Posts Tagged Lumina

celei care stie

Posted by on Monday, 1 August, 2011
Ea stie ca sufletul are nevoie de ceva
pe care sa se sprijine
de aceea-si aseaza trupul drept temelie,
stie ca ea este mai mult decat insasi puterea
ce-o are
durerea i-e sora
impreuna merg spre mantuire
ii duce pe umeri miracolul in tacere
si cu rabdare
ca pe-o victorie personala
cuvantul sau de putere este punte
deasupra zilei de ieri, zilei de maine
tine-n pastrare momentele
adaugandu-le la efigia timpului
stie ca prin augusta-i prezenta
ea este cauza insasi a clipei
cand o parasesc puterile
se-aseaza pe incet la pamant
isi cuprinde genunchii cu bratele
lasandu-si capul in leaganul astfel creat
si plange ca un albatros
ce nu mai poate sa zboare
dar cand ultima nota vibreaza in aer
inchizandu-si in cerc de lumina
frumusetea-i oculta
intoarce spatele lumii
luand cu ea toata stiinta despre tainele
vietii
barbatii stiu insa ca toate acestea
nu reprezinta calitatea ei
cea mai mare.

(Kanta Rohini – Ea stie)
sursa foto

au mai scris pe aceeasi tema: papagigli, psipsina, redsky, scorpio, virusache, vera, griska, sara, pisicaru

duzina de cuvinte- o noapte la balta

Posted by on Saturday, 18 June, 2011

Fusese o zi foarte calduroasa, de august. Invitatia la balta o acceptasem fara a sta pe ganduri… Era spre seara. Un soare mare si portocaliu, se ascundea dupa dealul inalt, aruncand limbi de foc catre cerul indigo. Din stufaris se auzeau aripi de rate salbatice, croindu-si drum catre cuib. Noaptea se asterne in tacere, peste balta, peste deal, peste ape… peste noi… Doar undita, aplecata peste balta, se mai vedea, in lumina lunii … Am adormit in cantecul subtirel al greierilor si oracaitul broastelor… Nu stiu cat am dormit, stiu doar ca, spre dimineata, m-a trezit un miros ademenitor, care m-a tentat sa ma ridic, de pe salteaua pneumatica, pentru ca nu i-am putut rezista. Fara nici un cuvant, m-am indreptat spre smochin, caci de acolo venea mirosul.. era mirosul inconfundabil de cafea la nisip, facuta de Horatiu, dupa o reteta turceasca :). Soarele a inceput sa se ridice si odata cu el, balta a prins viata si culoare.

 

Obsesie muzicală…Trupa EVO

Posted by on Monday, 18 May, 2009

Ca să vedeţi că ascult şi alt gen de muzică…chiar rock alternativ ;)

Departe de nori

În soare adorm, pe-o urmă de nor
Şi când mă trezesc sunt pe patul tău gol
În raze înnod câte vise mai pot
Dar când mă ridic iar se năruie tot, şi-ţi cer …

Arată-mi că vrei ce nu poţi avea, ce te-ar putea salva,
Arată-mi că vrei să mă pierd pe drum să mă găseşti oricum,
Departe de nori unde vii uneori,
Atunci când eu nu mai sunt.

De-aici gânduri cad si clipele ard,
Ce-ţi mai rămâne când vrei să dispar?
Toate dorinţele tale se-ascund prin colţuri în care
Lumina e oarbă, prin umbre te poartă, viaţa de mine s-o despartă.

Arată-mi că vrei ce nu poţi avea, ce te-ar putea salva,
Arată-mi că vrei să mă pierd pe drum să mă găseşti oricum,
Departe de nori unde vii uneori,
Atunci când eu nu mai sunt.

Arată-mi că vrei să ştii ce m-ar salva.
Arată-mi că vrei să ştii ce m-ar salva.
Arată-mi că vrei să ştii ce m-ar salva.
Arată-mi că vrei …

Amintiri de Paşti

Posted by on Tuesday, 21 April, 2009

HRISTOS A ÎNVIAT!
Iată că a trecut şi Paştele, s-a terminat şi vacanţa de primăvară… cam repede aş zice eu.
Mi-am petrecut sărbătorile pascale la părinţi, la ţară…în sânul familiei aşa cum se petrece această sărbătoare, doar că anul acesta, spre deosebire de ultimii 20 de ani, am mers la slujba de Înviere şi să iau lumină, la biserica din satul unde mi-am petrecut copilaria, la Mârzăneşti… la biserica unde tataie era cântăreţ (ţârcovnic), biserica unde, aş putea spune că am copilărit…
Mi-am adus aminte cum aşteptam cu nerăbdare să vină ziua de Paşti, când mă îimbrăcam în rochiţă nouă şi pantofiori de lac… lucruşoare după care umblam câteva zile prin magazine să ni le cumpere mama, iar de multe ori,dacă îmi placeau nişte pantofiori, preferam să mi ia mai mici(nu spuneam că mă strâng) de teamă că nu vor avea marime mai mare (se întâmpla şi lucrul asta)…
Mergeam la Denii, treceam pe sub masă, ne împărtăşeam, ocoleam biserica… tot ritualul, dar nimic nu se compara cu noaptea de Înviere şi momentul când luam lumina direct de la lumânarea preotului… Am reuşit şi anul ăsta să iau lumină direct de la preot…
Lumea de la ţară a fost civilizată faţă de cea de la oraş sau alte sate, nu s-au înghesuit, nu au vorbit în timpul slujbei… mi-a plăcut.
După ce luam lumină şi cântam “Hristos a înviat din morţi”, noi copiii ne întorceam acasă, nu rămâneam la slujba din biserică, deoarece trebuia să dormim, ca dimineaţa să revenim la biserică, îmbrăcaţi frumos, cu lucruşoarele cele noi, ca să luăm “paşti”. Aproape că nu dormeam de nerăbdare să îmbrac rochiţa cea nouă (de obicei din catifea) şi pantofiorii asortaţi cu rochiţa, bineînţeles că erau pantofiori de lac, cu care intram prin toate lacurile pentru că, spuneam eu, sunt de lăcuţ ca să intru cu ei în lac…
Ne trezeam când abia începea să se lumineze, uneori era noapte incă şi era răcoare… tremuram până la biserică, dar când ieşeam de acolo era plăcut şi miroasea frumos pe şosea… mirosea a pomi înfloriţi, a flori de măr şi liliac.
Ajungeam acasă şi “muream” de nerăbdare să plec cu “împărţit” pe la vecini şi rude… acum era momentul să-mi vadă lumea rochiţa şi pantofii şi să le admire şi să mă întrebe cine mi le-a cumpărat… dar până plecam cu “împărţitul” trebuia să aştept să se trezească lumea, să-mi pregătească mamaia farfuriile cu cozonac, ouă, vin şi ce mai punea ea acolo…şi lumare. Plecam pe potecută, împreună cu sora mea, atente să nu vărsăm ceva sau să ne împiedicăm, ajungeam la destinatar, împărţeam, răspundeam la toate întrebările, iar eu eram tare mândră că vreo babă mi-a observat rochiţa şi pantofii (probabil şi sora mea era) şi eram tare mândră când auzeam lumea vorbind  “astea sunt nepoatele lui Marin Tălpeanu”… îmi creştea inima, eram nepoatele unui om important şi cunoscut în sat.
…Restul zilei şi zilelor de Paşti, ne strângeam toţi în jurul mesei, aveam tot timpul musafiri… eu reuşeam să murdăresc rochiţa cea nouă, uneori să julesc pantofii în bot, îmi rupeam ciorapii… ciocneam ouă şi mâncam cozonac…
…Şi cum toate amintirile mele au un miros sau un miros îmi aduce aminte de ceva…amintirile de Paşti, au miros de flori de măr şi liliac.

img_0057


img_0066


img_0073

Stele pătrate

Posted by on Wednesday, 25 March, 2009

Stele pătrate

În urma paşilor tăi
noaptea se-aşterne
tăcută şi rece…
Ia-mă de mână
du-mă departe,
desculţi prin iubire
pierduţi in noapte.
Luna răsare
departe în zare.
E tristă de veacuri
deşi luminează…
visează-n tăcere
la stele pătrate.
Strânge-mă-n braţe
acoperă-mi ochii,
arată-mi lumina,
vorbeşte-mi in şoapte…
Clipa se scurge,
noaptea-i adâncă…
tăcerea ne mistuie
dorul de ducă.
Luna zâmbeşte
în colţuri pătrate…
şi-n urma paşilor tăi
răsar…stele pătrate.

Inspirată de melodia  “Luna pătrată” , a  Alinei Manole, realizatoare a emisiunii de muzică folk  “Luna Pătrată”  , emisiune pe care o puteţi urmării în fiecare duminică de la 18.00 la 20.00 , la RadioLynx. Pe Alina Manole o puteţi vedea şi auzi astăzi, în direct la emisiunea de poezie  “Casa Poetescu”  a Vandei Florea, emisiune difuzată în fiecare miercuri de la 22.00 la 00.00.

Sâmbătă 28 martie 2009, ora 19.00, la Teatrul Ion Creangă din Bucureşti,  Alina Manole îşi va lansa albumul “Luna Patrata”, un spectacol eveniment, care va fi difuzat în direct şi la RadioLynx.