Posts Tagged La Fuga

duzina de cuvinte – promisiunea

Posted by on Saturday, 28 January, 2012

In urma cu doua saptamani, in prima zi dupa vacanta de iarna, le-am promis elevilor mei din clasa I ca-i voi scoate in curtea scolii, la zapada, daca va ninge. Ajunsesera la mine niste zvonuri, ca va ninge si la noi in Giurgiu… si ninsoarea nu s-a lasat prea mult asteptata. A nins, a viscolit, drumurile au fost blocate, iar unii parinti n-au mai putut ajunge la munca, spre bucuria copiilor… unele localitati au ramas fara electricitate… Ieri vantul si ninsoarea s-au potolit. Era placut afara, doar putin ger ne-ar fi facut sa stam prin casa, dar gerul este sanatos, omoara microbii, nu?… Joi le spusesem copiilor sa vina pregatiti sa facem om de zapada si ingerasi. Am ajuns la scoala, la pauza mare a elevilor, inainte de ora mea inot la clasa I. Cand am ajuns in fata scolii, i-am vazut pe toti aliniati la ferestrele clasei… ma asteptau cu nerabdare, la geam, precum iezii caprei din poveste, topaind si dand din manute de bucurie, strigandu-mi numele de “doamna”… Am ajuns in clasa, unde am fost asaltata de copii, ingramadindu-se toti sa ma imbratiseze, asa cum fac  in fiecare zi cand am ora la clasa lor… ma strangeau ca un garou cu manutele lor mici strigand: “doamna, doamna…” I-am desprins cu greu de mine si am inceput sa ne organizam putin, inainte de-a pleca la zapada… pentru ca nimeni nu adusese nimic pentru omul de zapada ce urma sa fie construit, am inceput sa cautam o solutie, asa ca am confectionat un nas dintr-un cornet de hartie, pe care o fetita l-a colorat portocaliu, ochii i-am facut din bucatele de creta, colorate cu negru, iar gura dintr-un snur rosu… apoi le-am verificat copiilor tinuta vestimentara, sa vad daca sunt imbracati si incaltati corespunzator… unii aveau cizmulite din cauciuc, altii si-au luat panataloni de schi, am pus caciuli si manusi, am legat fulare la gura si le-am facut instructajul: fara bataie cu bulgari si frecat cu zapada!… am iesit incolonati in curtea scolii, unde au rupt-o toti la fuga, ca mieluseii pe pasune, uitand ca noi aveam ceva de facut :) Ispita era mare, mai ca as fi rupt-o si eu la fuga si m-as fi tavalit prin zapada. I-am adunat, in cele din urma, la un loc si am incercat sa facem un om de zapada. Zapada n-a tinut cu noi, nu era buna nici pentru bulgari, nu se lipea… copiii aduceau zapada cu bratele, pentru a inalta omul… ne-a iesit un musuroi de zapada, in varful caruia am pus o bucata de gheata, in loc de cap, sa avem pe ce pune caciula… inestetic omul nostru, dar merge si asa, copiii isi vor aminti de el, asa cum si eu imi voi aminti de ziua aceasta. Am facut cateva poze, apoi au zbughit-o toti in “marea” de zapada din curtea scolii, sa faca ingerasi. Nu va pot descrie bucuria lor de a se tavali prin zapada, mai ales ca unii copii sunt tinuti mai mult in casa, din lipsa de timp a parintilor sau neputinta bunicilor… au alergat, s-au tavalit, au chiuit de bucurie, pana cand obrajii si nasurile au prins culoare de cireasa coapta… Cu greu i-am adunat sa-i bag in clasa, sa-i scutur de zapada… Au fost foarte fericiti si n-au contenit sa-mi spuna ca sunt “cea mai buna si mai frumoasa doamna” :)… De acum vom mai iesi afara, la ora de educatie fizica, tocmai la primavara, cand o da frunza in pomi si coltul ierbii… ma bucur ca a nins si mi-am putut tine promisiunea fata de copii. :)

duzine de cuvinte gasiti si la ei:

psiredskymitzaabiciclistatibicioburi de chihlimbarvirusache,almanaheduniacitadictatura justiţieirokssanascorpiovero

in sfarsit ploua

Posted by on Sunday, 17 July, 2011

sursa foto

Vacantele de vara mi le petreceam la tara, la bunicii din partea mamei… acolo puteam privi cerul cat e ziulica de mare, pentru ca intotdeauna am fost fascinata de nori… pe la 6 ani incepusem deja sa le spun bunicilor cand o sa ploua… aveam semnele mele… erau nori trecatori, care nu prevesteau ploaia, din care eu imi cream povesti, erau nori care imi aduceau in nari miros de ploaie si atunci ploua(am simtul olfactiv foarte bine dezvoltat).
Imi aduc aminte (cred ca aveam 7 ani), eram la tara, stam cu mamaia in curte pe un pres, la umbra salcamilor…ea cosea ceva , iar eu priveam norii, printre frunzele copacilor si deodata ii zic:
-O sa vina ploaia… ploaie de-aia care umple santurile… ne lasi sa alergam prin santuri si pe sosea?
Mamaia s-a oprit din cusut, s-a uitat pe cer si, mirata, m-a intrebat:
-De unde stii c-o sa vina “ploaia care umple santurile”?(este vorba de ploaie torentiala)
-Pai miroase a ploaie si a pamant ud… si uite acolo la casa din fata…vezi “carul cu boi”?
-Ce car cu boi vezi tu copila?
-Carul ala…inainte sa vina “ploaia care umple santurile”, acolo sub streasina casei se “picteaza” asa cu apa un car cu boi, uita-te mai bine sa vezi(era imaginatia mea,dar si acum vad cu ochii mintii “carul cu boi”). Se uita mamaia, nu stiu daca vedea ce vad eu, dar ma aproba caci in urmatoarele minute incepea ploaia…”ploaia care umplea santurile”… iar eu o zbugesc la fuga in talpile goale, pe asfaltul aburind… Ridic fata catre cer si deschid gura larg sa-mi picure ploaia, sa-i simt gustul de pamant si metal si gri (la mine gustul are miros si culoare :) )… Apa imi curge siroaie pe fata, pe gat, pe spate, dandu-mi fiori placuti… imi prind poalele rochitei cu o mana si o rup la fuga prin santul plin cu apa de ploaie, chiuind de bucurie, fara nici o grija, uitandu-ma in urma mea cum se formeaza valuri… Apa e calda si simt sub talpi pamantul moale si cleios, cum intra printre degete…

Azi, in sfarit, a plouat. Am stat la fereastra si-am privit stropii mari si repezi care se spargeau de asfalt… Imi ardeau talpile sa ies afara in ploaie si sa trag o fuga ca in copilarie… sa stau cu gura cascata catre cer si sa simt gustul ploii… am ramas tintuita la fereastra cu un zambet pe fata… ploaia imi face bine, ma linistesate, ma elibereaza, ma protejeaza, ma fascineaza… E ca un balsam pentru sufletul meu. :)