Posts Tagged Mama

pe urmele lui salvador dali :)

Posted by on Wednesday, 11 January, 2012

Pentru ca bucuria venirii lui Mos Craciun a fost mare, Stefanut, copilul cu par balai si fata de ingeras (adica nepotul meu ), s-a gandit sa creeze si el ceva, in semn de multumire… si a creat, a pictat peretele din sufragerie  :) … apoi si-a chemat parintii si le-a zis cam asa:

“e arta, mama… si reprezinta drumul de piatra albena din vrajitorul din oz care duce la o mare comoara din apa marii” =))

Deci admirati capodopera, pentru ca nu va ramane vesnic pe perete :)

 

bucurii de sarbatori

Posted by on Thursday, 29 December, 2011

Copiii se bucura cel mai tare de sarbatorile de iarna, din multe motive:  vacanta, colindele, vine Mos Craciun, primesc cadouri, sunt in centrul atentiei… anul acesta nu l-am vazut pe nepotelul meu Stefanut, de Sf. Stefan… azi, sora-mea mi-a trimis ceva poze cu el si m-am bucurat foarte mult. Stefanut este un copil care nu cere multe, se bucura de orice, poate si de un fir de ata frumos colorat, pentru ca asa a fost crescut, asa cum si fiul meu a fost crescut, sa se bucure de ceea ce i se ofera, de lucruri marunte dar venite din suflet :)… Stefanut a fost foarte incantat si fericit de iia facuta de mama mea ( mamaia lui), pentru serbarea de la gradinita, in care a interpretat rolul de “iedul mic” din ” capra cu trei iezi”, apoi s-a bucurat de cadoul de la Mos Craciun si s-a bucurat foarte tare de tortul facut de mama lui ( sora-mea), de Sf. Stefan… puteti citi toate aceste fericiri pe chipul lui :)…

 

… si ca sa rasplateasca toate acestea, a trebuit sa faca si el ceva… si a “pictat” peretii din sufragerie =))… dar asta va arat data viitoare ;)

sertare cu amintiri

Posted by on Monday, 22 August, 2011

Sunt momente în care stau la fereastră şi privesc în gol… aud, în mintea mea, glasuri de copii, chemări la joacă… văd terenul de joacă din spatele blocului, unde locuiam când eram copil… uneori aud muzică… e muzica adolescenţei mele, e undeva acolo, departe, în mintea mea. Alteori văd, ca prin vis, curtea din Sânpetru, în care mi-am petrecut foarte puţin timp din copilaria mea timpurie… văd gardul înalt pe care ne căţăram să vedem, dincolo de el, cum trec copiii de la şcoală… şi iepurii… cuştile cu iepuri de multe culori… îmi placeau cei albi, cu ochi roşi-maronii, ca nişte nasturi sticloşi… văd pivniţa aceea plină cu cartofi şi pe Neluţu, băiatul gazdei, mai mare cu 3-4 ani ca mine… era nebun şi mi-era frică de el când îmi zicea să mergem în pivniţă să luăm cartofi… şi pata aia de bronz, vărsat de mine, pe zăpada albă, în ziua când am împlinit 3 ani… dintr-un sertar al minţii, îmi apare tataie… e duminică şi se pregăteşte să meargă la biserică. Stă în faţa oglinzii agăţată de uşa cu geam de la bucătarie. Îşi umple barba de spumă, cu pămătuful, apoi scoate briciul din teaca de piele şi cu mişcări sigure, începe să-şi cureţe spuma de pe barbă, scuturând apoi briciul în ligheanul cu apă… aceleaşi mişcări, aceeaşi grimasă de fiecare dată, ca un ritual… O văd pe mamaia, cu baticul legat la ceafă şi cu şoţul în faţă, frământând cocă pentru  pâine, cu zâbetul mereu pe faţă şi gropiţe in obraji… Mi-ar fi plăcut să semăn cu ea, să am gropiţe în obraji şi faţa senină… mi s-a spus că semăn cu „ţaţa Ogenia”, adica cu străbunica, mama lu’ tataie, Eugenia… şi, da, semăn cu străbunica, am văzut-o într-o poză veche, aceeaşi frunte lată şi aceiaşi ochi albaştri- turcoaz ( poza e sepia, dar se poate deduce culoarea), aceeaşi privire… din alt sertar al minţii îmi apare podul casei, plin cu cărţi şi caiete de-ale mamei, de pe vremea când era studentă la filologie. Avea scris frumos, mama, şi încă îl mai are .

Uneori, mergând pe străzi necunoscute, mă opresc în faţa câte unei clădiri vechi, iar în nări îmi vine miros de amintiri… şi am impresia că am mai fost acolo, deşi e prima dată când ajung… îmi pare c-am trăit acolo… Ştiţi că amintirile mele au miros? Toate amintirile mele au miros, iar mirosurile au culoare… Alteori merg pe stradă şi privesc în gol, cu gândurile împrăştiate în zeci de alte locuri… tresar când mă atinge cineva, în treacăt, şi întorc capul să mă uit în urmă… alteori ceva sau cineva îmi fură privirea şi mă smulge din gândurile mele… Întotdeauna privesc oamenii direct în ochi, le caut privirea,  fie pe stradă, în autobuz sau magazine… îmi place să-i citesc din priviri… unii se lasă citiţi, alţii sunt ascunşi şi sperioşi, îşi pleacă capul sau îl întorc în altă parte… îmi plac oamenii care se lasă citiţi, au ceva în priviri, zâmbesc şi parcă îţi şoptesc: „ şi tu ai probleme, nu? soluţia e în tine, n-o căuta în altă parte!”… Priviri, gânduri, zâmbete, amintiri… totul aleargă pe lângă mine, parcă prea repede şi nu mai pot ţine pasul, iar eu sunt în mijlocul evenimentelor cotidiene şi simt doar cum trece timpul… E noapte. Privesc pe fereastră  spre nimic şi nicăieri… aerul racoros mă învăluie şi-mi pare că sunt braţele tale… o îmbrăţişare dintr-o noapte de toamnă târzie, rămasă într-un colţ de sertar al minţii…

La mulţi ani, dragul meu!

Posted by on Saturday, 25 July, 2009

Trebuie să vă spun că azi sunt tare emotţionată… cea mai importantă fiinţă din viaţa mea, cel mai important “bărbat” din viaţa mea, bucaţică ruptă din mine, împlineşte 15 ani. Mihai-Radu se numeşte, noi îi zicem Radu şi este copilul meu.

E drept că, de când a crescut, petrecem puţin timp împreună, aşa că astăzi, de ziua lui, va petrece cu prietenii.

Trebuie să recunosc că îmi este foarte greu să văd cum se desprinde de mine, dar vârsta îşi cere drepturile, iar eu încerc să înţeleg toate astea.

Azi am căutat în “cutiuţa cu amintiri”… mi-am amintit de primul zâmbet ( aşa am facut cunoştintă unul cu altul după câteva ore de când a apărut pe lume), primul scâncet, primul cuvânt,primii dinţi, primii paşi, prima iubire, prima dezamăgire, primul bileţel de dragoste… toate astea parcă au fost ieri.

Hai să ne uităm împreuna la câteva poze… am sute de poze, amintiri care mă fac să zâmbesc :)

scan100042

scan10005 Copilul “atomic”

scan100061Irina, prima iubire… înca din maternitate ;)

scan10007Sonia, cea de-a doua iubire… şi prima dezamăgire :( , acum foarte buni prieteni ;)

scan10008…serbări, grădiniţă, şcoală :)

scan10009 Fotomodel, şedinte foto ;)

scan10010Sport… 6 ani de karate :)

img_04411…în prag de buletin :D

dsc04591 …şi uite aşa a terminat şi clasa a VIII a, a intrat la liceu :)

sany0072Poza asta îmi aduce aminte de prima declaraţie de dragoste, primul bileţel de dragoste pe care l-a primit prin clasa I… de la Ana, fata în gri de lângă el :)…  încă mai păstrez bileţelul pe care l-am găsit,  în buzunarul hăinuţei de uniformă :D

La mulţi ani copilul meu! Să creşti sănătos, să ai minte şi să-ţi împlineşti toate visele şi dorintele!

Reblog this post [with Zemanta]

Amintiri de Paşti

Posted by on Tuesday, 21 April, 2009

HRISTOS A ÎNVIAT!
Iată că a trecut şi Paştele, s-a terminat şi vacanţa de primăvară… cam repede aş zice eu.
Mi-am petrecut sărbătorile pascale la părinţi, la ţară…în sânul familiei aşa cum se petrece această sărbătoare, doar că anul acesta, spre deosebire de ultimii 20 de ani, am mers la slujba de Înviere şi să iau lumină, la biserica din satul unde mi-am petrecut copilaria, la Mârzăneşti… la biserica unde tataie era cântăreţ (ţârcovnic), biserica unde, aş putea spune că am copilărit…
Mi-am adus aminte cum aşteptam cu nerăbdare să vină ziua de Paşti, când mă îimbrăcam în rochiţă nouă şi pantofiori de lac… lucruşoare după care umblam câteva zile prin magazine să ni le cumpere mama, iar de multe ori,dacă îmi placeau nişte pantofiori, preferam să mi ia mai mici(nu spuneam că mă strâng) de teamă că nu vor avea marime mai mare (se întâmpla şi lucrul asta)…
Mergeam la Denii, treceam pe sub masă, ne împărtăşeam, ocoleam biserica… tot ritualul, dar nimic nu se compara cu noaptea de Înviere şi momentul când luam lumina direct de la lumânarea preotului… Am reuşit şi anul ăsta să iau lumină direct de la preot…
Lumea de la ţară a fost civilizată faţă de cea de la oraş sau alte sate, nu s-au înghesuit, nu au vorbit în timpul slujbei… mi-a plăcut.
După ce luam lumină şi cântam “Hristos a înviat din morţi”, noi copiii ne întorceam acasă, nu rămâneam la slujba din biserică, deoarece trebuia să dormim, ca dimineaţa să revenim la biserică, îmbrăcaţi frumos, cu lucruşoarele cele noi, ca să luăm “paşti”. Aproape că nu dormeam de nerăbdare să îmbrac rochiţa cea nouă (de obicei din catifea) şi pantofiorii asortaţi cu rochiţa, bineînţeles că erau pantofiori de lac, cu care intram prin toate lacurile pentru că, spuneam eu, sunt de lăcuţ ca să intru cu ei în lac…
Ne trezeam când abia începea să se lumineze, uneori era noapte incă şi era răcoare… tremuram până la biserică, dar când ieşeam de acolo era plăcut şi miroasea frumos pe şosea… mirosea a pomi înfloriţi, a flori de măr şi liliac.
Ajungeam acasă şi “muream” de nerăbdare să plec cu “împărţit” pe la vecini şi rude… acum era momentul să-mi vadă lumea rochiţa şi pantofii şi să le admire şi să mă întrebe cine mi le-a cumpărat… dar până plecam cu “împărţitul” trebuia să aştept să se trezească lumea, să-mi pregătească mamaia farfuriile cu cozonac, ouă, vin şi ce mai punea ea acolo…şi lumare. Plecam pe potecută, împreună cu sora mea, atente să nu vărsăm ceva sau să ne împiedicăm, ajungeam la destinatar, împărţeam, răspundeam la toate întrebările, iar eu eram tare mândră că vreo babă mi-a observat rochiţa şi pantofii (probabil şi sora mea era) şi eram tare mândră când auzeam lumea vorbind  “astea sunt nepoatele lui Marin Tălpeanu”… îmi creştea inima, eram nepoatele unui om important şi cunoscut în sat.
…Restul zilei şi zilelor de Paşti, ne strângeam toţi în jurul mesei, aveam tot timpul musafiri… eu reuşeam să murdăresc rochiţa cea nouă, uneori să julesc pantofii în bot, îmi rupeam ciorapii… ciocneam ouă şi mâncam cozonac…
…Şi cum toate amintirile mele au un miros sau un miros îmi aduce aminte de ceva…amintirile de Paşti, au miros de flori de măr şi liliac.

img_0057


img_0066


img_0073