Posts Tagged La Bloc

cuvinte din trecut – scrisoare pentru Mos Gerila

Posted by on Sunday, 4 December, 2011

Scrisoare pentru Mos Gerila

Thursday, 17 December, 2009
 Iata ca m-am luat cu treburile si am uitat sa-i scriu scrisoare Mosului.  M-a tot gandesc, ce vremuri erau  cand eram copil, ce liniste si cata bucurie in perioada asta de iarna… cata nerabdare… ce vremuri, pe vreamea lui Mos Gerila!

Si pentru ca eu m-am nascut cu Mos Gerila si l-am avut toata copilaria pana la adolescenta, ii voi trimite scrisoarea lui, pentru ca nu i-am scris niciodata.
Ma tot chinui, de cateva zile, sa-mi aduc aminte cum “sunau” cantecelele cu Mos Gerila… sau poeziile, cu ce rima Mos Gerila?
O singura poezioara mi-am adus aminte:

“Mos Gerila are-n sac
O caprita, tac, tac, tac.
Daca-i spui o poezie
Mos Gerila ti-o da tie!”

scan10128EU  cu Mos Gerila

Draga Mos Gerila,

Nu-mi aduc aminte sa-ti fi scris vreodata o scrisoare…Trebuie sa-ti marturisesc ca nu te-am asteptat cu mare nerabdare, in anii de camin si de scoala, deoarece imi era frica sa nu uit poezia la serbare, ma temeam ca nu-mi vei aduce nimic, pentru ca nu eram un copil cuminte. Imi aduc aminte cand ai venit pe la noi prima data, cand aveam 4 ani…doar atunci ai fost chiar tu, a doua oara cand ai venit pe la noi, aveam 6-7 ani, locuiam la bloc… mi-am dat seama ca erai nenea Tica, pentru ca el disparuse de ceva vreme din casa si semanai la maini si la ochi cu el… dar nu te-am dat de gol.
Mos Gerila, sa stii ca am fost suparata pe tine, pentru ca nu veneai niciodata la timp, ai venit intotdeauna dupa Craciun, pe 28-29 dec., atunci cand luau parintii salariul, dar mai suplimentai cu cate o papusica din aia tapana, careia i se scoteau mainile si picioarele si nu avea chiloti pe ea, cu cate o portocala si ceva bomboane de brad, din alea cu interior tare si aspru, din partea sindicatului comunist.
…Am protestat, intr-un an, ca Mos Gerila nu vine si la noi in noaptea de ajun, asa ca la alti colegi de scoala si prieteni de joaca… Urmatorul an ai inceput sa vii la timp. Ne-am prins, in cele din urma, cine esti, dupa ce am gasit cadourile ascunse sub canapeaua din sufragerie. N-am spus nimic, dar cand ne-a intrebat mama ce ne dorim de la Mos Gerila, am cerut exact ce gasisem sub canapeaua din sufragerie… In dimineata de Craciun, gasind cadourile sub brad, ne-am prefacut foarte mirate ca ,Mos Gerila, ne-a adus exact ce i-am cerut. Am pastrat secretul, iar in fiecare an ceream ce gaseam ascuns, nimic in plus, pentru ca ne-am dat seama ca nu se poate mai mult.
Mos Gerila, mi-e dor de bananele alea verzi, tinute in ziar la copt, de portocalele luate “pe sub mana” de la cofetaria din capatul blocului, de ciocolata chinezeasca sau ciocolatelele alea mici, invelite in staniol auriu, tot chinezesti si cumparate “pe sub mana”… Mirosul de cafea si portocale, doar in perioada sarbatorilor de iarna il aveam… era ca un parfum rafinat, scump si rar.
Mos Gerila, pe vremea ta traiau toti cei dragi, erau toti de Craciun… Ieri am vorbit cu mama la telefon… Plangea pentru ca a ramas singura… Sunt primele sarbatori cand tata nu va mai fi acasa, cu noi la masa, de Craciun… Stii ce isi doreste mama de Craciun?… Mi-a spus ieri : “Imi doresc, de Craciun, sa fiti iar mici, sa va am pe toti langa mine, sa umpleti casa… sa fie si taica-tu, sa mancam cu totii la masa, asa cum faceam cand erati voi mici.”… Asa ca, Mos Gerila, pentru mama, imi doresc sa ne aduci pe toti 3 copiii langa ea, de Craciun, s-o putem face sa rada, sa ne aducem aminte de copilarie, s-o ascultam povestindu-ne despre noi cand eram mici…
Pentru baiatul meu imi doresc sanatate si minte, iar pentru mine… pentru mine imi doresc sanatate si rabdare, ca in fiecare an… un laptop o sa reusesc sa-mi cumpar singura.
Te imbratisez cu mult drag, Mos Gerila!

 

ideea ” cuvintelor din trecut ii apartine lui Tibi si a fost preluata si de: psi anaverosaraTibi

 

cuvinte din trecut – NU poluarii fonice

Posted by on Sunday, 4 September, 2011

Pentru ca tot traiesc intr-o continua poluare fonica si am spus-o de foarte multe ori prin blogul meu, azi mi-am propus sa repostez postul acesta, scris in urma cu doi ani :)

tipa-350

Monday, 2 November, 2009

Visez la o clipa de liniste… macar una. Dar pentru asta exista concediu si un loc linistit si lipsit de fitze, unde ma retrag pentru a-mi incarca bateriile.
Locuiesc in piata, in Piata Centrala, unde, chiar de esti surd tot ai sanse sa auzi ceva. Parca si musca bazaie mai tare in piata. Indiferent de anotimp, zgomotul este cam acelasi… In puterea noptii, cand somnul iti este dulce si visele incep sa incolteasca, auzi un strigat, dupa care incep altele: “ba, unde ti-ai parcat masina”, “Faneleeee, ce toneta ti-ai luat ma?”, “Nelule, ai venit de ieri? Cum merge piata?”. Asta se intampla pe la ora 4.00, cand vine taranul cu marfa, la oras. Se tipa ca pe batatura, asa sa simta oraseanul de la bloc, cat este taranul de gospodar… Apoi incep masinile, frane, un motor care se incapataneaza in fiecare dimineata sa porneasca (ma gandesc, uneori, ca omul vrea sa se razbune pe cineva, ambaland motorul ala in dusmanie)… Apoi suna ceasul din bucatarie, alarma de la telefonul meu, alarma de la telefonul sotului meu… Afara incepe cearta pe locurile de parcare, pe mesele de plastic… injuraturi care mai de care mai variate si pline de consistenta, o manea care va rula toata ziua, pana o invata toata piata sau ajunge sa te obsedeze… Ma integrez in zgomotele strazii si ajung la munca. La munca este cea mai mare poluare fonica, in sala de sport, 6 ore pe zi, suport tipetele a sute de copii, tipete care mi-au afectat intr-o oarecare masura auzul, astfel incat nu ma mai deranjeaza zgomotele puternice, cat ma deranjeaza cele soptite… Si cand crezi ca ai scapat de zgomotul de la munca si cel de pe strada, ajungi acasa si vrei sa ai macar o ora de liniste, sa recuperezi ce-ai pierdut peste noapte, dar vecinul din dreapta isi gaureste peretii, caci renoveaza apartamentul, pe scara, la etajul 2, un vecin isi pune cablu TV sau net… alta bormasina, vecinul din stanga are TV-ul dat la maxim si asculta “Taraf”… Vecinul de deasupra piseaza usturoi si ii tarsaie papucii pe gresie, cainele vecinilor de dedesubt este singur acasa si latra… Se lasa seara, vecinul inceteaza cu spartul si gauritul, stapanii cainelui au venit acasa, taranii isi strang marfa si se pregatesc de plecare… Ma bag in pat, sperand ca voi dormi linistita, macar pana se intorc taranii… dar, am uitat, locuiesc in Piata Centrala, la 50 m, in fata geamului este un Casino, unde incepe viata de noapte. Incep sa vina cocalarii si pitipoancele, cu masini care mai de care, fac cerculete in mijlocul pietii, iar pitipoancele se miorlaie si chicotesc atat de tare, sa se faca auzite.
Incerc sa numar oi, sa desenez cerculete imaginare in care sa scriu cifra 99 (parca asa am auzit la o emisiune psiho)… sau ce lectii am mai luat… In zadar mi-e somn de nu mai vad, daca urechile imi sunt invadate de zgomote.
Intr-un tarziu adorm, de la oi… de la cerculete…” Marineeee cum merge varza bre?”… V-ati dat seama, s-a facut iar dimineata… Curand incepe si campania electorala :(
Poluarea fonica face parte din viata, din cotidian. Pentru liniste exista concedii, iar daca nu esti snob si fitos, gasesti locurile care sa-ti satisfaca nevoia de liniste.

 

Au mai repostat: psipsina, tiberiu, lotusull, vero, dagatha