Posts Tagged profesoara de ed. fizica

cand o sa fiu mare…

Posted by on Saturday, 26 February, 2011

bebelusi_cu_meserii_big

Cand suntem mici visam sa fim mari, cand suntem mari ne dorim sa fim iar mici… cand suntem mici suntem convinsi ca orice meserie ni se potriveste, cand suntem mari constatam ca nu ne potrivim noi cu orice meserie… in urma cu ceva zile, citeam blogul mazgalicai, de atunci ma tot gandesc sa scriu despre ce-mi doream sa ma fac cand o sa fiu mare… mi-am dorit cateva meserii, chiar eram convinsa ca aia o sa fac toata viata…
1. Cand eram mica, foarte mica, vreo 3 ani aveam pe vremea cand mi-am dorit pentru prima data sa fiu ceva, locuiam pentru o vreme in Sanpetru, pe langa Brasov, voiam sa ma fac nasa, sa botez si sa iau motul copiilor, asa ca ma pregateam de pe atunci, faceam practica pe papusile mele… faceam un cort sub scaunul de care legam niste batice (esarfe) in parti, apoi intram, numai eu, in cort si luam motul papusilor.. asa ca toate papusile mele deveneam, in timp, chele :)
2. Cand eram ceva mai maricica (4-5 ani), mi-am dorit sa ma fac gimnasta… Nadia Comaneci a fost un exemplu pentru multe generatii de fetite, multi dintre parinti si-au botezat fetitele “Nadia”, in aceea perioada.
3. Mi-a placut mult la camin, asa ca, prin clasa I, mi-am dorit sa fiu “tovarasa educatoare“… nu mi-am dorit sa fiu invatatoare, pentru ca nu-mi placea invatoarea mea si ma plictiseam in timpul orelor pentru ca, invatatoarea nu-mi da niciodata atentie, baga in seama doar anumiti copii, pe care ii si alinta, ai caror parinti lucrau in comert (ii aduceau cadouri sau ii dau marfa “pe sub mana”)… pe mine ma tragea de par si-mi zicea: “sa-ti tai latzele astea”, asa ca, in momentul cand imi crestea parul de codite, trebuia sa ma tund, ca nu ma suporta tovarasa invatatoare, iar pe Madelona o mangaia pe par si o lauda si-i zicea ca are par frumos… intr-o zi i-am pus Madelonei, guma in par, ca sa se tunda si ea… sa nu ma spuneti Madelonei, inca nu stie cine i-a pus :)
4. Pe la 8 ani mi-am dorit sa ma fac doctorita… tratam papusile bolnave, cu injectii si medicamente (aveam trusa sanitara de la Mos Gerila ;)). Vara, la tara, luam medicamente de la tataie si le amestecam intr-un borcan cu apa pana se dizolvau, apoi bagam tot felul de insecte in compozitia aia, sa le tratam… faceam experiente, vroiam sa gasim antidotul prin care sa transformam toate insectele in fluturi :)
5. Pe la 9 ani stiam deja ce vreau sa ma fac: sportiva de performanta, asa ca m-am apucat de handbal in cadrul scolii, dar m-a tinut pasiunea pentru handbal, doar un an, dupa ce am fost selectata la club…am renuntat la acest sport, dupa ce antrenorul de la club ne-a facut “vaci fatate in paie” si “curve” (aveam doar 9 ani totusi, n-am suportat asa vorbe)… m-am apucat de atletism, gimnastica ritmica…mergeam si pe partea artistica: mandolina, pictura( nu mi-am dorit sa fiu nici cantareata si nici pictorita)… asa am mers pana la sfarsitul scolii generale.
6. Am ajuns la liceu…m-am facut destul de mare ca sa ma gandesc serios ce vreau sa ma fac cand voi fi mare… si m-am gandit la toate meseriile pe care mi le-am dorit in copilarie si am zis: indiferent ce mi-as alege, vreau sa lucrez cu copii… educatoare-invatatoare n-as fi putut sa fiu, deoarece am urmat un liceu industrial nu unu pedagogic… as fi putut alege sa fiu medic pediatru, sa fac copiii bine, dar ar fi trebuit sa invat chimie si nu-mi placea, asa ca m-am hotarat sa ma fac profesor de educatie fizica, profesoara de ed. fizica, din liceu, Ligia Marcu, mi-a fost a doua mama, m-a format atat ca om cat si ca profesor.
7. Cand am devenit majora, am ales sa fac talere, chiar la 3 zile dupa ce am devenit majora… mi-a placut si imi place si acum acest sport, chiar daca nu mai am posibilitatea sa-l practic. Am facut performanta in talere, iar datorita acestul sport, sunt ceea ce sunt in ziua de azi, adica profesor-antrenor de inot… Va veti intreba ce legatura are inotul cu talerele… participand la Campionatul National de Talere, eram cazata la Strandul Tineretului, unde se desfasurau cursuri de initire la inot… in timpul liber ma uitam cum instructorii invata copiii sa inoate. Atunci mi-a fost foarte clar ce-mi doresc sa ma fac cand o sa fiu mare: antrenor de inot, asta era, asta imi placea… peste 3 ani, am inceput sa lucrez si eu in acelasi loc, unde, cu ani in urma, a incoltit in sufletul meu pasiunea de a invata copiii sa inoate… Mi-a indeplinit visul, lucrez cu copiii, am satisfactii si stiu ca las in urma mea ceva din mine, ceva ce-am invatat si eu de la altii… Multumesc domnului Marinescu Gheorghe!… omul de la care am invatat aceasta meserie si de la care, inca, mai am de invatat… omul care m-a format profesional.

Daca treci prin viata fara sa lasi ceva in urma, din tot ce ai invatat, atunci degeaba ai trait!