Posts Tagged Imi

parfum

Posted by on Sunday, 25 March, 2012

Vantul adie usor prin fereastra deschisa. Aerul are miros de iarba verde si flori amare de cais, iar minte mea o ia razna, intr-un labirint in care ma afund linistita… mi-am adus aminte ca te-am visat si m-am intrebat toata noapte cine esti… ai venit dintr-o lume diferita de a mea si ne-am intalnit pe muchia dintre lumi… in nari imi persista inca un miros dulce de anason si violete… migdale, cedru si iris… parca miroase si a vanilie, dar nu-mi dau seama… e un miros greu de inteles,  ceva intre dragoste si ura… te-ai apropiat de mine… nu stiu cine esti, nu te cunosc, dar am un sentiment de bine… mana ta aluneca pe pielea mea scaldata in sudoare… nu iti vad chipul, doar te simt, esti langa mine si-mi soptesti la ureche cuvinte fara de-nteles… buzele tale, prea fierbinti, se-ating de ale mele… palma ta ma mangaie usor… imi place ce simt si nu ma mai intreb cine esti, nu ma mai intereseaza, traiesc doar sentimentul… iti simt rasuflarea pe gatul meu si-mi soptesti la ureche: “your skin smells like sex…”… ma trezesc usor speriata… cine esti?… zambesc, da, stiu… e doar parfumul meu, e doar mirosul lui pe pielea mea… e “My Queen”, parfumul care m-a insotit toata noaptea :)

sotron

Posted by on Monday, 23 January, 2012

O dupa amiaza de primavara timpurie se asternuse peste zgomotul orasului aglomerat, agitat si prafuit. Ma strecurasem toata ziua, nauca, printre lumea pestrita a Bucurestiului, care alerga fara sens pe strazi, ca intr-un teatru mut… Mergeam incet, caci nu ma mai puteam tine pe tocurile pe care le simteam intrate in calcaie… gandurile imi erau aiurea, imprastiate inafara timpului, parca… nu ma interesa nimic in jurul meu, nimic nu-mi atragea atentia, nici macar claxoanele masinilor sau oamenii care se loveau de mine, in graba lor catre tinte de ei stiute… priveam in gol, doar uneori mai plecam ochii pentru a nu calca in vreo groapa… am mers asa, fara nicio tinta si fara niciun gand, de la Universitate pana la Tineretului… simteam nevoia sa stau jos, sa ma descalt si sa simt asfaltul rece sub picioare… am intrat in parc, afundandu-ma cat mai adanc spre locul unde stiam ca sunt banci si liniste. Voiam sa scap de pantofi si de zgomot… acolo, in inima parcului am dat de el, sotronul… un sotron desenat stangaci de un copil, patrate conturate cu creta alba, puse unu peste altu si numerotate cu cifre de culoare rosie… mi-am scos pantofii si am inceput sa sar intr-un picior dintr-un patrat in altul, fara a arunca piatra, asa cum era regula jocului… am repetat inca o data si inca o data, cu zambet strengaresc pe fata, fara sa ma uit in stanga sau in dreapta sa vad daca ma vede cineva… ma simteam bine si atat… la ultima intoarcere am dat peste doi ochi mari si albastri, insotiti de doua codite blonde, impletite cu grija si terminate cu fundite albe… fetita ma privea drept in ochi zicandu-mi:

- Daca vrei sa joci sotronul cu mine, eu trebuie sa fiu prima, pentru ca eu l-am desenat!…

Provocare la sotron vine din partea lui psi si au mai participat si:

psi , tibi, redskycitascorpiovânt de toamnă,virusachealmanahe,

daruri pentru maine

Posted by on Monday, 19 December, 2011

Sunt o moneda de schimb… sunt spaga pe care o dai fanteziei, îngerul cu aripi negre sunt… destramarea ta și gândul tău subversiv, obsesia de fiecare dimineață, când îmi cobor decolteul pe podeaua vieții privind îngândurată spre o pată gri pe care destinul și numai el ar putea să o determine să-mi tai, o dată măcar, calea… să-mi fi dar pentru mâine… pentru o zi… pentru cândva… rămâi dorința mea secretă și lumina de la capătul tunelului, când calc desculță peste spinii ce i-am pierdut în urmă… am să mă opresc în fiecare zi, în fiecare moment, în fiecare clipă, pe buzele tale, ca un surâs, ca o șoaptă, ca un dar… și-am să mă preling pe buzele tale… până mă vei înghiți…

 

cuvinte din trecut – viata ca un joc

Posted by on Sunday, 2 October, 2011

Azi voi reposta doua posturi din trecut, pentru ca au legatura una cu cealalta… Dupa cum v-am obisnuit, acesta este un joc pornit de la Tiberiu, inventat pentru ca noii cititori sa poata citi ce-am scris in trecut ( nu se apuca nimeni sa ia tot blogul la citit, cu exceptia mea si a cititorilor mei).

Prima postare:

VISUL PUZZLE

Thursday, 14 January, 2010

 Mi-am adus aminte de un vis. Am renuntat la el, insa azi mi-am adus aminte si ma obsedeaza.Era un barbat,un barbat pe care eu il cunosc, ne cunoastem. Imi spunea ca: “atunci cand vei gasi ultimele piese dintr-un puzzle, deabia atunci vei fi o femeie implinita”.

Am inceput sa fac puzzle-ul, in vis. Barbatul imi spunea:
“Formeaza privirea, apoi zambetul, comunicarea, atingerea, imbratisarea, sarutul… iar de aici in colo trebuie sa gasesti singura piesele…”
N-am gasit nicio piesa, dar nici n-am cautat-o, am renuntat din start. Dar de azi o sa incerc sa caut si ultima piesa din acest puzzle, pentru ca existenta mea este un puzzle. Ma gandesc ca toata viata mea, ca si a celor din jurul meu, este un joc de puzzle… sau mai multe jocuri, in perioade diferite ale vietii. Pentru ca viata e compusa din dorinte, vise, aspiratii, planuri, obiective… Desi foarte rar imi fac planuri si stabilesc obiective (inafara celor de la scoala care sunt obligatorii si pe hartie), in viata mea reusesc totusi sa am o viziune de ansamblu, sa observ si sa ratin detaliile fiecarei “piese” pe care trebuie s-o asez la locul ei in puzzle-ul vietii. Uneori stau ani intregi si nu reusesc sa fac nici o schimbare, nu gasesc “piesa” potrivita sau nu incerc s-o caut. Alteori iau jocul prea in serios si ma incapatanez sa potrivesc piesele acolo unde nu le e locul. De multe ori ma supar ca nu se potriveste piesa, pentru ca in mintea mea ramane o singura imagine, dar pierd un detaliu. Uneori, un puzzle din viata mea, este o dorinta neimplinita. Si pentru ca acest puzzle nu imi iese, nu trec mai departe, ma incapatanez sa aleg piesele nepotrivite sau, de cele mai multe ori, renunt. Renunt la vise, la dorinte, la relatii… stric puzzle-ul. Insa, o data ce am potrivit si ultima piesa dintr-un puzzle, imi asum si responsabilitatile pentru alegerile pe care le fac, iar aceste vise si dorinte devin realitate.
Deci, de azi incep sa termin puzzle-ul din vis, desi stiu ca imi va lua foarte mult… sau, poate, piesele imi sunt la indemana dar nu-mi dau seama care.

 

A doua postare:

LEGO

Wednesday, 10 February, 2010

 Zilele trecute, neavand ce face, in vacanta prelungita, datorata “codului portocaliu”, m-am apucat sa fac ordine prin lucrurile nefolositoare din casa. Printre jucariile fiului meu, abandonate din cauza varstei, am dat peste un joc LEGO, nefolosit…culmea. Probabil l-a primit la o varsta destul de mica ca sa-l poata folosi, caci pe cutie scria “6-10 ages”, iar piesele erau destul de mici si multe, ca sa poata construi ceva la o varsta mica. Asa ca, din lipsa de ocupatie, m-am apucat sa fac sa fac LEGO, dupa imaginile din “prospect”. Mi-a luat cam o ora, dar am reusit sa construiesc o masina, remorca pentru ambarcatiune si ambarcatiunea. Mi-au mai ramas cateva piese, carora nu le-am gasit locul.

De obicei nu am rabdare sa fac o munca migaloasa, dar de data asta mi-a placut, chiar daca nu mi se potriveau de fiecare data piesele.
Nu de mult spuneam ca viata este un joc de puzzle. Morena m-a “tras de urechi” intr-un comentariu la acea postare, iar eu i-am dat dreptate.
Revin la ce-am zis, la viziunea mea despre viata… Da, vedeam viata ca pe un joc de puzzle, unde trebuia sa asez piesele astfel incat sa intregesc o imagine. O imagine pe care deja o aveam conturata despre viata? Aveam oare un model? Oare stim exact ce piese ne sunt necesare pentru a intregi tabloul? Nu! Fireste ca nu putem sti dinainte.
In timp ce ma jucam cu LEGO, ma gandeam ca viata este exact ca un joc de LEGO, nu ca un puzzle. Pentru ca, oricand poti schimba sau inlocui o piesa, astfel incat sa realizezi altceva. Oricand poti schimba cursul vietii… Da, stiu, veti spune ca exista destin sau:”ce ti-e scris, in frunte ti-e pus”… dar exista si varianta “cum iti asterni asa vei dormi”, ceea ce mi se pare foarte adevarat.
De ce mi-am schimbat obtiunea din puzzle in LEGO? E simplu. Viata mea nu are un model dinainte stabilit. In viata mea, tot timpul, eu am ales. Eu am adaugat “piesele”, tot eu am eliminat “piese”. Fiecare facem lucrul asta. Alegi la un moment dat sa ai un partener de viata, atunci adaugi o “piesa”… vrei un copil, doi, trei… mai adaugi niste “piese”…vrei casa, masina, iar adaugi piese. Schimbi masina, casa…inlocuiesti pisele cu altele mai mari, mai colorate… Divortezi, elimini o “piesa” sau o inlocuiesti cu alta, daca te recasatoresti. Moare cineva drag…mai elimin o piesa si ceva se mai schimba in viata ta… Exemple sunt multe, pentru ca toate jocurile sunt inventate de oameni, dupa experientele traite… Or fi existand jocuri inainte de oameni?

 

si-au adus aminte de trecut: tibi, psi,  lotusulldagatha

 

duzina de cuvinte – cum l-am cunoscut pe Voiculescu

Posted by on Saturday, 1 October, 2011

  Dupa terminarea facultatii, cand eram obisnuita doar sa merg la cursuri si seminarii, examene si colocvii, iar vara sa muncesc la strand, pentru ca deja imi facusem mana de lucru de vreo 3 veri, in meseria mea, speram ca imi voi gasi si un loc de munca, la sfarsitul verii, in domeniul meu… dar n-a fost sa fie asa, pentru ca: “nici nu ti s-a uscat cerneala pe diploma si vrei post de antenor?” sau “ au prioritate antrenorii cu vechime si experienta sau pensionarii” ( asta se intampla la Dinamo, unde a fost post liber doi ani, dar nu pentru mine, una care nu are relatii si nu da spaga), asa ca am inceput sa caut altceva de munca, pana la vara viitoare. Am gasit, prin internediul unui prieten de-al unei colege, sa lucrez la unchiul lui, care avea nevoie de contabilitate primara, adica de inregistrat niste facturi, la un en-gros de legume-fructe ( despre asta voi scrie alta data pe larg, iar postul va fi dedicat Cristinei, o prietena pe care mi-am facut-o in acel en-gros si pe care n-am mai vazut-o de 12-13 ani, pentru ca traieste in Cipru, dar ne-am regasit aseara pe facebook). Programul era lejer, mai ales pe timpul verii, dandu-mi posiblitatea de a lucra vara la strand, iar toamna-iarna-primavara la Floreasca sau Bolintineanu, dupa amiaza. Angajarea la acel en-gros a fost un tren pe care a trebuit sa-l iau in momentul acela, pentru ca mi-a deschis multe usi, m-a ajutat sa supravietuiesc in Bucuresti la vremea aceea si unde am invatat foarte multe lucruri. Tot in perioada aceea, sotul meu mi-a propus o “afacere”… o colega de-a lui, afland ca eu am atestat de maseur (asa mi-am cucerit sotul, cu masaj si mancare buna ; ) ), i-a spus ca un oaresce domn, Dan Voiculescu, om de afaceri, are nevoie de un maseur si ca ar fi bine sa incerc sa fac si asta, mai ales ca ies bani frumosi din masaj… si uite asa am aterizat la Grivco, in Baneasa, la firma mogulului… e drept ca nu stiam cine este si ce invarte( probabil prin ’96 invartea doar firma aceea, nu stiu).

Prima intalnire cu domnul Voiculescu, a fost destul de stanjenitoare pentru mine… el infasurat intr-un prosop alb si moale precum catifeaua, privind nauc la mine in momentul cand, cu ochii mari,  i-am zis ca nu stiu cum se deschide apa sa ma spal pe maini ( vedeam pentru prima data robilet cu clapa si mi-era frica sa nu stric ceva)… M-am apucat sa-i fac masaj… masaj general, pentru ca asta ceruse, asa ca am inceput cu masajul standard, de la varfurile degetelor de la picioare, in sus… Tehnic, stapaneam foarte bine procedeele de masaj si se parea ca si “subiectul” se simtea bine, doar ca il deranja telefonul din 5 in 5 minute… masajul n-a durat o ora asa cat ar fi trebuit sa dureze, pentru ca, era ceva important si a trebuit sa plece… Am plecat si eu, trecand pe la secretariat unde mi s-a inmanat plicul cu bani. Acelasi lucru s-a intaplat si urmatoare 4-5 sedinte care au urmat… intr-o zi mi s-a propus un parteneriat, adica mi s-ar fi facut o angajare  si mi s-ar fi dat pe mana sala de masaj si sauna… Am mers la patronul din en-gros si i-am spus ce mi s-a propus… patronului i s-a pus capsa si a ridicat putin tonul la mine, facandu-ma sa ma simt vinovata si sa pun in balanta locul de munca care ma ajutase sa supravietuiesc in Bucuresti, care imi daduse o paine atunci cand am avut mai mare nevoie, un loc de munca platit, oarecum, bine si care imi da libertatea de a-mi practica si meseria mea de antrenor sau luxul de la Grivco, masarea lui Voiculescu, sa stau toata ziua inchisa in cladirea aia si nu stiu ce trebuia sa fac pe la sauna… Si cum banii nu m-au putut prinde in tentacule, am ales sa raman la en-gros si sa am libertatea de a-mi practica si meseria pe timpul verii si seara in anotimpul rece… in rest, hoti sunt peste tot :)

SURSA FOTO

duzina de cuvinte gasiti si la: psi, redsky, vero,  Rokssanavirusachetiberiusarascorpiocarmencita