Posts Tagged Marea

departe – marea

Posted by on Tuesday, 21 June, 2011

“Mai am un singur dor:/ În linistea serii/ Sa ma lasati sa mor/ La marginea marii”

( M. Eminescu)

Am un dor nebun de mare… ma doare acest dor :( Stiu ca o sa vad marea si anul asta, dar mult mai tarziu. De obicei o vedeam de doua ori pana la aceasta data, dar anul asta… anul asta ma voi intalni cu marea tarziu…  iubesc marea,  as vrea sa traiasc acolo, undeva pe tarmul marii… sa vad rasaritul in fiecare dimineata si sa nu ma intereseze unde se termina marea… pentru ca marea tulbura si limpezeste ganduri si inimi, ineaca in valurile sale durere si amadaciune, alunga singuratatea, naste iubiri de-o clipa, de-o vara… de-o viata uneori. Marea e ca un balsam pentru sufletul meu, e inceput si speranta… niciodata sfarsit.

privirea din oglinda

Posted by on Thursday, 31 March, 2011

Azi mi-am facut cazierul… imi trebuie pentru plecarea la Londra, deoarece am o trupa de minori dupa mine ;)

Ieri imi trebuiau ceva informatii despre ce imi este necesar sa-mi fac cazierul si unde trebuie sa merg( nu cunosc aceasta institutie, in august, o mamica s-a ocupat sa-mi faca cazierul asa ca nu stiam unde a fost), asa ca m-am apucat sa caut prin agenda telefonului, o persoana care ma poate ajuta cu informatiile necesare si am dat peste un vechi prieten (sa-l numesc asa)… l-am sunat, mi-a dat informatiile necesare, am mai schimbat cateva vorbe, ca  n-am mai vorbit de foarte mult timp, desi ne intersectam aproape in fiecare dimineata, eu in drum spre scoala, el in masina, in sens opus, spre jobul lui… Si uite asa, azi mi-am adus aminte cum l-am cunoscut…

Era iunie, prin 2002… inceput de iunie, 7-8 iunie, nu mai stiu exact, era in weekend… Trebuia sa merg la mare, cu fiul meu, care avea un concurs de karate. Am mers cu o masina mica, neavand locuri in microbuz. Era prima oara cand il vedeam pe cel care conducea masina… Nici nu-i stiam numele complet, pentru ca nu mi l-a prezentat nimeni… Intamplarea a facut sa urc in masina lui… am stat pe bancheta din spate, pe locul din mijloc, intre alte doua femei.

… Ii urmaream privirea in oglinda retrovizoare, mimica fetei… era concentrat si atent la trafic. Din cand in cand ridica privirea spre oglinda retrovizoare pentru a putea vedea in spate… privirile ni se intalneau, pentru cateva secunde, in oglinda… o privire tulburatoare de un albastru-gri, o culoare metalica… niste ochi frumosi, in care m-as fi uitat fara sa clipesc… Privirile au inceput sa ni se intalneasca din ce in ce mai des si pentru mult mai multe secunde, in oglinda retrovizoare… Uitasem sa ma mai uit la acul kilometrajului (nu suport viteza, iar el conducea cu viteza)… As fi vrut ca drumul sa fie mult mai lung, sa ma pot satura de privit acei ochi din oglinda… stiam ca inafara oglinzii, acea privire, isi va pierde vraja… Vroiam doar privirea aceea, care ma tulbura.

Fireste ca in cele doua zile, cat am stat la mare, am facut cunostinta, am vorbit… privirea nu mai avea acelasi farmec ca in oglinda…

Era prima oara cand mergeam in luna iunie la mare si prima oara cand ajungeam in campingul acela (Camping Holidays, camping de care m-am indragostit si am devenit clienta fidela, ajungand de 2-3 ori pe vara acolo, an de an) … un camping plin de salcii mirositoare( rachita, maslin mirositor)… Mirosul salciei te imbata, marea era curata si linistita, soarele bland…

La intoarcere am plecat in aceeasi formula… am gasit aceeasi ochi si aceeasi privire, acolo in oglinda.

… Amintirea acelui weekend de inceput de iunie, mi-a ramas vie in minte… marea limpede si linistita, campingul cu miros imbatator de salcie mirositoare si privirea albastra si tulburatoare din oglinda retrovizoare.

Doar zece

Posted by on Saturday, 12 February, 2011

Acum cateva zile, am fost nominalizata de AnderaY, in blogul ei, pentru o leapsa. Am gasit leapsa si la Mazgalica, care n-a mai indraznit sa ma nominalizeze, vazand ca n-am unorat-o pe ultima :) … Multumesc, Mazgalica, iti sunt recunoscatoare! :) Am mai spus ca nu ma dau in vant dupa lepse, mai am vreo doua- trei neonorate, desi sunt interesante, dar nu am timp sa scriu, de gandit nici atat… m-am cam aglomerat in ultima vreme si mi se pare ca si timpul trece foarte repede… dar sa revenim la leapsa, ca de la ea am plecat. Aceasta leapsa suna cam asa : trebuie sa enumar 10 lucruri care imi fac placere… eu as spune 10 lucruri care-mi fac viata mai frumoasa si fara de care n-as putea trai.

  1. Copilul meu este lucrul cel mai bun si cel mai frumos care mi s-a intamplat. El imi face viata frumoasa, creste iar eu ma maturizez odata cu el… si in acelasi timp, o iau de la capat cu alti si alti copii, care nu-mi dau voie sa ma indepartez de lumea fascinanta a copilariei.
  2. Rasaritul de soare. Sunt privilegiata, am rasarit de soare in fiecare dimineata… in fiecare dimineata altul… in fiecare dimineata un inceput.
  3. N-as putea trai fara apa. Marea, de care ma despart greu la fiecare sfarsit de vara… reusesc s-o vad de cateva ori pe an. Cand mi se “usuca” pielea, imi fac bagajul si dau o fuga la mare, s-o vad si s-o simt…
  4. Ploaia in zilele de vara, in zilele libere… imi da o stare de liniste si siguranta. Cand eram copil, imi placea sa alerg desculta prin santurile pline cu apa, dupa ploaie.
  5. Cartile. Cand sunt deprimata, imi gasesc echilibrul citind… Nu e zi in care sa nu fi rasfoit o carte intr-o librarie, acasa… cand merg in hipermarket, la cumparaturi, trec de fiecare data pe la raionul cu carti si rasfoiesc cateva carti, chiar  daca, in final, nu cumpar nici o carte, acolo pierd cel mai mult timp…
  6. Calatoriile… oriunde, oricand, cu orice mijloc de transport… fara un scop anume.
  7. Luna mai… mirosurile suave ale lunii mai… salcami, tei, castani, iasomie, iarba verde, trifoiul crud si pamantul ud de roua diminetii…
  8. Scrisul, ca si cititul, face parte din lucrurile care imi fac viata mai frumoasa. Scriu de cate ori imi vine… si imi vine aproape in fiecare zi sa scriu cate ceva, chiar daca nu postez  pe blog… si stiu ca ceea ce scriu eu le face si altora o bucurie ( am eu un “critic” al blogului meu, care si in seara asta m-a intrebat: “tot la mandolina ai ramas? N-ai mai scris nimic?”)
  9. Londra, locul unde ma simt acasa… locul unde uit de griji, unde simt liniste… cuvintele ar fi prea putine pentru a descrie starea ;)
  10. Sa ajut oamenii, neconditionat, pentru ca pot sa fac asta si ma simt bine daca cei pe care ii ajut, sunt fericiti.

… inghetata, dudele, prosoapele, desenele copiilor… si multe alte lucruri marunte care imi fac placere, ma bucura si imi coloreaza viata :)

Eu si domeniul meu

Posted by on Saturday, 24 January, 2009

În sfârşit am si eu “casa mea”,”domeniul meu”…aşa că încep prin a mă prezenta cumva…sper s-o fac bine:)

Sunt Carmen…Sima Carmen!

Îmi place:răsăritul de soare…sau tot ce înseamnă început,îmi place ploaia în zilele libere(pe care nu le prea am),iubesc marea…şi-mi place înghetata cu nuci si arţar,îmi place să visez cu ochii deschişi…îmi place să fac cadouri…

Nu-mi place:singurătatea deşi,câteodată o caut;nu-mi place aglomeraţia,deşi mă pierd prin mulţime uneori…nu-mi plac îngradirile de nici un fel,nu-mi plac discotecile,cluburile si restaurantele(ma mir cum am rezistat la nunta mea)…nu-mi place ziua mea…

Sunt dependentă de ceas şi de apă…
Mă fascinează norii şi mă tem şi am emoţii de câte ori de deschide o uşă.
Gândesc foarte mult,prea mult până iau o decizie(lucru destul de ciudat la o femeie),şi de cele mai multe ori o iau pe ce proastă sau renunţ;

NU DAU ŞPAGĂ!niciodată,încerc să-mi rezolv treburile pe propriile-mi puteri şi cu pregatirea mea.
N-am imaginaţie(doar idei)
Îmi place să citesc,câteodată îmi fac şi timp sa citesc…îmi place Nichita Stănescu,iar cartea mea de suflet este “Pânza de păianjen”-Cella Serghi…

Cu 18-20 ani în urmă, când cochetam şi eu cu scrisul, mi-am propus ca la vârsta de 40 ani să încep să-mi scriu viaţa(consider că la 40 ani am trăit destule, poate nu tot ce mi-am dorit, dar cu sigutanţă lucruri pe care nu le pot uita).
…În rest sunt veselă, tristă, încăpăţânată, ambiţioasă, foarte corectă şi exagerat de sinceră…un om…EU.