Posts Tagged Pascale

Amintiri de Paşti

Posted by on Tuesday, 21 April, 2009

HRISTOS A ÎNVIAT!
Iată că a trecut şi Paştele, s-a terminat şi vacanţa de primăvară… cam repede aş zice eu.
Mi-am petrecut sărbătorile pascale la părinţi, la ţară…în sânul familiei aşa cum se petrece această sărbătoare, doar că anul acesta, spre deosebire de ultimii 20 de ani, am mers la slujba de Înviere şi să iau lumină, la biserica din satul unde mi-am petrecut copilaria, la Mârzăneşti… la biserica unde tataie era cântăreţ (ţârcovnic), biserica unde, aş putea spune că am copilărit…
Mi-am adus aminte cum aşteptam cu nerăbdare să vină ziua de Paşti, când mă îimbrăcam în rochiţă nouă şi pantofiori de lac… lucruşoare după care umblam câteva zile prin magazine să ni le cumpere mama, iar de multe ori,dacă îmi placeau nişte pantofiori, preferam să mi ia mai mici(nu spuneam că mă strâng) de teamă că nu vor avea marime mai mare (se întâmpla şi lucrul asta)…
Mergeam la Denii, treceam pe sub masă, ne împărtăşeam, ocoleam biserica… tot ritualul, dar nimic nu se compara cu noaptea de Înviere şi momentul când luam lumina direct de la lumânarea preotului… Am reuşit şi anul ăsta să iau lumină direct de la preot…
Lumea de la ţară a fost civilizată faţă de cea de la oraş sau alte sate, nu s-au înghesuit, nu au vorbit în timpul slujbei… mi-a plăcut.
După ce luam lumină şi cântam “Hristos a înviat din morţi”, noi copiii ne întorceam acasă, nu rămâneam la slujba din biserică, deoarece trebuia să dormim, ca dimineaţa să revenim la biserică, îmbrăcaţi frumos, cu lucruşoarele cele noi, ca să luăm “paşti”. Aproape că nu dormeam de nerăbdare să îmbrac rochiţa cea nouă (de obicei din catifea) şi pantofiorii asortaţi cu rochiţa, bineînţeles că erau pantofiori de lac, cu care intram prin toate lacurile pentru că, spuneam eu, sunt de lăcuţ ca să intru cu ei în lac…
Ne trezeam când abia începea să se lumineze, uneori era noapte incă şi era răcoare… tremuram până la biserică, dar când ieşeam de acolo era plăcut şi miroasea frumos pe şosea… mirosea a pomi înfloriţi, a flori de măr şi liliac.
Ajungeam acasă şi “muream” de nerăbdare să plec cu “împărţit” pe la vecini şi rude… acum era momentul să-mi vadă lumea rochiţa şi pantofii şi să le admire şi să mă întrebe cine mi le-a cumpărat… dar până plecam cu “împărţitul” trebuia să aştept să se trezească lumea, să-mi pregătească mamaia farfuriile cu cozonac, ouă, vin şi ce mai punea ea acolo…şi lumare. Plecam pe potecută, împreună cu sora mea, atente să nu vărsăm ceva sau să ne împiedicăm, ajungeam la destinatar, împărţeam, răspundeam la toate întrebările, iar eu eram tare mândră că vreo babă mi-a observat rochiţa şi pantofii (probabil şi sora mea era) şi eram tare mândră când auzeam lumea vorbind  “astea sunt nepoatele lui Marin Tălpeanu”… îmi creştea inima, eram nepoatele unui om important şi cunoscut în sat.
…Restul zilei şi zilelor de Paşti, ne strângeam toţi în jurul mesei, aveam tot timpul musafiri… eu reuşeam să murdăresc rochiţa cea nouă, uneori să julesc pantofii în bot, îmi rupeam ciorapii… ciocneam ouă şi mâncam cozonac…
…Şi cum toate amintirile mele au un miros sau un miros îmi aduce aminte de ceva…amintirile de Paşti, au miros de flori de măr şi liliac.

img_0057


img_0066


img_0073