Posts Tagged inot

duzina de cuvinte – la mare

Posted by on Saturday, 13 August, 2011

Azi mi s-a facut dor de mare, asa ca ne-am hotarat, in scurt, sa dam iar fuga la mare, ca tot a intrat salariul si e liber si luni ;)… da mai bine sa povestesc ce-am facut in urma cu trei saptamani, cand am fost la mare.

Am plecat, o tura, la mare, pe 22 iulie… intr-o vineri. Drumul a fost plictisitor si a trebuit sa ascult aceeasi poveste, spusa cu lux de amanunte, de vreo 10 ori, de tipa de langa mine, diverselor persoane care/pe care le suna ( daca tineti neaparat v-o povestesc si voua, ca deja o stiu cu tot luxul de amanunte)… Am ajuns, pe inserat, la Constanta… cred ca era ora 21:00, nu mai stiu exact. Am petrecut o noapte frumoasa si calda, la malul marii… intuneric, luna, mare, valuri… Camping Holiday (GPM) unde trag de vreo 10 ani, ofera atat o atmosfera alpina, fiind situat intr-o padurice de salcie mirositoare (rachitica, maslin salbatic), fiind dotat cu casute din lemn, cu prispa (unele si cu mansarda), corturi, umbra… cat si o atmosfera marina: plaja, mare, nisip, scoici… Sambata, m-am trezit pe la ora 9:00… era foarte cald afara. Am mai lenevit un pic, ca tot n-aveam nicio treaba, apoi am plecat sa-mi mai cumpar ceva de mancare, ca aruncasem tot ce mai aveam perisabil prin bagaj. Mi-am luat o cafea, apa, o friptura de piept de pui dezosat si cartofi prajiti si m-am instalat pe terasa din mansarda, pentru a dejuna, privind marea de la inaltimea casutei ;)… Pe la ora 12:00, m-am hotarat sa merg la plaja. Am cautat un loc marginas, sa nu ma deranjeze nimeni si sa nu aud tipete de copii in preajma ( tipete de copii aud si la munca din belsug). Deabia asteptam sa ma intind la soare, direct pe nisip ( nu sunt adepta sezlongurilor) si sa simt cum ma mangaie soarele, pe tot corpul, in bataia brizei… dar mai intai am intrat in apa. Apa era placuta, nici rece, dar nici foarte calda, la vreo 25-26 grade, tocmai buna pentru inot. Am inotat in adanc si m-am balacit pana am obosit, am iesit din apa si m-am intins pe prosop, cu fata in sus, jucandu-ma cu razele soarelui sub pleoape, vreo juma de ora, apoi am intrat iar in apa, la o tura de inot… Plaja incepuse sa se goleasca. Lumea pleca la masa sau la odihna prin casute, corturi… Am iesit din apa si m-am intins pe prosop, pe burta… mi-am studiat telefoanele, sa vad daca m-a sunat careva, mi-am aprins o tigara si am savurat-o cu zambetul pe buze… eram in sfarsit la mare, pe plaja :)… Am pus capul jos si am inchis ochii… auzeam doar cantecul valurilor care biciuia malul, cativa pescarusi… si am adormit… si am dormit… m-a trezit o fatuca care mi-a intins un pliant cu reclama la nu stiu ce marca de nu stiu ce produs. M-am uitat la ceas. Era ora 16:15… m-am uitat la mine… eram rosie- vinetie, pe maini aveam scoici lipite, iar spatele si picioarele ma usturau… parca eram scoasa dintr-un calandru… Mi-am strans prosopul, m-am imbracat si am plecat spre casuta. Nu ma simteam bine, usturimea se intindea pe tot corpul, mai ales pe la incheieturile picioarelor, asa ca mi-a fost foarte greu sa urc si sa cobor scarile de lemn ale casutei, pana la mansarda unde eram cazata. Dupa ce m-am dusat si uleiat, am inceput sa ma analizez: eram rosie ca racul, iar pe mana stanga aveam pete albe ( le mai am si acum) unde fusesera lipite scoicile… un fel de “tatuaj eco”, bronzata cu model :)… Ce sa va spun c-a urmat? In primul rand mi-am anulat sederea pentru urmatoarea zi, l-am sunat pe fiul meu sa-i mai dau niste bani, ca tot plecam acasa ( fiul meu era in Mamaia, la vreo doi kilometrii distanta de mine). Apoi a urmat o noapte chinuitoare, nu suportam nimic pe mine, iar aerul conditionat era pornit si oprit din 30 in 30 minute, dupa cum ma luau frisoanele… mi-era frica sa ma mai dau jos din pat, pentru ca simteam ca-mi explodeaza picioarele, ca se rupe pielea pe mine… iar daca tot n-am dormit, spre dimineata, am plecat pe plaja, macar sa vad rasaritul de soare. Era racoare, chiar frig mi s-a parut, si se adunau nori de ploaie. M-am asezat pe nisip si m-am ghemuit ca un pauper, asteptand soarele sa ma incalzeasca. Cerul a inceput sa se coloreze in nuante de roz… Norii ieseau, parca din pamant in fuioare roz, ca vata de zahar… M-am ridicat si am inceput sa fac poze. A inceput ploaia, maruntel, abia simtita. In departare se auzeau tunete si fulgerele luminau norii… Atunci am avut parte de ceva spectaculos: la rasarit se vedea soarele, ridicandu-se timid din mare, ridicand perdeaua de nori, iar la apus, a aparut curcubeul. A fost o onoare, pentru mine, sa vad, pentru prima data, curcubeul dimineata… Dupa ce am salutat soarele si curcubeul, am mers la receptie sa-mi anunt plecarea, dar as mai fi ramas cateva ore sa mi se mai calmeze arsurile… puteam sta pana la ce ora doream, ca doar, camera, fusese rezervata pentru mine si oricum eram clienta veche si fidela a cestui camping… Doamna asistenta mi-a dat un spray pentru arsuri. Ajunsa in camera mi-am dat cu spray… cu tot spray-ul si m-am intins in pat. Am dormit pana la pranz. Mi-am facut bagajul si am plecat catre casa, gandindu-ma cu groaza, cat am de suferit stand vreo 5-6 ore, numai pe scaun, in autocare… noroc ca, din intamplare, mi-am pus si o fusta la mine, ca altfel nu stiu ce ma faceam daca aveam pantaloni.

… A urmat perioada de “naparlire”… inca mai am piele de jupuit, dar bronzul a ramas la locul lui :)

Dar pozele mi-au reusit cat de cat :)

Peste cateva ore plec iar la mare. De data asta n-o sa mai adorm pe plaja, sper :)

Au si ei o duzina: redsky, tiberiu, virusache, scorpio, sara, vero, valentina, dictaturajustitiei

senzatii tari

Posted by on Wednesday, 20 July, 2011

sursa foto

Ma gandeam care a fost cel mai cumplit lucru pe care l-am trait si mi-a venit in minte o intamplare(care s-a repetat de cateva ori), de pe vremea cand locuiam in Bucuresti. Da, locuiam in Bucuresti, in Drumul Taberei, pe str. Bozieni, pe la Piata Moghioros… dar asta nu are nici o importanta, puteam sa locuiesc si in Pantelimon, daca era etajul 6 tot aia era… Locuiam, cu chirie, la etajul 6. Blocul era curat, scara varuita, nimic de zis… exista si lift, curat, luminat… doar ca, uneori refuza sa functioneze… si nu oricand, doar atunci cand aveam cea mai mare nevoie de el, sa fie functionabil… Munceam toata ziua, in doua locuri, pentru a putea plati chiria, intretinerea, primul telefon mobil, curentul si cablul tv (uneori il mai si taiau); dimineata lucram contabilitate primara, pana pe la pranz, de la 13:00 pana la 19:00, predam ore de inot in Strandul Tineretului… dupa munca treceam prin piata, sa fac aprovizionarea (nu in fiecare zi)… ei bine, ca aici vroiam sa ajung… zilele in care faceam aprovizionarea, corespundeau (nu stiu cum se intampla) cu zilele in care liftul era defect… adica, dimineata cand plecam era ok, seara cand ma intorceam nu mai functiona… inchipuiti-va, cel mai cumplit lucru: sa locuiesti la etajul 6, sa vii de la piata, cu mainile ocupate cu multe sacose grele, sa te treaca necesitatile alea mici (la alea mari mi-e teama sa ma gandesc), sa nu functioneze liftul, iar cand ajungi, in sfarsit, la la usa sa nu gasesti cheile, gasesti cheile dar nu nimeresti gaura sa bagi cheia… ai intrat, in sfarsit in casa, arunci sacosele pe jos, fara sa-ti mai pese ca ai si oua in ele si te repezi in baie… in marea nerabdare, uiti sa ridici capacul la wc sau sa-ti dai chilotii jos… nici in vis sa nu traiesti asa senzatii tari :)

duzina de cuvinte – practica de vaslit

Posted by on Saturday, 9 July, 2011

Nu mai trecusem de multi ani prin zona Lacul Tei. Mi-a placut mult zona aia in studentie. Daca tot am avut ceva treaba prin zona Doamna Ghica, m-am gandit sa trag o tura si pe la lac, sa vad ce mai este. Multe s-au schimbat in 18 ani… in drumul pana la lac, n-am mai gasit nicio cosmelie cu tufe de liliac, inalte cat gardul… s-au demolat, iar in locul lor s-au ridicat cladiri inalte… sau am gresit eu drumul? … In urma cu 18 ani era penurie, in toata zona, pana la lac… Acum drumul era curatat, asfaltat. In apropierea lacului s-a construit un manej, unde am vazut cativa cai frumosi. Toata zona s-a modernizat, de cand n-am mai fost eu acolo. Am ajuns pe marginea lacului si m-am asezat pe banca. Priveam lacul si mi-am adus aminte de primele ore de la “practica de vaslit”, pe care le-am luat pe lacul Tei, prin anul II de facultate. Prima data cand m-am urcat intr-un caiac, in barcuta aia stramta (noroc ca eram foarte slaba), in care trebuia sa sa te fixezi si sa-ti menti echilibrul, cu vaslele alea, prea mari pentru statura mea… imi placea pe lac… imi placea sa privesc in urma barcii. In siaj, frunzele se rostogoleau prin apa si urmau caiacul, vrand parca sa ma prinda din urma. Cu fiecare miscare a corpului, simteam cum barca se rastoarna, daca nu-mi voi mentine echilibrul. Nu mi-era frica, stiam sa inot si nu aveam nevoie de colac sau vesta de salvare.

Practica de vaslit a durat doua saptamani, suficient cat sa ne plictisim, deoarece zilele pareau trase la imprimanta… faceam aceleasi lucruri in fiecare zi:  acelasi traseu, aceiasi colegi, aceleasi lucruri… intr-o zi, hop, ii sclipeste mintea profului si ne lasa sa facem ce vrem in ziua aceea, pentru ca se apropia furtuna si ii era teama sa ne lase pe lac. Ne-am bucurat sa avem o zi fara bataturi in palme, de la vasle, asa ca ne-am oprit la o terasa, sa bem ceva. Baietii ne-au facut cinste cu cola, pentru ca ii ajutasem la teorie. N-a durat mult distractia noastra, ca din senin s-a ivit furtuna, formand vartej de frunze si tot ce intalnea in cale, inclusiv paharele noastre care, in picaj, au umplut masa de licoare maronie si lipicioasa… am asteptat sa se opreasca furtuna, ingramaditi sub o umbrela mare de la terasa, apoi am plecat spre autobuzul 282, pe-o ploaie maruntica.

Unele amintiri ma fac sa zambesc, altele imi storc ceva lacrimi… M-am ridicat de pe banca si, ca si atunci, am plecat catre autobuzul 282, lovind cu piciorul o castana care se rostogolea zgomotos, pe asfaltul fierbinte.

sursa foto

Au si ei cate o duzina: psipsina, papagigli, vero, griska, virusverbalis, scorpio.

duzina de cuvinte – noapte la malul marii

Posted by on Saturday, 2 July, 2011

Era prima vacanta de vara din studentie… fara restante si cu bursa, plus o tabara gratuita la Costinesti. Eram singura absolventa de anul I, care primise o tabara gratuita la Costinesti, restul erau din ani mai mari. Ii cunosteam din facultate, nu avusesem tangente cu ei, asa ca, dupa-amiezele,  ma invarteam mai mult pe la terenurile de tenis si la spectacole, unde intram gratis, avand ceva “pile” la casa de bilete si inchiriat articole sportive, adica un coleg din anul IV, care ma rugase s-o primesc si pe verisoara lui, in pat cu mine, sa nu mai plateasca o camera.

A fost o tabara frumoasa… plaja, inot in mare, discoteca Ring, tenis,  auditii muzicale la biblioteca, spectacole in fiecare seara… Imi aduc aminte, cu mare drag, de o noapte pe malul marii si de un tanar student :)

Ziua fusese caniculara, ca mai toate zilele de iulie, ca doar de-aia i se zice luna lui cuptor… Nu mai aveam chef de plaja, asa ca m-am hotarat sa lenevesc pe o banca, la umbra copacilor… Putin mai tarziu, zaresc un tanar, dragut, indreptandu-se, zambind, spre mine… Il cunosteam din vedere, era prieten cu “pila” mea… M-a salutat si fara sa ceara voie s-a asezat langa mine, pe banca. Mi-a intins mana si s-a prezentat… il chema George. Am tacut amandoi privind cateva vrabiute cum ciuguleau un miez de paine. Din cand in cand faceam cate un schimb de priviri, apoi intorceam capul in directia in care privea celalalt… intr-un pom, un cuib de pasari, atarna ca o lustra, leganandu-se in adierea brizei. Usor, usor, am inceput o conversatie… am aflat ca era student la stomatologie si locuia si studia in Timisoara. Parea un baiat linistit si cu bun simt. Am stat pe banca ore in sir, povestind nimicuri… Spre amurg, am plecat la o plimbare pe malul marii. Incepuse sa se lase intunericul. Ne-am asezat pe plaja, undeva departe, intr-o zona neamenajata. Luna se ridica din mare, mare si stralucitoare ca un cristal, frumos slefuit… Stam pe plaja lipiti unul de celalalt, sa ne incalzim. Se facuse frig, dar nu ne induram sa plecam de pe plaja. Am adunat cateva crengi uscate, aduse de valuri, cine stie de prin ce padure, adunate de Dunarea si abandonate in mare. Am facut un foc micut, cat sa ne incalzim picioarele desculte… M-a luat in brate si a inceput sa-mi vorbeasca despre o carte, pe care o citise in copilarie… o poveste cu un unicorn ce se-ntrupa din spuma valurilor marii(nu mai stiu exact cum era povestea)… priveam limbile de foc care se inaltau spre cerul instelat pana si-au dat suflarea si au ramas doar taciuni rosiatici care ardeau mocnit… pana ce s-au transformat in cenusa… am mai auzit, o vreme, marea ca o soapta si… am adormit. Ne-am trezit la rasaritul soarelui, ne-am privit in ochi si ne-am zambit… ne-am intors in tabara, tinandu-ne de mana… George pleca, chiar in acea dimineata, la Timisoara… n-am apucat sa facem schimb de numere de telefon, nici sa ne luam ramas bun… nici macar nu stiu care ii era numele de famile, dar mi-a oferit ce-a mai frumoasa noapte la malul marii… nisip, valuri, luna plina oglindita in mare, focul,  o imbratisare si  poveste lui :)

Au mai scris “duzina de cuvinte”: psipsina, scorpio, papagigli, vero

cand o sa fiu mare…

Posted by on Saturday, 26 February, 2011

bebelusi_cu_meserii_big

Cand suntem mici visam sa fim mari, cand suntem mari ne dorim sa fim iar mici… cand suntem mici suntem convinsi ca orice meserie ni se potriveste, cand suntem mari constatam ca nu ne potrivim noi cu orice meserie… in urma cu ceva zile, citeam blogul mazgalicai, de atunci ma tot gandesc sa scriu despre ce-mi doream sa ma fac cand o sa fiu mare… mi-am dorit cateva meserii, chiar eram convinsa ca aia o sa fac toata viata…
1. Cand eram mica, foarte mica, vreo 3 ani aveam pe vremea cand mi-am dorit pentru prima data sa fiu ceva, locuiam pentru o vreme in Sanpetru, pe langa Brasov, voiam sa ma fac nasa, sa botez si sa iau motul copiilor, asa ca ma pregateam de pe atunci, faceam practica pe papusile mele… faceam un cort sub scaunul de care legam niste batice (esarfe) in parti, apoi intram, numai eu, in cort si luam motul papusilor.. asa ca toate papusile mele deveneam, in timp, chele :)
2. Cand eram ceva mai maricica (4-5 ani), mi-am dorit sa ma fac gimnasta… Nadia Comaneci a fost un exemplu pentru multe generatii de fetite, multi dintre parinti si-au botezat fetitele “Nadia”, in aceea perioada.
3. Mi-a placut mult la camin, asa ca, prin clasa I, mi-am dorit sa fiu “tovarasa educatoare“… nu mi-am dorit sa fiu invatatoare, pentru ca nu-mi placea invatoarea mea si ma plictiseam in timpul orelor pentru ca, invatatoarea nu-mi da niciodata atentie, baga in seama doar anumiti copii, pe care ii si alinta, ai caror parinti lucrau in comert (ii aduceau cadouri sau ii dau marfa “pe sub mana”)… pe mine ma tragea de par si-mi zicea: “sa-ti tai latzele astea”, asa ca, in momentul cand imi crestea parul de codite, trebuia sa ma tund, ca nu ma suporta tovarasa invatatoare, iar pe Madelona o mangaia pe par si o lauda si-i zicea ca are par frumos… intr-o zi i-am pus Madelonei, guma in par, ca sa se tunda si ea… sa nu ma spuneti Madelonei, inca nu stie cine i-a pus :)
4. Pe la 8 ani mi-am dorit sa ma fac doctorita… tratam papusile bolnave, cu injectii si medicamente (aveam trusa sanitara de la Mos Gerila ;)). Vara, la tara, luam medicamente de la tataie si le amestecam intr-un borcan cu apa pana se dizolvau, apoi bagam tot felul de insecte in compozitia aia, sa le tratam… faceam experiente, vroiam sa gasim antidotul prin care sa transformam toate insectele in fluturi :)
5. Pe la 9 ani stiam deja ce vreau sa ma fac: sportiva de performanta, asa ca m-am apucat de handbal in cadrul scolii, dar m-a tinut pasiunea pentru handbal, doar un an, dupa ce am fost selectata la club…am renuntat la acest sport, dupa ce antrenorul de la club ne-a facut “vaci fatate in paie” si “curve” (aveam doar 9 ani totusi, n-am suportat asa vorbe)… m-am apucat de atletism, gimnastica ritmica…mergeam si pe partea artistica: mandolina, pictura( nu mi-am dorit sa fiu nici cantareata si nici pictorita)… asa am mers pana la sfarsitul scolii generale.
6. Am ajuns la liceu…m-am facut destul de mare ca sa ma gandesc serios ce vreau sa ma fac cand voi fi mare… si m-am gandit la toate meseriile pe care mi le-am dorit in copilarie si am zis: indiferent ce mi-as alege, vreau sa lucrez cu copii… educatoare-invatatoare n-as fi putut sa fiu, deoarece am urmat un liceu industrial nu unu pedagogic… as fi putut alege sa fiu medic pediatru, sa fac copiii bine, dar ar fi trebuit sa invat chimie si nu-mi placea, asa ca m-am hotarat sa ma fac profesor de educatie fizica, profesoara de ed. fizica, din liceu, Ligia Marcu, mi-a fost a doua mama, m-a format atat ca om cat si ca profesor.
7. Cand am devenit majora, am ales sa fac talere, chiar la 3 zile dupa ce am devenit majora… mi-a placut si imi place si acum acest sport, chiar daca nu mai am posibilitatea sa-l practic. Am facut performanta in talere, iar datorita acestul sport, sunt ceea ce sunt in ziua de azi, adica profesor-antrenor de inot… Va veti intreba ce legatura are inotul cu talerele… participand la Campionatul National de Talere, eram cazata la Strandul Tineretului, unde se desfasurau cursuri de initire la inot… in timpul liber ma uitam cum instructorii invata copiii sa inoate. Atunci mi-a fost foarte clar ce-mi doresc sa ma fac cand o sa fiu mare: antrenor de inot, asta era, asta imi placea… peste 3 ani, am inceput sa lucrez si eu in acelasi loc, unde, cu ani in urma, a incoltit in sufletul meu pasiunea de a invata copiii sa inoate… Mi-a indeplinit visul, lucrez cu copiii, am satisfactii si stiu ca las in urma mea ceva din mine, ceva ce-am invatat si eu de la altii… Multumesc domnului Marinescu Gheorghe!… omul de la care am invatat aceasta meserie si de la care, inca, mai am de invatat… omul care m-a format profesional.

Daca treci prin viata fara sa lasi ceva in urma, din tot ce ai invatat, atunci degeaba ai trait!