Posts Tagged Hartie

duzina de cuvinte – promisiunea

Posted by on Saturday, 28 January, 2012

In urma cu doua saptamani, in prima zi dupa vacanta de iarna, le-am promis elevilor mei din clasa I ca-i voi scoate in curtea scolii, la zapada, daca va ninge. Ajunsesera la mine niste zvonuri, ca va ninge si la noi in Giurgiu… si ninsoarea nu s-a lasat prea mult asteptata. A nins, a viscolit, drumurile au fost blocate, iar unii parinti n-au mai putut ajunge la munca, spre bucuria copiilor… unele localitati au ramas fara electricitate… Ieri vantul si ninsoarea s-au potolit. Era placut afara, doar putin ger ne-ar fi facut sa stam prin casa, dar gerul este sanatos, omoara microbii, nu?… Joi le spusesem copiilor sa vina pregatiti sa facem om de zapada si ingerasi. Am ajuns la scoala, la pauza mare a elevilor, inainte de ora mea inot la clasa I. Cand am ajuns in fata scolii, i-am vazut pe toti aliniati la ferestrele clasei… ma asteptau cu nerabdare, la geam, precum iezii caprei din poveste, topaind si dand din manute de bucurie, strigandu-mi numele de “doamna”… Am ajuns in clasa, unde am fost asaltata de copii, ingramadindu-se toti sa ma imbratiseze, asa cum fac  in fiecare zi cand am ora la clasa lor… ma strangeau ca un garou cu manutele lor mici strigand: “doamna, doamna…” I-am desprins cu greu de mine si am inceput sa ne organizam putin, inainte de-a pleca la zapada… pentru ca nimeni nu adusese nimic pentru omul de zapada ce urma sa fie construit, am inceput sa cautam o solutie, asa ca am confectionat un nas dintr-un cornet de hartie, pe care o fetita l-a colorat portocaliu, ochii i-am facut din bucatele de creta, colorate cu negru, iar gura dintr-un snur rosu… apoi le-am verificat copiilor tinuta vestimentara, sa vad daca sunt imbracati si incaltati corespunzator… unii aveau cizmulite din cauciuc, altii si-au luat panataloni de schi, am pus caciuli si manusi, am legat fulare la gura si le-am facut instructajul: fara bataie cu bulgari si frecat cu zapada!… am iesit incolonati in curtea scolii, unde au rupt-o toti la fuga, ca mieluseii pe pasune, uitand ca noi aveam ceva de facut :) Ispita era mare, mai ca as fi rupt-o si eu la fuga si m-as fi tavalit prin zapada. I-am adunat, in cele din urma, la un loc si am incercat sa facem un om de zapada. Zapada n-a tinut cu noi, nu era buna nici pentru bulgari, nu se lipea… copiii aduceau zapada cu bratele, pentru a inalta omul… ne-a iesit un musuroi de zapada, in varful caruia am pus o bucata de gheata, in loc de cap, sa avem pe ce pune caciula… inestetic omul nostru, dar merge si asa, copiii isi vor aminti de el, asa cum si eu imi voi aminti de ziua aceasta. Am facut cateva poze, apoi au zbughit-o toti in “marea” de zapada din curtea scolii, sa faca ingerasi. Nu va pot descrie bucuria lor de a se tavali prin zapada, mai ales ca unii copii sunt tinuti mai mult in casa, din lipsa de timp a parintilor sau neputinta bunicilor… au alergat, s-au tavalit, au chiuit de bucurie, pana cand obrajii si nasurile au prins culoare de cireasa coapta… Cu greu i-am adunat sa-i bag in clasa, sa-i scutur de zapada… Au fost foarte fericiti si n-au contenit sa-mi spuna ca sunt “cea mai buna si mai frumoasa doamna” :)… De acum vom mai iesi afara, la ora de educatie fizica, tocmai la primavara, cand o da frunza in pomi si coltul ierbii… ma bucur ca a nins si mi-am putut tine promisiunea fata de copii. :)

duzine de cuvinte gasiti si la ei:

psiredskymitzaabiciclistatibicioburi de chihlimbarvirusache,almanaheduniacitadictatura justiţieirokssanascorpiovero

cuvinte din trecut – viata ca un joc

Posted by on Sunday, 2 October, 2011

Azi voi reposta doua posturi din trecut, pentru ca au legatura una cu cealalta… Dupa cum v-am obisnuit, acesta este un joc pornit de la Tiberiu, inventat pentru ca noii cititori sa poata citi ce-am scris in trecut ( nu se apuca nimeni sa ia tot blogul la citit, cu exceptia mea si a cititorilor mei).

Prima postare:

VISUL PUZZLE

Thursday, 14 January, 2010

 Mi-am adus aminte de un vis. Am renuntat la el, insa azi mi-am adus aminte si ma obsedeaza.Era un barbat,un barbat pe care eu il cunosc, ne cunoastem. Imi spunea ca: “atunci cand vei gasi ultimele piese dintr-un puzzle, deabia atunci vei fi o femeie implinita”.

Am inceput sa fac puzzle-ul, in vis. Barbatul imi spunea:
“Formeaza privirea, apoi zambetul, comunicarea, atingerea, imbratisarea, sarutul… iar de aici in colo trebuie sa gasesti singura piesele…”
N-am gasit nicio piesa, dar nici n-am cautat-o, am renuntat din start. Dar de azi o sa incerc sa caut si ultima piesa din acest puzzle, pentru ca existenta mea este un puzzle. Ma gandesc ca toata viata mea, ca si a celor din jurul meu, este un joc de puzzle… sau mai multe jocuri, in perioade diferite ale vietii. Pentru ca viata e compusa din dorinte, vise, aspiratii, planuri, obiective… Desi foarte rar imi fac planuri si stabilesc obiective (inafara celor de la scoala care sunt obligatorii si pe hartie), in viata mea reusesc totusi sa am o viziune de ansamblu, sa observ si sa ratin detaliile fiecarei “piese” pe care trebuie s-o asez la locul ei in puzzle-ul vietii. Uneori stau ani intregi si nu reusesc sa fac nici o schimbare, nu gasesc “piesa” potrivita sau nu incerc s-o caut. Alteori iau jocul prea in serios si ma incapatanez sa potrivesc piesele acolo unde nu le e locul. De multe ori ma supar ca nu se potriveste piesa, pentru ca in mintea mea ramane o singura imagine, dar pierd un detaliu. Uneori, un puzzle din viata mea, este o dorinta neimplinita. Si pentru ca acest puzzle nu imi iese, nu trec mai departe, ma incapatanez sa aleg piesele nepotrivite sau, de cele mai multe ori, renunt. Renunt la vise, la dorinte, la relatii… stric puzzle-ul. Insa, o data ce am potrivit si ultima piesa dintr-un puzzle, imi asum si responsabilitatile pentru alegerile pe care le fac, iar aceste vise si dorinte devin realitate.
Deci, de azi incep sa termin puzzle-ul din vis, desi stiu ca imi va lua foarte mult… sau, poate, piesele imi sunt la indemana dar nu-mi dau seama care.

 

A doua postare:

LEGO

Wednesday, 10 February, 2010

 Zilele trecute, neavand ce face, in vacanta prelungita, datorata “codului portocaliu”, m-am apucat sa fac ordine prin lucrurile nefolositoare din casa. Printre jucariile fiului meu, abandonate din cauza varstei, am dat peste un joc LEGO, nefolosit…culmea. Probabil l-a primit la o varsta destul de mica ca sa-l poata folosi, caci pe cutie scria “6-10 ages”, iar piesele erau destul de mici si multe, ca sa poata construi ceva la o varsta mica. Asa ca, din lipsa de ocupatie, m-am apucat sa fac sa fac LEGO, dupa imaginile din “prospect”. Mi-a luat cam o ora, dar am reusit sa construiesc o masina, remorca pentru ambarcatiune si ambarcatiunea. Mi-au mai ramas cateva piese, carora nu le-am gasit locul.

De obicei nu am rabdare sa fac o munca migaloasa, dar de data asta mi-a placut, chiar daca nu mi se potriveau de fiecare data piesele.
Nu de mult spuneam ca viata este un joc de puzzle. Morena m-a “tras de urechi” intr-un comentariu la acea postare, iar eu i-am dat dreptate.
Revin la ce-am zis, la viziunea mea despre viata… Da, vedeam viata ca pe un joc de puzzle, unde trebuia sa asez piesele astfel incat sa intregesc o imagine. O imagine pe care deja o aveam conturata despre viata? Aveam oare un model? Oare stim exact ce piese ne sunt necesare pentru a intregi tabloul? Nu! Fireste ca nu putem sti dinainte.
In timp ce ma jucam cu LEGO, ma gandeam ca viata este exact ca un joc de LEGO, nu ca un puzzle. Pentru ca, oricand poti schimba sau inlocui o piesa, astfel incat sa realizezi altceva. Oricand poti schimba cursul vietii… Da, stiu, veti spune ca exista destin sau:”ce ti-e scris, in frunte ti-e pus”… dar exista si varianta “cum iti asterni asa vei dormi”, ceea ce mi se pare foarte adevarat.
De ce mi-am schimbat obtiunea din puzzle in LEGO? E simplu. Viata mea nu are un model dinainte stabilit. In viata mea, tot timpul, eu am ales. Eu am adaugat “piesele”, tot eu am eliminat “piese”. Fiecare facem lucrul asta. Alegi la un moment dat sa ai un partener de viata, atunci adaugi o “piesa”… vrei un copil, doi, trei… mai adaugi niste “piese”…vrei casa, masina, iar adaugi piese. Schimbi masina, casa…inlocuiesti pisele cu altele mai mari, mai colorate… Divortezi, elimini o “piesa” sau o inlocuiesti cu alta, daca te recasatoresti. Moare cineva drag…mai elimin o piesa si ceva se mai schimba in viata ta… Exemple sunt multe, pentru ca toate jocurile sunt inventate de oameni, dupa experientele traite… Or fi existand jocuri inainte de oameni?

 

si-au adus aminte de trecut: tibi, psi,  lotusulldagatha