Posts Tagged Liliac

duzina de cuvinte – practica de vaslit

Posted by on Saturday, 9 July, 2011

Nu mai trecusem de multi ani prin zona Lacul Tei. Mi-a placut mult zona aia in studentie. Daca tot am avut ceva treaba prin zona Doamna Ghica, m-am gandit sa trag o tura si pe la lac, sa vad ce mai este. Multe s-au schimbat in 18 ani… in drumul pana la lac, n-am mai gasit nicio cosmelie cu tufe de liliac, inalte cat gardul… s-au demolat, iar in locul lor s-au ridicat cladiri inalte… sau am gresit eu drumul? … In urma cu 18 ani era penurie, in toata zona, pana la lac… Acum drumul era curatat, asfaltat. In apropierea lacului s-a construit un manej, unde am vazut cativa cai frumosi. Toata zona s-a modernizat, de cand n-am mai fost eu acolo. Am ajuns pe marginea lacului si m-am asezat pe banca. Priveam lacul si mi-am adus aminte de primele ore de la “practica de vaslit”, pe care le-am luat pe lacul Tei, prin anul II de facultate. Prima data cand m-am urcat intr-un caiac, in barcuta aia stramta (noroc ca eram foarte slaba), in care trebuia sa sa te fixezi si sa-ti menti echilibrul, cu vaslele alea, prea mari pentru statura mea… imi placea pe lac… imi placea sa privesc in urma barcii. In siaj, frunzele se rostogoleau prin apa si urmau caiacul, vrand parca sa ma prinda din urma. Cu fiecare miscare a corpului, simteam cum barca se rastoarna, daca nu-mi voi mentine echilibrul. Nu mi-era frica, stiam sa inot si nu aveam nevoie de colac sau vesta de salvare.

Practica de vaslit a durat doua saptamani, suficient cat sa ne plictisim, deoarece zilele pareau trase la imprimanta… faceam aceleasi lucruri in fiecare zi:  acelasi traseu, aceiasi colegi, aceleasi lucruri… intr-o zi, hop, ii sclipeste mintea profului si ne lasa sa facem ce vrem in ziua aceea, pentru ca se apropia furtuna si ii era teama sa ne lase pe lac. Ne-am bucurat sa avem o zi fara bataturi in palme, de la vasle, asa ca ne-am oprit la o terasa, sa bem ceva. Baietii ne-au facut cinste cu cola, pentru ca ii ajutasem la teorie. N-a durat mult distractia noastra, ca din senin s-a ivit furtuna, formand vartej de frunze si tot ce intalnea in cale, inclusiv paharele noastre care, in picaj, au umplut masa de licoare maronie si lipicioasa… am asteptat sa se opreasca furtuna, ingramaditi sub o umbrela mare de la terasa, apoi am plecat spre autobuzul 282, pe-o ploaie maruntica.

Unele amintiri ma fac sa zambesc, altele imi storc ceva lacrimi… M-am ridicat de pe banca si, ca si atunci, am plecat catre autobuzul 282, lovind cu piciorul o castana care se rostogolea zgomotos, pe asfaltul fierbinte.

sursa foto

Au si ei cate o duzina: psipsina, papagigli, vero, griska, virusverbalis, scorpio.

din arhiva adunate

Posted by on Tuesday, 24 May, 2011

Am gasit un fel de leapsa, la AnderaY, si daca tot e vreme de stat la povesti, mi s-a facut dor sa mai rasfoiesc blogul meu. Leapsa asta este legata de arhiva blogului, adica de postarile mele mai vechi… defapt doar de o sigura postare din blogul meu, pe care s-o repostez, s-o aduc la lumina inca o data. Stati asa, sa va explic… articolul nu poate fi oricum, ci trebuie sa fie amuzant sau un articol care descrie o multumire a mea, ceva ce mi-a adus fericire, din cate am inteles… Ma rog, trebuie sa fie un post de bine ;)

Inainte sa rasfoiesc arhiva, m-am gandit cam ce-am postat eu de-a lungul a doi ani, apoi am inceput sa caut… Uf, mi-a fost destul de greu, pentru ca as fi postat mai multe , incepand cu: EL… doar asa, sa-i simt Sufletul din Palma, atunci cand Norii se aduna in Dimineti cu liliac ;)… Dar am ales sa repostez un subiect la moda, desi articolul acesta este primul pe care l-am scris, undeva prin ianuarie 2009 ;)

E CRIZA… SI E MULTA

Odată cu anul 2009, a început să se folosească tot mai des cuvântul „CRIZĂ”… Am început să cred că este cuvântul cheie, făra el nu se mai poate trăi…

Într-una din zilele trecute am luat taxiul pentru a ajunge în timp util la muncă. Am ales taxiul după tariful scris pe uşă(1,5lei/km,1,5 lei pornirea), făcându-mi socoteala câţi km sunt şi câţi bani am… Am ajuns cu bine la muncă, aşa că l-am întrebat pe taximetrist cât face…

-7 lei!

-7 lei?cum aşa?s-au înmulţit kilometrii?

-Ştiţi… cu criza asta…

E criză? Să mori tu!… Şi e multă să ajungă la toată lumea? gândesc intrigată…

-Păi, e criză? Eu am citit pe uşa tariful, că altfel nu urcam…

-Ştiţi cu criza asta…

-Nu pot să dau atâţia bani… nu am şi chiar de-aş avea n-aş da… Dacă fac socoteala eu plătesc un km jumate în plus… 1,5lei/km X 2 km= 3,0 lei, corect?

-Corect! dar…

-Plus 1,5lei pornirea =4,5 lei… Corect?

-Corect! dar…

-Hai, 5 lei… îţi mai lăsam eu încă un leu… deci 6 lei cu totul, dar 7 lei… un km jumate in plus?

-Aveţi dreptate!

Îi dau 6 lei, ca atât aveam disponibil şi intru grabită în şcoală… Sunt în criză de timp… deci şi eu sunt în criză…

Încep munca, însă după 10 minute, vine domnul administrator şi-mi stinge luminile zicându-mi:

-Ce nu vezi? E lumină afară, se vede… aici se consumă cel mai mult curent…

-E încă semiîntuneric, nu se vede foarte bine… am nevoie de puţin mai multa lumină… copiii au nevoie de lumină…

-Trebuie să facem economie… e criză!… foloseşte mai puţine neoane!

Ok, o să folosesc mai puţine neoane… doar şirul din mijloc… Dacă stau bine să mă gândesc aş putea să reduc ora la 30 minute… O să propun asta in Consiliul Profesoral… Începerea orelor la 9.00, scurtarea orelor la 30 minute, a pauzelor la 5 minute, pauza mare de 10 minute… şi atunci am face o foarte mare economie de curent electric… n-am mai aprinde nici un bec… Dar ar putea să ne sară parinţii în cap(copiii ar consuma mai mult curent acasă), că deh şi ei or fi în criză… Mai târziu aflu de la secretariat că din cauza crizei trebuie să vin cu coala de acasă, ca să trag ceva la xerox(nu mai au voie să ne dea coli pentru cereri iar adeverinţele se plătesc)… E criză!

Spre casă intru într-un market să mai cumpăr un şampon şi o mască de păr. Plătesc şi aştept să-mi pună produsele în pungă… dar nu se întamplă lucrul ăsta. Cer o pungă, iar vânzătoarea îmi arată un afiş:”DE AZI PUNGILE SE PLĂTESC”… te pomeneşti că tot din cauza crizei…

-Dar de ce? Ştiam că punga nu costă, doar nu e prima dată când cumpăr de aici… cum să plec cu produsele în braţe?

-Ştiţi, e criză… aşa a zis patroana, de azi se plătesc şi pungile.

-Te pomeneşti că de mâine trebuie să plătesc şi aerul pe care îl respir în magazin?…

Cumpăr şi punga şi plec, crizată deja de atâta criză… E criză… peste tot e numai criză, cum de n-am văzut?

Mă iau cu treburi prin casă ca să uit de criză. Mă apuc să mai gătesc ceva de mâncare… Dintr-o dată simt înţepături puternice sub coaste, în partea dreaptă… dureri cumplite… Pun mâna pe telefon şi sun o prietenă medic. După ce îi spun ce am mâncat şi ce am băut îmi zice:

-Ai făcut o criză de colică biliară!

-Iar crizăăăă?

-Ai mai făcut altă dată?

-Nuuuu, scuze, dar am auzit astăzi cuvântul ăsta de 100 de ori… cred că de acolo mi se trage…

O zi de criză… am avut o zi de criză şi aşa vor fi toate deacum în colo… Nu mai putem trăi fără cuvântul CRIZĂ… Toată existenţa noastă se leagă de el… Criza e aerul pe care il respirăm, e apa pe care o bem… criza e însăşi existenţa noastră…Vă doresc CRIZĂ placută în continuare!Vă las acum ca sunt in CRIZĂ de timp!

Culori

Posted by on Friday, 13 March, 2009

Liniştea naşte suflete mute, iar din alb se pot ivi culori… aşa spuneam cu ceva timp în urmă, de curând am văzut un nick-name  “AudCulori”  sau  “VădSunete” , iar de aici mi-au venit multe gânduri. Astăzi m-au tot frământat lucrurile astea… m-am tot gândit, cum i-aş explica unui orb cum arată o culoare?… Am ales câteva culori, pe care, eu, aş putea să-l fac să le vadă.

Albastru, i-aş lua mâna şi i-aş băga-o în apă, l-aş pune să miroasă apa… în apă liniştită şi i-aş spune că aşa este cerul… apoi aş vărsa apă, în felul ăsta ar auzi culoarea…
Roşu, i-aş da să pipaie un trandafir şi să-l miroasă.
Galben, i-aş pune în mână nisip  să-l miroasă… sau mălai sau spic de grâu…i-aş spune că aşa este soarele…
Alb, i-aş pune în mână zăpadă şi vată şi l-aş pune să miroasă… i-aş spune că aşa sunt norii, albi şi umezi…
Gri, i-aş pune în mână un metal şi i-aş pune să-i dea drumu , ca să audă culoarea… i-aş spune că ploaia e gri.
Lila, i-aş da flori de liliac…
Verde, i-aş pune în mână iarbă, l-aş pune s-o miroasa… i-aş spune că iarba e verde, frunzele sunt verzi… primăvara e verde şi are toate celelalte culori…
Negru, i-aş da o mână de pământ…să miroasă… i-aş spune că aşa e noaptea…

Voi cum i-aţi explica unui orb culorile?
Nu, n-am luat-o razna…mi-am luat o porţie de linişte sufletească, iar liniştea asta arată cam aşa: