si m-am “pironit” langa aragaz, ca era mai cald, cu ochii fixati in inbricul in care fierbeau ouale… si uite asa am inceput sa filozofez: cine a fost mai intai? oul sau gaina?… vechea dilema…si am intors problema pe toate partile, cat timp au fiert ouale ( 10 minute, sa iasa si sa ramana tari si dupa ce le trec prin apa rece, ca sa le curat mai repede)… daca ar fi fost mai intai oul, atunci cine l-a ouat?… daca ar fi fost mai intai gaina, de unde ar fi iesit? ( e drept ca unele gaini “nasc si pui vii”, asa cum spunea o reporterita pe la stiri)… si uite asa, tot gandindu-ma care a fost mai intai, am gasit raspunsul: mai intai a fost cocosul!… da, cum potrivit datelor biblice, Dumnezeu l-a creat pe Adam, primul om, apoi a crea femeia, pe Eva… asa a creat si cocosul, mai intai, apoi gaina si oul. :)

Voi ce parere aveti?

 

duzina de cuvinte- in bucatarie

Posted by on Saturday, 11 June, 2011

Azi am avut zi de bucatarit. M-am tot gandit ce sa fac de mancare, dar nu-mi trecea nimic prin cap, adica nu prea aveam pofta de nimic… totusi am mers la piata, fara vreo idee de ce urma sa cumpar si ce urma sa gatesc. Am umplut doua sacose cu legume, piept de pui, ulei, lamai si migdale( nu stiu de ce mi-a venit pofta de migdale)… a, am cumparat si un “brat” de verdeata, adica marar si patrunjel, de la o babuta, in timp ce tiganca, de la care refuzasem sa iau marar, se uita caustic la mine, injurand printre dinte (pe mine sau pe babuta, n-am inteles).

Cu greu am reusit sa urc cele 3 etaje, cu sacosele grele, in maini, indurand mirosul intepator de naftalina, care evadase din apartamentul, de la etajul 2, odata cu proprietarul care cobora scarile.

Ajunsa in casa, m-am facut comoda si m-am apuca de gatit, ca era trecut de ora pranzului, dar profitam din plin ca eram singura acasa, iar pana se trezeste fii-miu, ramas peste noapte la un prieten, si vine acasa, aveam timp berechet sa gatesc si sa ma si odihnesc.

M-am apucat sa gatesc ciuperci pleurotus(am gasit unele frumoase si, desi n-am gatit niciodata, dar imi amintesc de vremea studetiei si de gradina botanica :) )… asa, deci ciuperci pleurotus cu piept de pui si legume, dupa o reteta instant, inventata de mine, ca nu-mi plac retetele standard… Se face foarte usor: am taiat pieptul de pui fasiute si l-am calit putin, apoi l-am scos pe o farfurie, apoi am pus ceapa tocata si ardeiul gras, taiat si el fasiute, in uleiul in care am calit pieptul de pui, am adaugat si ciupercile taiate fasiute, care si-au lasat zeama, am adaugat pieptul de pui… intre timp am pus cateva rosii la fiert(n-am avut rosii conserva), am pus ceva mirodenii, am gustat sa vad cat este de sarat… am decojit rosiile fierte, le-am taiat cubulete si le-am adaugat in cratita. Dupa ce rosiile s-au “imprietenit” cu restul ingredientelor din cratita, am aruncat si niste buruieni(marar si patrunjel), tucate marunt, am acoperit cratita cu un capac si am oprit focul. Dar n-am plecat din bucatarie, pentru ca mi-a venit pofta de ceva dulce, asa ca m-am apucat de facut o prajitura, ceva simplu si usor de preparat. Daca tot cumparasem migdale, m-am gandit sa fac o prajitura cu migdale… Asa ca: am pus zaharul la caramelizat, avand grija sa nu se arda si sa devina amar… l-am tinut atat cat sa devina mieriu la culoare si consistenta, apoi am turnat treptat apa, pana s-a transformat in sirop. Am adaugat praful de copt, dupa ce l-am stins cu putin otet, facandu-l efervescent si acid, am incorporat treptat faina, pana am obtinut un aluat putin mai gros ca cel de chec, am presarat scortisoara si migdale tocate, apoi am turnat compozitia intr-o tava unsa cu ulei si tapetata cu faina, am bagat tava in cuptor, sa coaca 40-45 min. Cu 20 min. inainte de termen, am scos prajitura, am uns-o cu miere diluata cu putina apa si am presarat pe deasupra migdale si alune.

Cand toate au foat gata si copilul acasa, am facut o mamaliguta si o salata de varza, la care, pentru un gustul acru si pentru putina culoare, am folosit otet balsamic.

Hai, sa aveti pofta!

SURSA FOTO

Alte duzini de cuvinte:

http://redsky2010.wordpress.com/2011/06/11/duzina-de-cuvinte-senectutexi/

http://v2valmont.wordpress.com/2011/06/10/duzina-de-cuvinte-regii-blestemati/

http://anaveronica.wordpress.com/2011/06/11/metamorfoza-al-cincisprezecelea-episod-din-elucubratia-cu-12-zombi-si-12-cuvinte-impuse/

http://pisica07.wordpress.com/2011/06/11/zambet-mieriu/

http://scorpio72.wordpress.com/2011/06/11/duzina-de-cuvinte-arome-si-gusturi-2/

La mulţi ani, Constantini, Constantine, Elene!

Posted by on Thursday, 21 May, 2009

poze-dragoste_trandafir-rosu1

M-am trezit de dimineaţă…mi-am adus aminte că este 21 mai, adică “Sfinţii Constantin şi Elena”… Am pus mâna pe telefon să-l sun pe tata, să-i urez  “La mulţi ani!”… m-a trecut un fior pe şira spinării, iar lacrimile mi-au alunecat pe obraji, unindu-se în barbă :( … numai e… am zis cu voce tare. M-am întristat, e drept, dar i-am urat  “La mulţi ani!” cu glas tare,  ştiu că mă aude.

La mulţi ani, tuturor care purtaţi numele Constantin şi Elena! Să fiţi sănătoşi şi fericiţi şi să petreceţi frumos!

La mulţi ani şi mie!… sunt botezată Constantina- Carmen (pentru cei care nu ştiu).

La mulţi ani, tată!…asta ţi-ai dorit să nu fi acasă de  “Constantin şi Elena”, să fii, poate, alături de fraţi, surori, parinţi şi nepoţi… acolo pe lumea cealaltă şi să petreceţi împreună.