Posts Tagged Prea

duzina de cuvinte- in bucatarie

Posted by on Saturday, 11 June, 2011

Azi am avut zi de bucatarit. M-am tot gandit ce sa fac de mancare, dar nu-mi trecea nimic prin cap, adica nu prea aveam pofta de nimic… totusi am mers la piata, fara vreo idee de ce urma sa cumpar si ce urma sa gatesc. Am umplut doua sacose cu legume, piept de pui, ulei, lamai si migdale( nu stiu de ce mi-a venit pofta de migdale)… a, am cumparat si un “brat” de verdeata, adica marar si patrunjel, de la o babuta, in timp ce tiganca, de la care refuzasem sa iau marar, se uita caustic la mine, injurand printre dinte (pe mine sau pe babuta, n-am inteles).

Cu greu am reusit sa urc cele 3 etaje, cu sacosele grele, in maini, indurand mirosul intepator de naftalina, care evadase din apartamentul, de la etajul 2, odata cu proprietarul care cobora scarile.

Ajunsa in casa, m-am facut comoda si m-am apuca de gatit, ca era trecut de ora pranzului, dar profitam din plin ca eram singura acasa, iar pana se trezeste fii-miu, ramas peste noapte la un prieten, si vine acasa, aveam timp berechet sa gatesc si sa ma si odihnesc.

M-am apucat sa gatesc ciuperci pleurotus(am gasit unele frumoase si, desi n-am gatit niciodata, dar imi amintesc de vremea studetiei si de gradina botanica :) )… asa, deci ciuperci pleurotus cu piept de pui si legume, dupa o reteta instant, inventata de mine, ca nu-mi plac retetele standard… Se face foarte usor: am taiat pieptul de pui fasiute si l-am calit putin, apoi l-am scos pe o farfurie, apoi am pus ceapa tocata si ardeiul gras, taiat si el fasiute, in uleiul in care am calit pieptul de pui, am adaugat si ciupercile taiate fasiute, care si-au lasat zeama, am adaugat pieptul de pui… intre timp am pus cateva rosii la fiert(n-am avut rosii conserva), am pus ceva mirodenii, am gustat sa vad cat este de sarat… am decojit rosiile fierte, le-am taiat cubulete si le-am adaugat in cratita. Dupa ce rosiile s-au “imprietenit” cu restul ingredientelor din cratita, am aruncat si niste buruieni(marar si patrunjel), tucate marunt, am acoperit cratita cu un capac si am oprit focul. Dar n-am plecat din bucatarie, pentru ca mi-a venit pofta de ceva dulce, asa ca m-am apucat de facut o prajitura, ceva simplu si usor de preparat. Daca tot cumparasem migdale, m-am gandit sa fac o prajitura cu migdale… Asa ca: am pus zaharul la caramelizat, avand grija sa nu se arda si sa devina amar… l-am tinut atat cat sa devina mieriu la culoare si consistenta, apoi am turnat treptat apa, pana s-a transformat in sirop. Am adaugat praful de copt, dupa ce l-am stins cu putin otet, facandu-l efervescent si acid, am incorporat treptat faina, pana am obtinut un aluat putin mai gros ca cel de chec, am presarat scortisoara si migdale tocate, apoi am turnat compozitia intr-o tava unsa cu ulei si tapetata cu faina, am bagat tava in cuptor, sa coaca 40-45 min. Cu 20 min. inainte de termen, am scos prajitura, am uns-o cu miere diluata cu putina apa si am presarat pe deasupra migdale si alune.

Cand toate au foat gata si copilul acasa, am facut o mamaliguta si o salata de varza, la care, pentru un gustul acru si pentru putina culoare, am folosit otet balsamic.

Hai, sa aveti pofta!

SURSA FOTO

Alte duzini de cuvinte:

http://redsky2010.wordpress.com/2011/06/11/duzina-de-cuvinte-senectutexi/

http://v2valmont.wordpress.com/2011/06/10/duzina-de-cuvinte-regii-blestemati/

http://anaveronica.wordpress.com/2011/06/11/metamorfoza-al-cincisprezecelea-episod-din-elucubratia-cu-12-zombi-si-12-cuvinte-impuse/

http://pisica07.wordpress.com/2011/06/11/zambet-mieriu/

http://scorpio72.wordpress.com/2011/06/11/duzina-de-cuvinte-arome-si-gusturi-2/

azi sunt dezamagita

Posted by on Wednesday, 23 March, 2011

… Pentru ca azi e nor in sufletul meu, desi afara a iesit soarele. Pentru ca e primavara, dar e frig si tot astept sa mai cearna o mana de zapada… Pentru ca am asteptat atat de mult sa te vad, sa te aud, dar tu ai avut alte treburi mult mai importante… Pentru ca aveam atat de multe sa-ti povestesc, dar n-ai venit, n-ai sunat, nu ti-a pasat, nu te-a interesat… Pentru ca zilele astea am tot privit  in urma, in trecut si am analizat unde si cu ce am gresit… pentru ca am gresit, ca mi-am calcat pe inima de-atatea ori si am iertat de fiecare data… Pentru ca ai stiut tot timpul ca imi pasa de tine si m-ai lovit de fiecare data… Pentru ca nu stii si n-ai rabdare sa ma asculti… Pentru ca mi-am petrecut o parte din viata pe langa tine, am impartit si bune si rele, am facut multe lucruri pentru tine, de care nu-ti mai aduci aminte sau nu vrei sa-ti aduci aminte… Pentru ca ti-am suportat pasele proaste(prea dese) si te-am inteles. Pentru ca ti-ai descarcat tot timpul nervii pe mine, jignindu-ma uneori, fara motiv. Pentru ca n-ai fost niciodata langa mine, atunci cand am avut ce-a mai mare nevoie de tine… Pentru ca nu stii sa pretuiesti oamenii de langa tine… pentru ca, aseara am trait sentimentul de insecta incercand sa construiasca un musuroi pe care, prima rafala de ploaie, il va sfarama si ma va strivi, cu indiferenta… indiferenta ta… Pentru ca simt ca-mi pierd echilibrul, mi-am inchis sufletul pentru tine si l-am pus la adapost, pentru al feri de dezamagiri si tristete…

… Si nici macar nu pot sa te urasc.

Parintele Savatie spunea ca a fi dezamagit de un prieten e o marturisire a noastra catre noi insine, prin care ne putem da seama ca avem mandrie in noi, atunci cand spunem: “Cum mie, tocmai mie sa-mi faca una ca asta? Eu care atatea si atatea am facut pentru el… Tocmai eu sa primesc asa ceva in schimb?”

Tata

Posted by on Tuesday, 5 May, 2009

Sunt câteva amintiri care mă răscolesc de câteva zile…din momenul când am aflat că a plecat, pentru totdeauna, dintre noi…TATA. Poate că nu m-am gândit niciodată că-l voi pierde… Ne vedeam de 2-3 ori pe an, la evenimente frumoase, Crăcuin, Paşti…nuntă sau botez. Ultima dată ne-am văzut de Paşti, atunci mi-a spus cu regret, dar nu l-am luat în seamă: “mă doare sufletul de tine că eşti departe şi singură printre străini“… aşa a fost şi el, o viaţă întreagă departe de părinţi, fraţi, surori, dar a avut familia aproape…
Îmi aduc aminte cum îi căutam tot timpul în geantă, când se întorcea de la muncă, ştiam că are totdeauna ceva fructe verzi, după care eram înnebunită…Tata mi-a dat primele lecţii de înot în râul Vedea, când mergeam la plajă, m-a învăţat să perscuiesc… Toate concediile le-am petrecut împreună, la mare sau la munte şi ţin minte cum, în ultimele zile din concediu, când bani nu prea mai erau, scotea 100 lei, pe care îi avea tot timpul de rezervă.
Îmi aduc aminte cum se juca cu noi când eram mici… ne suiam pe spatele lui şi ne plimba prin casă sau ne dădea “uţa” pe picioare. Au fost multe clipe frumoase pertecute alături de tata…
De 1 Mai, în fiecare an, după defilare sau ziua muncitoare, care era atunci, mergeam la pădure… tata făcea grătarul, frigea mici şi alte cărnuri, iar după ce terminam de mâncat juca fotbal sau mergea cu noi la leagăne şi bărcuţe… Anul asta, de 1 Mai, ne-a părăsit pentru totdeauna. :(
A fost un tata bun, un om foarte muncitor şi apreciat… şi-a dorit o casă la ţară, a avut-o dar nu s-a bucurat de ea decât 2 ani. :(
Adio, tată!
Dumnezeu să te odihnească!

…Deja mi-e dor de tata :(


De Dragobete

Posted by on Tuesday, 24 February, 2009

Iubeste-mi mainile…
de Elena Farago

Iubeste-mi mainile si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au stiut sa-ti spuna
In care n-au putut sa-ti dea
Atat cat ar fi vrut,
Atat cat poate doru-ti cere
In dragostea,
In indoiala
In deznadejdea unei clipe…
Iubeste-mi mainile si ochii.

Si iarta-le nevruta vina
Ca prea tarziu venira-n cale-ti
Si prea curand se duc de tot….

Dezleaga-mi sufletul de vina
Ca in curand n-am sa-ti mai pot
Aduce-n maini
Si-n ochi
Durutul,
Tarziul zambet de lumina …

alint, răsfăţ şi iar alint
ovidiu oana-pârâu

alint, răsfăţ şi iar alint
ochii şi gura nu mă mint
braţ după gât, freamăt de pântec
şi între coapse ca descântec
loc de păcate ce absoarbe
pătrund adâncurile-i oarbe
tu taine îmi oferi ritmate
sărut din buzele rujate
arsuri de sâni, icniri şi scâncet
prin pori ardoarea varsă plânset
izbiri de val ce-aduc furtună
duet de gemete răsună
în ritmurile-ameţitoare
de trupuri vii, fremătătoare
un ceas, o noapte, cine ştie ?
stârniţi de ritm şi frenezie
fiorii-n pântec nu ne mint
alint, răsfăţ şi iar alint

Definitia iubirii
Romeo Morari

Tu esti asemeni cupei din stravezii cristaluri
Cu incrustatii pure si unduiri usoare
Din tine pot sa soarba, in sacre ritualuri
Si gurile pagane si cele-ncepatoare.

Tu stii s-ascunzi in tine, ca intr-un tabernacol
Extazul si durerea – impreunare grava,
Cand sarutarea-ti darui se-ntampla un miracol:
Veninul pare dulce, si-ambrozia otrava!

Iubire,vis trandafiriu
Mariana Kabbout

Iubire, vis trandafiriu…
Cum aş putea să te descriu?

Eşti inocenţa unui zbor,
Copil atoateştiutor,
Felină ne-mblânzită-n veci,
Limanul undelor prea reci,

Freamăt şi anotimp torid
Într-al femeii trup candid,
Al apei murmur cristalin,
Talaz şi foşnet de satin,

Seva fiorului plăpând
Din gând pe buze-alunecând
Şi prea puţini mai ştiu că ai
Pe vârful degetelor, rai…

Iubire… nu-i cuvânt născut
Să-mi spună când ai apărut,
Cum n-au ştiut nici cei dintâi
Când vii şi cât ai să rămâi…

Săracă-mi este slova, ştiu…
Cum aş putea să te descriu?
Numele tău de unde vine?
Iubire, vis trandafiriu,

Eu te-am găsit?..sau tu pe mine?

Eu si domeniul meu

Posted by on Saturday, 24 January, 2009

În sfârşit am si eu “casa mea”,”domeniul meu”…aşa că încep prin a mă prezenta cumva…sper s-o fac bine:)

Sunt Carmen…Sima Carmen!

Îmi place:răsăritul de soare…sau tot ce înseamnă început,îmi place ploaia în zilele libere(pe care nu le prea am),iubesc marea…şi-mi place înghetata cu nuci si arţar,îmi place să visez cu ochii deschişi…îmi place să fac cadouri…

Nu-mi place:singurătatea deşi,câteodată o caut;nu-mi place aglomeraţia,deşi mă pierd prin mulţime uneori…nu-mi plac îngradirile de nici un fel,nu-mi plac discotecile,cluburile si restaurantele(ma mir cum am rezistat la nunta mea)…nu-mi place ziua mea…

Sunt dependentă de ceas şi de apă…
Mă fascinează norii şi mă tem şi am emoţii de câte ori de deschide o uşă.
Gândesc foarte mult,prea mult până iau o decizie(lucru destul de ciudat la o femeie),şi de cele mai multe ori o iau pe ce proastă sau renunţ;

NU DAU ŞPAGĂ!niciodată,încerc să-mi rezolv treburile pe propriile-mi puteri şi cu pregatirea mea.
N-am imaginaţie(doar idei)
Îmi place să citesc,câteodată îmi fac şi timp sa citesc…îmi place Nichita Stănescu,iar cartea mea de suflet este “Pânza de păianjen”-Cella Serghi…

Cu 18-20 ani în urmă, când cochetam şi eu cu scrisul, mi-am propus ca la vârsta de 40 ani să încep să-mi scriu viaţa(consider că la 40 ani am trăit destule, poate nu tot ce mi-am dorit, dar cu sigutanţă lucruri pe care nu le pot uita).
…În rest sunt veselă, tristă, încăpăţânată, ambiţioasă, foarte corectă şi exagerat de sinceră…un om…EU.