Posts Tagged Pot

La mulţi ani, dragul meu!

Posted by on Saturday, 25 July, 2009

Trebuie să vă spun că azi sunt tare emotţionată… cea mai importantă fiinţă din viaţa mea, cel mai important “bărbat” din viaţa mea, bucaţică ruptă din mine, împlineşte 15 ani. Mihai-Radu se numeşte, noi îi zicem Radu şi este copilul meu.

E drept că, de când a crescut, petrecem puţin timp împreună, aşa că astăzi, de ziua lui, va petrece cu prietenii.

Trebuie să recunosc că îmi este foarte greu să văd cum se desprinde de mine, dar vârsta îşi cere drepturile, iar eu încerc să înţeleg toate astea.

Azi am căutat în “cutiuţa cu amintiri”… mi-am amintit de primul zâmbet ( aşa am facut cunoştintă unul cu altul după câteva ore de când a apărut pe lume), primul scâncet, primul cuvânt,primii dinţi, primii paşi, prima iubire, prima dezamăgire, primul bileţel de dragoste… toate astea parcă au fost ieri.

Hai să ne uităm împreuna la câteva poze… am sute de poze, amintiri care mă fac să zâmbesc :)

scan100042

scan10005 Copilul “atomic”

scan100061Irina, prima iubire… înca din maternitate ;)

scan10007Sonia, cea de-a doua iubire… şi prima dezamăgire :( , acum foarte buni prieteni ;)

scan10008…serbări, grădiniţă, şcoală :)

scan10009 Fotomodel, şedinte foto ;)

scan10010Sport… 6 ani de karate :)

img_04411…în prag de buletin :D

dsc04591 …şi uite aşa a terminat şi clasa a VIII a, a intrat la liceu :)

sany0072Poza asta îmi aduce aminte de prima declaraţie de dragoste, primul bileţel de dragoste pe care l-a primit prin clasa I… de la Ana, fata în gri de lângă el :)…  încă mai păstrez bileţelul pe care l-am găsit,  în buzunarul hăinuţei de uniformă :D

La mulţi ani copilul meu! Să creşti sănătos, să ai minte şi să-ţi împlineşti toate visele şi dorintele!

Reblog this post [with Zemanta]

Singurătate…cred

Posted by on Sunday, 24 May, 2009

Weekend-ul trecut, vorbeam cu un bun prieten, despre tristeţe şi singurătate. Eu tot povesteam de zor, despre necazurile pe care le-am avut în ultima vreme şi greutăţile cu care m-am confruntat, despre momentele de singurătate prin care trec… El mă asculta calm şi, la un moment dat, mi-a zis “aşa sunteţi făcute voi femeile, aveţi darul ăsta de a vorbi, de a vă descărca şi asta vă face bine… eu nu pot să fac lucrul ăsta… de aceea femeile sunt bune naratoare”… sau cam aşa ceva spunea.
Bărbaţii suferă mult mai mult de singurăte şi sunt mult mai trişti decât femeile… şi mult mai interiorizaţi.
E adevărat că femeile trec mai uşor peste greutăţi, tristeţi, necazuri… poate tocmai datorită faptului că spun ce au pe suflet.
…Şi nu ştiu de ce, azi mi-a venit în minte melodia asta… oarecum exprimă tristeţea şi singurătatea bărbatului.

My house has been built but I am alone here
The door banged behind my back
An autumn wind is knocking on the window
Crying over me all over again…
Thunderstorm at night and fog in the morning…
The sun has turned completely cold
Old pains are following one another
Let them all get together!

My house has been built but I am alone here
The door banged behind my back
An autumn wind is knocking on the window
Crying over me all over again…
This is Fate and I can’t
Ask anything of Fate!
I just know how the winds
Will be wailing after I’m gone

Reblog this post [with Zemanta]

Miros de mai

Posted by on Friday, 22 May, 2009

img_0257

În drumul meu spre şcoală, în răcoarea dimineţii, am parte de tot felul de mirosuri… După ce ies din scara blocului, unde miroase a moşi şi-a mâncare, trecând de colţul blocului pe unde miroase a pipi, ajung în piaţă. Drumul meu taie piaţa în două… E drept că pot să mă abat puţin, dar aş rata florăria… aici miroase a petunii, crini şi trandafiri… Parcă îti mai vine să respiri. După ce ies din piaţa îmi urmez drumul printre blocuri. Aici miroase frumos. Sunt tufe de trandafiri, odinioară era şi liliacul înflorit şi castanii…
Merg pe potecuţa din spatele benzinăriei. Aici mă ia de nas mirosul de soc… E prea puternic şi ameţitor mirosul de soc, îl simt ca pe un tranchilizant, mă ameţeşte… Nu-mi place mirosul florilor de soc, doar sucul făcut din aceste flori… Puţin mai departe, în drumul meu către şcoală, întâlnesc salcâmii cu mirosul lor suav şi dulceag… cred că aşa miroase în rai, a salcâm… Îmi vine să zâmbesc… Îmi aduc aminte de copilărie, cum mâncam foricelele albe şi dulci de salcâm, cum mamaia ne făcea ceai din coaja de salcâm, atunci când ne durea burtica… cum culegeam tecile acelea maro de salcâm şi  sugeam “mierea”  gălbuie din interiorul lor…
Merg mai departe, spre şcoală, trec prin parc. Aici mirosurile sunt altele şi se amestecă într-un mod plăcut. Miroase a iarbă verde, a trifoi şi a pământ ud, a trandafiri şi alte flori de boscheţi cărora nu le ştiu numele. Trec prin spaţiul de joacă pentru copii… miroase a nisip şi a copilărie şi parcă aud glasuri şi râsete cristaline.
Mă apropii de şcoală… Există un “colţişor de rai”  aproape de şcoală, un colţişor unde tot timpul este ceva înflorit şi înmiresmat, fie floare sau pom… Pe lângă mirosul trandafirilor şi petuniilor catifelate, s-au adăugat înca două mirosuri pe care le aşteptam cu nerăbdare, mirosul teilor şi “mâna maicii Domnului”. Da, au înflorit teii!… doar cei sălbatici deocamdată, dar e deajuns să-mi satisfac senzaţiile olfactive. Ajung la şcoală, iar în curtea interioară mă asteaptă, sfioasă, iasomia.

Îmi place luna mai, pentru că este plină de miresme discrete, culorile sunt diverse şi vii, verdele este intens şi diversificat, iar fructele cunt crude, aşa cum îmi plac mie.
De vreo 17 ani, îmi place luna mai pentru că, în luna mai, am iubit…pe sub castani. ;)

Apropo, nu v-am spus că s-au copt capşunile şi cireşele de mai? :)

2553432414_cc3c4d9fb7_o1


Obsesie muzicală…Trupa EVO

Posted by on Monday, 18 May, 2009

Ca să vedeţi că ascult şi alt gen de muzică…chiar rock alternativ ;)

Departe de nori

În soare adorm, pe-o urmă de nor
Şi când mă trezesc sunt pe patul tău gol
În raze înnod câte vise mai pot
Dar când mă ridic iar se năruie tot, şi-ţi cer …

Arată-mi că vrei ce nu poţi avea, ce te-ar putea salva,
Arată-mi că vrei să mă pierd pe drum să mă găseşti oricum,
Departe de nori unde vii uneori,
Atunci când eu nu mai sunt.

De-aici gânduri cad si clipele ard,
Ce-ţi mai rămâne când vrei să dispar?
Toate dorinţele tale se-ascund prin colţuri în care
Lumina e oarbă, prin umbre te poartă, viaţa de mine s-o despartă.

Arată-mi că vrei ce nu poţi avea, ce te-ar putea salva,
Arată-mi că vrei să mă pierd pe drum să mă găseşti oricum,
Departe de nori unde vii uneori,
Atunci când eu nu mai sunt.

Arată-mi că vrei să ştii ce m-ar salva.
Arată-mi că vrei să ştii ce m-ar salva.
Arată-mi că vrei să ştii ce m-ar salva.
Arată-mi că vrei …

Why

Posted by on Monday, 4 May, 2009

Cam asta mă obsedează azi. Ştiu, era rândul rubricii  “o carte pe luna”, dar…nu pot azi şi nici în următoarele zile :(