Posts Tagged Lasa

duzina de cuvinte – exista un loc…

Posted by on Saturday, 17 March, 2012

Exista un loc, acolo in trecut, pe care nu-l pot lasa in uitare… exista un loc unde gandul imi zburda zambind, ori de cate ori simt miros de micsunele… senzatie violet, lacrima de tacere in cadere libera peste negura diminetii primei nopti de amor… exista un loc, acolo in sufletul meu, pe care nu pot si nu vreau sa-l uit… si exista un alt loc, real, pe langa care trec in fiecare zi… de cateva zile, locul acela s-a umplut de flori violete de micsunele, de miros proaspat si zumzet de albine, iar mireasma acestui loc real, ma duce cu gandul, in fiecare dimineata, la locul din sufletul meu…

 

Alte duzine gasiti si la ei: psi, mushotoku, carmen pricop, vero, abbibal, anacondele, genoveva, scorpio, dragosteoarba

cuvinte din trecut – ce mai citim

Posted by on Sunday, 18 September, 2011

Fiind duminica, a venit randul “cuvintelor din trecut”, adica repostari din blogul nostru, ca cei noi veniti sa ne cunoasca si alte scrieri din trecut… ideea a fost a lui Tiberiu, iar noi am preluat-o cu drag ;)

ce mai cititi?

This entry was posted Sunday, 21 November, 2010 at 03:12

1269514437_82912970_1-fotografii-de-colectia-biblioteca-adevarul-100-de-carti-pe-care-trebuie-sa-le-ai

Azi imi propusesem sa ajung in Bucuresti, la “Targul Gaudeamus”. Aveam pofta sa vad multe carti, sa le rasfoiesc, sa le miros… si sa ma intorc acasa cu, macar, doua carti. Din pacate m-a rapus raceala… si nu stiu de ce, dar eu nu racesc niciodata toamna-iarna… sezonul meu, de raceala, e in luna iulie spre august… cred ca este o viroza, luata prin telepatie, simpatie… nu stiu… sau de la “cascat gura” la luna plina de aseara. Apropo, cine s-a uitat aseara pe cer, la luna? Era luna plina, dar era ciudat, ca in jurul ei era un mare cerc alb, perfect rotund, care se tot lasa in jos, marindu-se… am facut vreo doua poze, dar nu se vede mare lucru, cu camera mea digitala ieftina.
Deci sunt racita, atat de racita ca nu pot respira… sper sa mai traiesc pana maine.
In alta ordine de idei, imi pare rau ca ratez targul de carte… va trebui sa merg iar prin librari, ca sa simt mirosul cartilor si sa le rasfoiesc (asta daca nu sta vreo vanzatoare dupa fundul meu)… Ultima data cand am intrat in librarie, acum aproximativ o luna, m-am enervat cumplit, in toate librariile in care am intrat ( trei in Giurgiu, doua in Bucuresti)… acelasi stil de a-si aborda clientii si de a nu-i lasa sa caute ce doresc. Unele mai fac si recomandari, cu ce au citit ele si le considera carti bune… Nu neg ca n-or fi bune, dar nu sunt pe interesul meu… intr-una din librariile din Giurgiu, mi-a recomandat “tanti” aia, care se plictisea din lipsa de clienti si rezolvat de integrame, numai carti despre alimentatie sanatoasa, rugaciuni inainte si dupa masa sau culcare si sculare… Eu, politicoasa din fire, am lasat femeie sa scoata toate cartile pe care mi le-a recomandat, apoi i-am spus ca vreau altceva si am inceput sa-i cer, ce as fi vrut eu sa citesc… fireste ca recomandarile ei erau mai bune, in mintea ei… Am mers in alta librarie, tot in Giurgiu, alta “tanti” care s-a oferit sa faca recomandari… mi-a laudat intreaga colectie a lui Paulo Coelho si alte colectii, cu multe volume… femeia chiar le citise ca s-a apucat sa-mi povesteasca… am petrecut o ora si ceva in libraria aia ascultand povestirile femeii si m-am gandint ca nu mai este interesant sa le cumpar ca deja stiu cum incep si cum se termina… I-am multumit frumos si am plecat spre o alta librarie… Am intrat, salutand politicos, m-am dus la rafturile cu carti, dornica sa rasfoiesc o carte, sa-i simt mirosul si hartia intre degete… dar n-am apucat sa rasfoiesc prea mult caci glasul vanzatoarie s-a auzit suav: “va pot ajuta cu ceva? sa va recomnad ceva?”… Nu, nu vreau, am vrut doar sa vad ce pret are cartea asta… am iesit frustrata din librarie… De ce, Doamne iarta-ma, nu ma lasa sa-mi caut eu singura ce-mi place, ce vreau sa citesc?
Am fost in Bucuresti, pe Magheru, libraria “Mihail Sadoveanu”… speram ca aici voi gasi liniste sa rasfoiesc o carte… nu, nici aici, acelasi lucru se intampla. Eu stiu ca nu au clienti si fac tot posibilul sa-i atraga, dar consider ca, daca intru intr-o librarie, trebuie sa am liniste si tihna sa rasfoiesc cartile, sa caut cam ce as vrea sa citesc… Am plecat la alta librarie, caci capricornul din mine e ambitios, daca i s-a pus ceva in cap aia face… Am iesit, imediat dupa intrebarea “va pot ajuta cu ceva?” si am mers mai departe… pe la Romana, am gasit libraria “Carturesti”, parca… Am intrat si m-am pierdut printre rafturi, la rasfoit carti… si ce credeti ca s-a intamplat? Ati ghicit, a venit o “domnita” tinerica, care nu avea habar ce carti se afla in librarie … m-a intrebat timida, daca ma poate ajuta… raspunsul meu a venit promt : “daca am nevoie de ceva va solicit eu!”… a plecat frecandu-si mainile. Am apelat la ea totusi, vrand s-o pun la incercare, sa ma conving ca n-a citit carti… i-am cerut “Accidentul” – Mihail Sebastian, pentru ca imi doream sa citesc cartea asta, e mai relaxanta dupa o zi de munca cu copiii, nu ma solicita chiar asa tare ca Pascal Bruckner sau altii… Ei bine, “domnita”, desi i-am spus si autorul, s-a dus la raftul cu Mihail Sadoveanu… acum, ma gandesc, autorii au aceleasi initiale… fata a cautat sarguincioasa, vrand sa se faca utila… am lasat-o vreo 5 min, dupa care am luat cartea, de pe raftul din fata ei (o avea sub nas si n-o vedea)… pai, deh, macar daca nu stii nu te bagi… Ma intrebam, de cand n-a mai citit fatuca aia o carte? o fi citit vreodata o carte?… in fine, nu-mi mai bat capul cu tineretul… imi pare bine ca fii-miu a inceput sa citeasca carti, de cand e la filologie, nu mai sta sa citeasca rezumatele pe net.

In librarii am renuntat sa mai intru… mai rasfoiesc cate o carte pe la Kaufland sau Intex (hipermarketuri), acolo nu ma intreaba nimeni de vorba si nu incearca nimeni sa ma ajute sau sa-mi recomande… sau mai simplu, le caut pe net, citesc cate ceva despre ele, vad daca imi doresc sa citesc cartea respectiva, o pun la cos si astept sa vina postasul sau curierul ;)
Ah, am uitat sa spun… am observat un lucru, cred ca e problema de editura, scrisul cartilor este foarte mare, spatiul dintre randuri la fel, iar cartile foarte groase… Ma intreb, nu puteau sa fie mai putine pagini si un scris normal?… Cred ca, editurile, iau bani la numarul de pagini tiparite, astfel se explica si preturile foarte mari ale cartilor. :(

Ce-mi recomandati sa mai citesc?… sa caut pe net, acum cat am si pofta ;)

Au mai depanat cuvinte din trecut :  tibigrişkadagathasaraveropsi


duzina de cuvinte – practica de vaslit

Posted by on Saturday, 9 July, 2011

Nu mai trecusem de multi ani prin zona Lacul Tei. Mi-a placut mult zona aia in studentie. Daca tot am avut ceva treaba prin zona Doamna Ghica, m-am gandit sa trag o tura si pe la lac, sa vad ce mai este. Multe s-au schimbat in 18 ani… in drumul pana la lac, n-am mai gasit nicio cosmelie cu tufe de liliac, inalte cat gardul… s-au demolat, iar in locul lor s-au ridicat cladiri inalte… sau am gresit eu drumul? … In urma cu 18 ani era penurie, in toata zona, pana la lac… Acum drumul era curatat, asfaltat. In apropierea lacului s-a construit un manej, unde am vazut cativa cai frumosi. Toata zona s-a modernizat, de cand n-am mai fost eu acolo. Am ajuns pe marginea lacului si m-am asezat pe banca. Priveam lacul si mi-am adus aminte de primele ore de la “practica de vaslit”, pe care le-am luat pe lacul Tei, prin anul II de facultate. Prima data cand m-am urcat intr-un caiac, in barcuta aia stramta (noroc ca eram foarte slaba), in care trebuia sa sa te fixezi si sa-ti menti echilibrul, cu vaslele alea, prea mari pentru statura mea… imi placea pe lac… imi placea sa privesc in urma barcii. In siaj, frunzele se rostogoleau prin apa si urmau caiacul, vrand parca sa ma prinda din urma. Cu fiecare miscare a corpului, simteam cum barca se rastoarna, daca nu-mi voi mentine echilibrul. Nu mi-era frica, stiam sa inot si nu aveam nevoie de colac sau vesta de salvare.

Practica de vaslit a durat doua saptamani, suficient cat sa ne plictisim, deoarece zilele pareau trase la imprimanta… faceam aceleasi lucruri in fiecare zi:  acelasi traseu, aceiasi colegi, aceleasi lucruri… intr-o zi, hop, ii sclipeste mintea profului si ne lasa sa facem ce vrem in ziua aceea, pentru ca se apropia furtuna si ii era teama sa ne lase pe lac. Ne-am bucurat sa avem o zi fara bataturi in palme, de la vasle, asa ca ne-am oprit la o terasa, sa bem ceva. Baietii ne-au facut cinste cu cola, pentru ca ii ajutasem la teorie. N-a durat mult distractia noastra, ca din senin s-a ivit furtuna, formand vartej de frunze si tot ce intalnea in cale, inclusiv paharele noastre care, in picaj, au umplut masa de licoare maronie si lipicioasa… am asteptat sa se opreasca furtuna, ingramaditi sub o umbrela mare de la terasa, apoi am plecat spre autobuzul 282, pe-o ploaie maruntica.

Unele amintiri ma fac sa zambesc, altele imi storc ceva lacrimi… M-am ridicat de pe banca si, ca si atunci, am plecat catre autobuzul 282, lovind cu piciorul o castana care se rostogolea zgomotos, pe asfaltul fierbinte.

sursa foto

Au si ei cate o duzina: psipsina, papagigli, vero, griska, virusverbalis, scorpio.

Sfârşit

Posted by on Thursday, 19 March, 2009

Ieri mi-a fost rău toată ziua…poate oboseala, stresul, vremea…Cert este că fiecare avem şi momente “EMO” în viaţă… eu le-am avut azinoapte şi mi le-am exprimat în scris … şi a ieşit asta :)

Timpul a stat , pentru o clipa, în loc.

Afară luna se joacă cu noaptea.
Îmi plouă în suflet,
îmi ninge în gând…
În ceaţa mi-e mintea
ce nu mă lasă să uit
că a fost…că n-a fost
furtună în trup…
Mâinile-mi cad ca de plumb…
mă sufoc…
În genunchi am căzut,
să respir nu mai pot.
Se-nvârte tavanul,
jos e abis…
Aş mai vrea înc-o dat
să mai zbor…
Vreau să te am, să te simt…

Să iubesc nu mai pot…
E sfarşit.


Şi asta este melodia care m-a obsedat.