Posts Tagged Natura

22 aprilie- Ziua Pamantului

Posted by on Wednesday, 21 April, 2010

42-16875340

Azi a trebuit sa-mi petrec vreo doua ore prin biblioteca scolii. Mi-am adus aminte ca, atat inainte de vacanta de primavara, cat si dupa vacanta, in scoala, au fost mai multe activitati ECO, in care s-au implicat atat cadrele didactice cat si elevii de la clasele I pana la cei de a VIII a… Suntem intr-o competitie internationala “Eco-Scoala”, un program pentru managementul mediului si certificarea scolilor care il implementeaza, coordonat la nivel international de Fundatia de Educatie pentru Mediul Inconjurator (FEE). Cu aceasta ocazie s-a realizat si revista programului Eco- Scoala “Aproape de sufletul naturii”, facand parte din proiectul “Din inimi curate pentru o natura curata”. Am intrat si eu in posesia unei astfel de reviste, care mi se pare foarte interesanta, frumos ilustrata cu activitatile elevilor din scoala noastra, povesti, compuneri si poezioare inchinate naturii… Am gasit si ” Calendarul Naturii”, care este foarte incarcat in evenimente. Si daca tocmai a trecut “Luna Padurii” (15 martie- 15 aprilie),”Ziua Mondiala a Apei”(22 martie), “Ziua Mondiala a Meteorologiei”(23 martie), “Ziua Pasarilor”(1 aprilie), in care am plantat pomi, am sadit flori, am curatat parcurile, am facut cuiburi la pasari, iar toate astea sunt ilustrate in aceasta revista, iata ca, maine 22 aprilie este “Ziua Pamantului”. Jumatate din revista cuprinde poezii, compuneri si povesti scrise de elevii scolii. Printre ele am gasit o poveste scrisa de un elev de-al meu, de la clasa a IV a. Si pentru ca, maine este “Ziua Pamantului”, iar povestioara se numeste ” Povestea Pamantului”, o postez si aici.

“POVESTEA PAMANTULUI

Pamantul nostru este minunat. Este scaldat in numeroase raze aurii, nins cu fulgi pufosi de nea, stralucitor de atatea ploi, mangaiat de adierile de vant, admirat de celelalte planete pentru vietatile carora le este casa.

Intr-o zi, prietena sa, Luna, care ii sta alaturi tot timpul, observa ca pe Pamant se starneste o mare zarva. Erau oamenii care se rasculasera fara nici un motiv: aveau toate bogatiile fara sa li se ceara nimic in schimb. Pamantul nu dorea decat sa fie lasat in pace, sa-i fie respectate padurile, animalele, florile si iarba, iar apele sa-i fie pastrate curate.

Fiind ranit adanc, Pamantul incepu sa zaca, iar in haina verde a padurilor au aparut semne de imbolnavire incat pasarile au inceput sa zboare departe cu tipetele lor infricosatoare.

Vazandu-l gemand de durere si revolta, Luna a plecat dupa ajutor. A chemat Ploaia si Soarele ca sa-l ajute sa se vindece si sa arate ca inainte. Ranile Pamantului se inchideau insa foarte greu, pe locul fostelor paduri abia se zarea cate un palc de copaci firavi, apele au inceput sa se limpezeasca, insa nu rasarise nicio floare si nicio pasare nu-si facuse cuib.

Asa a trecut mult timp, poate o mie de ani, si, intr-o dimineata, Luna observa schimbarile mult asteptate: rasarise iarba, pasarelele ciripeau, muntii se acoperisera de brazi, se auzea galopul cailor pe campii, iar oamenii erau fericiti. Pamantul isi vindecase ranile si sufletul si-i iertase, poate, pe cei care i-au facut rau.

De la aceasta intamplare oamenii nu s-au mai razboit cu natura, nu i-au mai provocat rani, ci au trait in armonie, au pretuit si ocrotit Pamantul cu frumusetile si bogatiile lui. Nu au uitat ca este casa lor si de sanatatea lui depinde viata tuturor.”

Buga Bogdan Andrei (Bobi), clasa a.IV.a D- profil inot

… Si inca ceva: „Ziua Pamantului” a fost stabilita in 1970… ne-am nacut in acelasi an ;)

O carte pe luna – “Copilul divin”

Posted by on Monday, 2 February, 2009

copilul_divin

“Credeţi oare că, dacă ar şti ce îi aşteaptă, oamenii ar mai accepta să se nască?”
“Copilul divin este un roman şocant prin tema pe care o abordează – a decide să nu te naşti este un gest de curaj extrem ce depăşeşte cu mult gestul sinuciderii în ironie, forţă, absurd.
Să rămânem cu toţii în placenta calduţă, în magma primordială – supa ce ne irigă ţesuturile şi ne dă potenţialul de a evolua, să ne păstram puri, nenăscuţi. Odată ce ai tras prima gură de aer ţi-ai pierdut dreptul de a mai avea o existenţă fericită şi lipsită de griji.
Povestea copilului care refuză să se nască e uşor asemănătoare cu filmul “Look who’s talking”, dar ar fi injust să ne rezumăm la comparaţia asta pentru a vorbi despre carte. Pentru că Louis, copilul ce se opune părăsirii uterului, e sortit să devină primul copil-enciclopedie încă din ipostaza fătului. Mama lui, însărcinată atât cu el cât şi cu sora lui geamană, Celine, îşi doreşte nişte copii care să îi întreacă în inteligenţă pe toţi învătaţii istoriei. Astfel, ea purcede la furnizarea informaţiei către cei doi embrioni, până când într-o zi aceştia, prinzând glas, cer mai mult şi mai mult.

Când sorocul se apropie, Louis e deja hotărât să nu se nască, pentru că pe lângă tot felul de lucrari academice, opere din toate domeniile, muzică din toate timpurile şi dicţionare din toate limbile, acesta mai citeşte şi ziarele vremurilor actuale. Aflând despre natura lumii reale, despre catastrofe şi alte lucuri neplăcute ale vieţii cotidiene, decide să rămână în burta mamei sale, chiar ameninţând-o pe aceasta că dacă nu îi permite să locuiască în ea, o omoară.

Timp de cinci ani cât trăieşte în pântecul mamei, Copilul Divin ajunge un mic dictator, ce are puterea să subjuge o lume întreagă doar pentru că stăpâneşte o mare cantitate de informaţii şi cultură sa generală se ridică undeva la miliarde de pagini citite. Ceea ce îl interesează pe el e să distrugă lumea, pentru că dacă Dumnezeu a creat-o cu un cuvânt, el vrea să o distrugă cu altul. Principalul lui duşman e însuşi Dumnezeu cu care chiar are o discuţie şi cutează să îl sfideze afirmând că el s-a creat singur.”

Copilul Divin e un roman despre care nu poţi spune multe fară să-l povesteşti,este o parabolă postmodernă.

Sursa:Taraba cu carti

Vorbeam mai săptămâna trecută, cu Ioana,despre această carte pe care eu am citit-o acum 2 ani,cred…o carte pe care v-o recomand:)