Posts Tagged istoria universla a culturii fizice

istorie

Posted by on Saturday, 26 March, 2011

” Istoria nu-i decât o poveste despre frică.”  (Octavian Paler- Desertul pentru totdeauna)

Nu mi-a placut istoria. Nu mi-a placut istoria, pentru ca nu mi-a placut invatatoarea. Orele de istorie erau cele mai lungi si plictisitoare… Tovarasa invatatoare dicta prea repede, iar cand ramaneam in urma nu mai repeta( nu, pentru mine si inca cativa copii, pe care nu ne inghitea… pentru altii dicta si pe litere sau le scria in caiet)… asa ca, ramanand mereu in urma, imi faceam o preocupare si desenam la sfarsitul caietului sau, ca sa ma vada scriind si sa nu ma mai traga de par sau sa-mi dea vreo palma dupa ceafa (mama, iarta-ma ca nu ti-am spus niciodata ce-mi facea invatatoarea!), ma faceam ca scriu, facand valuri si zigzaguri pe caiet, miscand mana ca si cum as fi scris… asta pana intr-o zi, cand tovarasa invatatoare s-a prins de indeletnicirea mea din timpul orei de istorie si, dupa ce m-a scuturat bine de par si mi-a aplicat o palma pe ceafa, mi-a luat caietul si l-a dat sorei mele sa-l arate parintilor, sa vada si ei ce face fata lor in timpul orei de istorie… Mi-am luat bataie si acasa, dar asta n-a insemnat ca a inceput sa-mi placa istoria, nici mai tarziu, in clasele V-VIII… am invatat-o de nevoie. Mi-era greu sa retin ani, date, cifre, domnitori… desi, acum imi stiu si codul numeric personal, contul la banca, numarul contractului de credit, seria la buletin cu numar si data de eliberare, numere de autobuze, trolee si tramvaie din: Bucuresti, Londra, Viena, Lyon… care si unde duc… zilele de nastere ale intregului neam, datele in care trebuie sa-mi platesc darile… ziua de salariu( aia oficiala, ca in ultima vreme nu mai stiu care este sau daca mai este)… retin numele si prenumele a sute de copiii si cateva numere de telefon :)

Nu mai stiu cum m-am descurcat in clasele V-VIII, cu istoria, probail am invatat si am luat si ceva note bune, de nu-mi aduc aminte… in schimb imi aduc aminte de anii de liceu si de tovaraul profesor de istorie (tot pe vremea “tovarasiei” eram). Domnul profesorul de istorie, s-a cam prins ca mie nu-mi place istoria… s-a facut tot timpul ca nu ma vede cand copiez… uneori sta in spatele meu, urmarindu-ma cum copiez, apoi trecea usor pe langa banca si ma intreba ce fac, astfel incat sa-mi dea de inteles ca stie ce fac in timpul lucrarii la istorie… A fost o intelegere tacita, domnul profesor se facea ca nu ma vede, iar eu copiam cu bun simt, nu tot… Am avut note mari la istorie… ma straduiam sa si invat, iar la ultima lucrare pe care am sustinut-o in clasa a XII a, m-am hotarat sa nu mai copiez, asa ca m-am mutat, din prima banca de la fereastra, in penultima de la perete, cu colegul meu, Brindas Constantin, un baiat foarte inalt si brunet, care zambea tot timpul… era cel mai tare la istorie, vroia sa urmeze facultate de profil (nu stiu daca a urmat-o)… profesorul, de cum a intrat in clasa, m-a cautat cu privirea si a dat de mine, zicand: “Vad ca v-ati mutat foarte bine… o sa dam lucrare pe doua numere”… Mare ghinion, pentru mine… tocmai acum cand eram hotarata sa nu mai copiez din caiet… Ne-a dat subiectele si am inceput sa caut lectia in caiet… o data, de doua ori, de trei… aproape 15 minute am cautat lectia prin caiet, dar n-a fost chip s-o gasesc… Simteam privirea profesorului (eu nu indrazneam s-o ridic pe-a mea) si zambetul de pe fata lui… Era o greseala, ma gandeam ca a facut asta intentionat, la numarul meu a dat o lectie pe care nu ne-o predase, asa ca ma ridic mana, ma ridic in picioare si, in linistea care se asternuse asupra clasei, de la atata concentrare, zic:

-Tovarasul profesor, eu nu am lectia asta in caiet!

- Nici eu n-o am!… se aude si Vasilica din prima banca.

Profesorul incepe sa rada(chiar era de ras)… eu ma rusinez toata, la cat de proasta si de sincera, in acelasi timp, am putut sa fiu.

-E, daca voi nu aveti lectia in caiet, mergeti sa incuiati cataloagele(proful era de servici in ziua aceea si era ultima ora)… Am plecat sa incuiem cataloagele, razand amandoua (eu si Vasilica), de prostia noastra… ne asteptam la niste note mici sau sa ne asculte ora urmatoare… Cand ne-am intors de la cancelarie, ne-a explicat profesorul de ce, noi doua, nu aveam lectia in caiet…  ne-o daduse de conspectat, iar noi am lipsit in ziua respectiva… Va intrebati ce nota am luat? Ei bine, am luat nota 9, n-a vrut sa-mi strice mediile, care oricum nu erau grozave… (Anul acesta voi avea ocazia sa-i multumesc domnului profesor de istorie, la intalnirea de 23 ani de la terminarea liceului.)

… Si cand credeam ca am scapat de istorie, odata cu terminarea liceului, am dat peste istorie, in primul an de facultate… Aici am descoperit o istorie frumoasa… Istoria Educatiei Fizice se numea materia … istoria antica, olimpiade, intreceri… o istorie captivanta, fara razboiae, doar intreceri si fair play… va recomand sa cititi Palestrica- istoria universala a culturii fizice de Constantin Kiritescu… Materia asta, Istoria Educatiei Fizice, era predata de un profesor in varsta, bland, placut la vorba, ca si profesorul din liceu… era atat de bun ca nu s-a suparat pe mine si nici nu mi-a purtat pica, cand l-am intalnit pentru prima oara si l-am intrebat:

-  Buna ziua! Dumneavoastra sunteti domnul Calu?

-  Buna ziua! Roibu ma numesc, poftiti in sala!… mi-a zambit si mi-a aratat directia in care trebuie s-o iau… m-am rusinat si multa vreme nu l-am putut privi in ochi… dar, mai mult ca sigur nu eram prima studenta care il “boteza”  cu sinonimul numelui lui. :)