Posts Tagged Pun

duzina de cuvinte – în fugă

Posted by on Saturday, 3 September, 2011

 

Săptămâna asta am fost tot într-o fugă. O săptămână plină şi obositoare. Luni a început BAC-ul sesiune august-septembrie, iar azi s-a terminat. Am avut si examen cu clasa I – înot şi… şi alte probleme personale, care mi-au consumat energia, de care nu vreau să vorbesc aici, acum… niciodată în acest spaţiu.

Nu ştiu cu care zi a săptămânii să încep, dar o să încep cu fiecare dimineaţă, ca toate se derulează în acelaşi ritm… M-aş fi oprit la ziua de miercuri, dar o las pe altă dată, ca şi acum mă apucă boala când mă gândesc la ziua aia…

În fiecare dimineaţă mă trezesc cu noaptea-n cap. N-aş vrea să mă vedeţi cum mă manifest dimineaţa, mai ales când mă grabesc, zici că sunt teleghidată… cu ochii cârpiţi de somn, pe care deabia îi pot ţine deschişi şi îi simt de parcă cineva mi-ar fi turnat mălai în ei, pun ibricul pe foc să fac cafea, timp în care mă uit pe geam cum începe să se crape de ziuă, mai urmăresc câte o cioară care zboară croncănind spre alt cârd de ciori, la fel de gălăgioase ca şi ea… las cafeua pe masă să se liniştească şi merg să-mi fac un duş… ies din duş(deja încep să văd cu alţi ochi totul), trec prin bucătărie, iau prima gură de cafea, îmi arunc iar ochii pe fereastră şi nu ştiu cum, în fiecare dimineaţă, ca o vrajă, prin crăpătura de ziuă, în zarea aurie, soarele se ivişte sfios, rotund, ca un gălbenuş de ou. Mă duc grăbită să iau camera digitală pentru a imortaliza momentul şi fac o poză, doua, trei…( aici pierd cel mai mult timp şi uit de ce m-am trezit)… Când mă uit la ceas este deja destul te târziu şi încep să mă agit, îmi iau ustensilele şi merg iar în baie, de data asta pentru a-mi accentua puţin frumuseţea cu niţel creion şi rimel, apoi trec la îmbrăcat, mai iau o gură din licoarea neagră, dulce şi foarte tare, în timp ce mă îmbrac şi ca să fie cireaşa pusă pe tort, mă parfumez, mai iau o gură de cafea, îmi pun pe umăr geanta mare cât o traistă, care nu ştiu de ce e aşa de grea, dar ştiu că pot gasi aproape orice în ea, de la aspirină până la… stai aşa să mă uit ce mai am pe-acolo… 6 pixuri, 3 brichete, încărcătorul de telefon, două parfumuri (întotdeauna am doua- trei parfumuri în geantă sau rucsac), şerveţele umede şi uscate, maşinuţa suvenir de la compania aeriana flyniki, ochelarii, crema de mâini, un unguent de când am avut o arsură la mână, nişte chestii pe care nu vi le spun, etc… cu toate cele enumerate în geantă şi cu geanta pe umăr, ies în „goana calului” pe uşă, cobor cele trei etaje, mă arunc în taxiul chemat în urmă cu 5 min. şi o pornim către liceu, să supraveghez candidaţii la bac, să fiu supravegheată si eu, la rândul meu, de camerele de supraveghere, timp de 3 ore, în care mi-e teamă să mă scârm şi în nas, că mă văd în cameră… singurul lucru pe care îl iubesc  la supravegherile astea de  la examene este liniştea… trei ore de linişte :)

 

au şi ei duzina lor:  psipsina, virusache, tiberiu, redsky, vero, sara, dictaturajustiei, pisicaru, dagatha, rokssana, scorpio

La mulţi ani, femeie!

Posted by on Friday, 6 March, 2009

ŢIE
George Tarnea

Din viaţă , în de moarte ,
Din aproape-n departe ,
De la dragoste la ură ,
Tu , dintru-nceput măsură
Pentru toţi şi pentru toate…
Fără tine nu se poate
Întâmpla nimic sub stele ,
Tu lumina vieţii mele ,
Tu blestemul sau tu , leacul ,
Pripa care naşte veacul ,
Mâna care-adoarme clipa ,
Tu , strânsura şi risipa ,
Ţii în palmele-ţi fragile
Nopţi şi visuri , munci şi zile ,
Vindecarea şi pierzarea ,
Tu , limanul meu şi zarea ,
Neclintirea mea şi zborul,
Tu , pustiul , tu , izvorul ,
De la humă la idee,
Tu , întregul meu , Femeie!


15s0jdv1

CÂNTEC FEMEIESC
Adrian Păunescu

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…


Dimineaţa cu liliac

Posted by on Thursday, 12 February, 2009

southwesternbat

Dimineaţă de vară…dis de dimineaţă de vară, spre sfârşitul lunii iulie, nu mai ştiu exact, se intâmpla anul trecut… Mă trezeşte ceasul la ora 5.00, pentru că la 7.00 trebuia sa fiu deja în microbuzul de Bucureşti… vara lucrez jumătate de zi în Bucureşti şi jumătate în Giurgiu… mă trezesc cu ochii cârpiţi de somn, pun imbricul cu apă pe aragaz, pentru a-mi face cafeaua, îmi pregătesc cu ce să mă îmbrac, termin de făcut cafeaua şi intru la dus… asta fac în fiecare dimineaţă… pană aici nimic spectaculos sau ieşit din comun. Termin duşul şi încep să mă şterg de apă… la un moment dat îmi cade ceva din prosop şi, încă adormită, mă gândesc ce parte a corpului mi s-a desprins, că doar sunt goală… mă uit în jos şi înţepenesc, nu pot să ţip, dar mă trec toate transpiraţiile, părul mi se ridică, pulsul îmi creşte, încep să mă agit… din prosop căzuse un liliac negru, acum sta cu aripile desfăcute cu gura căscată, din care se vedeau dinţii ascuţiţi şi chiţăia speriat la mine… am aruncat prosopul peste el, să nu cumva să mă atace, m-am îmbrăcat în grabă şi am ieşit din baie cu sufletul la gură şi tremurând de spaimă mi-am trezit bărbatul:
-Vino repede că avem un liliac in baie!
-Ce avem?
-Un liliac…e viu…
-Poate înflorit…visezi?
-Nuuuu, avem un liliac adevătat, m-am şters cu el…era in prosop…
-Ai înnebunit… şi îşi vede în continuare de somnul lui…
S-a trezit fi-miu, în schimb şi a mers cu mine in baie să vadă despre ce este vorba… am ridicat uşor prosopul, liliacul îşi strânsese aripile şi arăta ca un şoricel, era cât un şoricel, se mai calmase şi el… l-am luat într-un borcan şi l-am studiat, apoi i-am dat drumu pe geam… a zburat bezmetic, orbit de soarele care răsărea… apoi am stat şi m-am gândit cum a ajuns in baie… cred că , spre dimineaţă, vrând să se ascundă de lumină, a intrat pe geamul de la baie şi s-a ascuns dupa prosop… apoi m-au trecut fiorii gândindu-mă că eu mă ştersesem cu liliacul prin zonele intime… dacă mă muşca?… Şi acum mi se ridică părul când mă gândesc… De atunci verific prosoapele înainte să încep să mă spăl, deşi ne-am pus plasă la geam…