Posts Tagged Mic

bucurii de sarbatori

Posted by on Thursday, 29 December, 2011

Copiii se bucura cel mai tare de sarbatorile de iarna, din multe motive:  vacanta, colindele, vine Mos Craciun, primesc cadouri, sunt in centrul atentiei… anul acesta nu l-am vazut pe nepotelul meu Stefanut, de Sf. Stefan… azi, sora-mea mi-a trimis ceva poze cu el si m-am bucurat foarte mult. Stefanut este un copil care nu cere multe, se bucura de orice, poate si de un fir de ata frumos colorat, pentru ca asa a fost crescut, asa cum si fiul meu a fost crescut, sa se bucure de ceea ce i se ofera, de lucruri marunte dar venite din suflet :)… Stefanut a fost foarte incantat si fericit de iia facuta de mama mea ( mamaia lui), pentru serbarea de la gradinita, in care a interpretat rolul de “iedul mic” din ” capra cu trei iezi”, apoi s-a bucurat de cadoul de la Mos Craciun si s-a bucurat foarte tare de tortul facut de mama lui ( sora-mea), de Sf. Stefan… puteti citi toate aceste fericiri pe chipul lui :)…

 

… si ca sa rasplateasca toate acestea, a trebuit sa faca si el ceva… si a “pictat” peretii din sufragerie =))… dar asta va arat data viitoare ;)

La multi ani, copile!

Posted by on Monday, 25 July, 2011

Oricat mi-ar fi de greu, trebuie sa accept ca a crescut mare si ca usor, usor isi ia zborul de langa mine. Mi-a fost destul de greu sa-l stiu plecat fara mine la mare… si parca se casca un gol in sufletul meu, cand stiu ca, deacum in colo tot asa va fi… dar viata isi urmeaza cursul, copiii cresc si se indeparteaza de parinti, parintii sufera stiind ca nu-i mai au aproape pe copii…
Azi e ziua lui, implineste 17 ani… nu stiu cum au trecut anii astia, dar mi-aduc aminte, cu lacrimi in ochi, de el mic… de momentul cand l-am tinut prima data in brate si l-am desfasat sa vad daca este intreg… de primul zambet, primul gangurit, primii pasi, primele cuvinte… prima iubire si prima dezamagire…
La multi ani, copilul meu drag! Sa cresti mare in ochii lumii si sa ai minte suficient de multa, sa ajungi departe, acolo unde iti doresti!

Am pus poze cu aceeasi fata, prietena lui din copilarie… prima iubire si prima dezamagire (prima iubire pe la 4 ani, prima dezamagire pe la 5 ani), acum cei mai buni prieteni. Au crescut impreuna inca de cand erau in pampers si cred ca vor ramane prieteni toata viata :)

Radu si Sonia

O carte pe luna – “Copilul divin”

Posted by on Monday, 2 February, 2009

copilul_divin

“Credeţi oare că, dacă ar şti ce îi aşteaptă, oamenii ar mai accepta să se nască?”
“Copilul divin este un roman şocant prin tema pe care o abordează – a decide să nu te naşti este un gest de curaj extrem ce depăşeşte cu mult gestul sinuciderii în ironie, forţă, absurd.
Să rămânem cu toţii în placenta calduţă, în magma primordială – supa ce ne irigă ţesuturile şi ne dă potenţialul de a evolua, să ne păstram puri, nenăscuţi. Odată ce ai tras prima gură de aer ţi-ai pierdut dreptul de a mai avea o existenţă fericită şi lipsită de griji.
Povestea copilului care refuză să se nască e uşor asemănătoare cu filmul “Look who’s talking”, dar ar fi injust să ne rezumăm la comparaţia asta pentru a vorbi despre carte. Pentru că Louis, copilul ce se opune părăsirii uterului, e sortit să devină primul copil-enciclopedie încă din ipostaza fătului. Mama lui, însărcinată atât cu el cât şi cu sora lui geamană, Celine, îşi doreşte nişte copii care să îi întreacă în inteligenţă pe toţi învătaţii istoriei. Astfel, ea purcede la furnizarea informaţiei către cei doi embrioni, până când într-o zi aceştia, prinzând glas, cer mai mult şi mai mult.

Când sorocul se apropie, Louis e deja hotărât să nu se nască, pentru că pe lângă tot felul de lucrari academice, opere din toate domeniile, muzică din toate timpurile şi dicţionare din toate limbile, acesta mai citeşte şi ziarele vremurilor actuale. Aflând despre natura lumii reale, despre catastrofe şi alte lucuri neplăcute ale vieţii cotidiene, decide să rămână în burta mamei sale, chiar ameninţând-o pe aceasta că dacă nu îi permite să locuiască în ea, o omoară.

Timp de cinci ani cât trăieşte în pântecul mamei, Copilul Divin ajunge un mic dictator, ce are puterea să subjuge o lume întreagă doar pentru că stăpâneşte o mare cantitate de informaţii şi cultură sa generală se ridică undeva la miliarde de pagini citite. Ceea ce îl interesează pe el e să distrugă lumea, pentru că dacă Dumnezeu a creat-o cu un cuvânt, el vrea să o distrugă cu altul. Principalul lui duşman e însuşi Dumnezeu cu care chiar are o discuţie şi cutează să îl sfideze afirmând că el s-a creat singur.”

Copilul Divin e un roman despre care nu poţi spune multe fară să-l povesteşti,este o parabolă postmodernă.

Sursa:Taraba cu carti

Vorbeam mai săptămâna trecută, cu Ioana,despre această carte pe care eu am citit-o acum 2 ani,cred…o carte pe care v-o recomand:)