Posts Tagged invatatoare

cand o sa fiu mare…

Posted by on Saturday, 26 February, 2011

bebelusi_cu_meserii_big

Cand suntem mici visam sa fim mari, cand suntem mari ne dorim sa fim iar mici… cand suntem mici suntem convinsi ca orice meserie ni se potriveste, cand suntem mari constatam ca nu ne potrivim noi cu orice meserie… in urma cu ceva zile, citeam blogul mazgalicai, de atunci ma tot gandesc sa scriu despre ce-mi doream sa ma fac cand o sa fiu mare… mi-am dorit cateva meserii, chiar eram convinsa ca aia o sa fac toata viata…
1. Cand eram mica, foarte mica, vreo 3 ani aveam pe vremea cand mi-am dorit pentru prima data sa fiu ceva, locuiam pentru o vreme in Sanpetru, pe langa Brasov, voiam sa ma fac nasa, sa botez si sa iau motul copiilor, asa ca ma pregateam de pe atunci, faceam practica pe papusile mele… faceam un cort sub scaunul de care legam niste batice (esarfe) in parti, apoi intram, numai eu, in cort si luam motul papusilor.. asa ca toate papusile mele deveneam, in timp, chele :)
2. Cand eram ceva mai maricica (4-5 ani), mi-am dorit sa ma fac gimnasta… Nadia Comaneci a fost un exemplu pentru multe generatii de fetite, multi dintre parinti si-au botezat fetitele “Nadia”, in aceea perioada.
3. Mi-a placut mult la camin, asa ca, prin clasa I, mi-am dorit sa fiu “tovarasa educatoare“… nu mi-am dorit sa fiu invatatoare, pentru ca nu-mi placea invatoarea mea si ma plictiseam in timpul orelor pentru ca, invatatoarea nu-mi da niciodata atentie, baga in seama doar anumiti copii, pe care ii si alinta, ai caror parinti lucrau in comert (ii aduceau cadouri sau ii dau marfa “pe sub mana”)… pe mine ma tragea de par si-mi zicea: “sa-ti tai latzele astea”, asa ca, in momentul cand imi crestea parul de codite, trebuia sa ma tund, ca nu ma suporta tovarasa invatatoare, iar pe Madelona o mangaia pe par si o lauda si-i zicea ca are par frumos… intr-o zi i-am pus Madelonei, guma in par, ca sa se tunda si ea… sa nu ma spuneti Madelonei, inca nu stie cine i-a pus :)
4. Pe la 8 ani mi-am dorit sa ma fac doctorita… tratam papusile bolnave, cu injectii si medicamente (aveam trusa sanitara de la Mos Gerila ;)). Vara, la tara, luam medicamente de la tataie si le amestecam intr-un borcan cu apa pana se dizolvau, apoi bagam tot felul de insecte in compozitia aia, sa le tratam… faceam experiente, vroiam sa gasim antidotul prin care sa transformam toate insectele in fluturi :)
5. Pe la 9 ani stiam deja ce vreau sa ma fac: sportiva de performanta, asa ca m-am apucat de handbal in cadrul scolii, dar m-a tinut pasiunea pentru handbal, doar un an, dupa ce am fost selectata la club…am renuntat la acest sport, dupa ce antrenorul de la club ne-a facut “vaci fatate in paie” si “curve” (aveam doar 9 ani totusi, n-am suportat asa vorbe)… m-am apucat de atletism, gimnastica ritmica…mergeam si pe partea artistica: mandolina, pictura( nu mi-am dorit sa fiu nici cantareata si nici pictorita)… asa am mers pana la sfarsitul scolii generale.
6. Am ajuns la liceu…m-am facut destul de mare ca sa ma gandesc serios ce vreau sa ma fac cand voi fi mare… si m-am gandit la toate meseriile pe care mi le-am dorit in copilarie si am zis: indiferent ce mi-as alege, vreau sa lucrez cu copii… educatoare-invatatoare n-as fi putut sa fiu, deoarece am urmat un liceu industrial nu unu pedagogic… as fi putut alege sa fiu medic pediatru, sa fac copiii bine, dar ar fi trebuit sa invat chimie si nu-mi placea, asa ca m-am hotarat sa ma fac profesor de educatie fizica, profesoara de ed. fizica, din liceu, Ligia Marcu, mi-a fost a doua mama, m-a format atat ca om cat si ca profesor.
7. Cand am devenit majora, am ales sa fac talere, chiar la 3 zile dupa ce am devenit majora… mi-a placut si imi place si acum acest sport, chiar daca nu mai am posibilitatea sa-l practic. Am facut performanta in talere, iar datorita acestul sport, sunt ceea ce sunt in ziua de azi, adica profesor-antrenor de inot… Va veti intreba ce legatura are inotul cu talerele… participand la Campionatul National de Talere, eram cazata la Strandul Tineretului, unde se desfasurau cursuri de initire la inot… in timpul liber ma uitam cum instructorii invata copiii sa inoate. Atunci mi-a fost foarte clar ce-mi doresc sa ma fac cand o sa fiu mare: antrenor de inot, asta era, asta imi placea… peste 3 ani, am inceput sa lucrez si eu in acelasi loc, unde, cu ani in urma, a incoltit in sufletul meu pasiunea de a invata copiii sa inoate… Mi-a indeplinit visul, lucrez cu copiii, am satisfactii si stiu ca las in urma mea ceva din mine, ceva ce-am invatat si eu de la altii… Multumesc domnului Marinescu Gheorghe!… omul de la care am invatat aceasta meserie si de la care, inca, mai am de invatat… omul care m-a format profesional.

Daca treci prin viata fara sa lasi ceva in urma, din tot ce ai invatat, atunci degeaba ai trait!

Copacul

Posted by on Sunday, 21 June, 2009

Mulţi m-au întrebat de ce am schimbat tema blogului şi de ce am pus-o pe aceasta cu copacul…
În primul rând, am schimbat tema, pentru că vroiam un player mai mare de la RadioLynx, iar pe vechea temă nu se putea pune, în al doilea rând vechea temă începuse să mă sufoce, era ca un spaţiu închis, iar eu sunt uşor claustrofobă… nu-mi plac spaţiile înguste şi închise, iar tema aceea era un “spaţiu strâmt şi închis , fără viaţă”.
Am căutat, mult, o temă care să mă reprezinte şi care să fie aerisită…să simt “adierea vântului”… După lungi căutări, zile de căutări, asta mi s-a părut cea mai potrivită.
Cei care mă cunosc şi mi-au vizitat blogul mi-au spus că le place mai mult tema asta. Cineva mă intreba, zilele trecute, ce semnifică copacul acela?… De atunci m-am tot gândit ce semnifică copacul în general… mi-am adus aminte că am învăţat  la psihologie de “testul arborelui”, care se aplică mai ales copiilor… Este un test care se face copiilor în clasa I, încă din prima zi de şcoală, când învăţătoarea îi pune pe copii să deseneze un pom, un om, o casă şi un soare, iar în funcţie de desen, învăţătoare le descoperă personalitatea, relaţia cu parinţii, temperamentul, imaginaţia… Prin cunoaşterea acestora învatatoarei îi este uşor să lucreze individualizat.
Fiecare obiect reprezintă ceva din personalitatea copilului, prin locurile unde sunt plasate şi mai ales felul în care sunt desenate, mărimea lor şi culorile.
Dar să ne întoarcem la temă.
Dacă ar fi fost să desenez această temă, aş fi desenat copacul exact aşa cum este, în acelaşi loc şi în acelaşi fel (mă refer la coroană, ramificaţii, rădăcini). Aşa că, avănd “testul arborelui” deja învăţat, am încercat să descifrez ce ascunde arborele din tema mea.
Arborele, din punct de vedere psihologic reprezintă peronalitatea celui care l-a desenat, deci încerc să aflu ce fel de persoană era cel/cea care l-a desenat.
Pentru că arborele este aşezat în partea dreaptă a paginii înseamnă că această persoană are proiecţii legate de viitor, activism, extroversie, relaţia cu autoritatea paternală (optimism);  fiind în partea de jos a paginii reprezintă inconştientul, relaţia cu originea, cu pământul (fiecare copac este înrădăcinat în pământ), deci acolo este zona pulsiunilor, zona nostalgiei pământului.
Mergând mai departe, în colţul din dreapta jos, este pământul, ceea ce înseamnă: reprezentări legate de materie, de cădere, de infern…Analizând mărimea, observăm că este un copac mare, ceea ce reprezintă un entuziasm compensatoriu (compensează un anumit deficit)… Este un copac simetric, nu perfect simetric, dar nici asimetric… iar asta înseamnă că la aceasta persoană predomină logicul, raţionalul, controlul.
Este un copac bine conturat, asta arată perspectiva, iar în jurul lui este iarbă, ceea ce înseamnă nevoie de suport, iar după calitatea liniilor, să zicem că sunt linii îngrijite, înseamnă că persoana are un autocontrol ridicat.
În concluzie, ca să nu mai lungesc vorba şi să devin plictisitoare (oricum am fost până acum), copacul din tema mea, analizat din punct de vedere al psihologului arată cam aşa: arbore mare, frunziş des, marginile frunzişului sunt fine, adeseori rotunjite, cu deschideri, iarbă în jurul copacului (nevoia de schimbare şi de contact)… toate acestea arată o persoană extravertită.

tutorial29
Copacul este recunoscut universal ca un simbol al vieţii. Conţine forţa vie, energia, deoarece leagă pământul de cer, stablieşte legătura dintre om şi Dumnezeu şi este venerat în toate culturile pentru această calitate.
Copacul stabileşte şi legătura dintre generaţii(arborele genealogic).