Posts Tagged Gradina Botanica

am ratat

Posted by on Tuesday, 7 June, 2011

 Imi doream atat de mult sa-l vad pe Sting, live… Imi doream sa-l vad macar o data, intr-un concert live… Am ratat sansa de al vedea si trebuie sa recunosc ca, aseara, am plans de ciuda ca nu sunt la concert… Am ratat unica sansa de-al vedea… pentru ca, nu stiu de ce, dar il iubesc pe omul asta :(…

… si melodia mea preferata, melodia care a strans in ea multe amintiri… amintirile tineretii mele, imprastiate pe sub castani, in Gradina Botanica :)

 

ploua cu dor

Posted by on Saturday, 7 May, 2011

Afara ploua. Am deschis larg fereastra. Ploua cu picaturi mari, zgomotoase… E foarte frig, zici ca e luna noiembrie. Zgomotul ploii imi face bine, ma linisteste… Priveam de la fereastra cum, ploaia, se joaca  desenand cerculete pe asfalt. Un miros de frunze si de apa mi-a invadat narile si amintirile mi-au navalit in minte. V-am spus ca amintirile mele au miros?… sau ca mirosurile nasc amintiri?

Era noapte, ca si acum… era chiar luna mai. Eram doar noi doi, intr-o camera de camin… geamul larg deschis, ploaia de afara, salcia din fata geamului, care se unduia usor, imprastiind miresme dulci- amarui de frunze verzi… Stam imbratisati pe patul din apropierea ferestrei, ascultand ploia si Queen… Intotdeauna am asociat Queen cu ploaia sau invers… poate si pentru faptul ca, in ziua in care a murit Freddie Mercury, era o zi ploioasa de noiembrie… Mi-e dor de noaptea aceea, de tine si de alte nopti petrecute in Gradina Botanica… mi-e dor de copilarie si de primul sarut furat, intr-o vacanta de vara, la tara, in fundul curtii, acolo unde se intindea via…mi-e dor de privirea cuiva, de imbratisarea altcuiva, de zambetul altcuiva… mi-e dor de-o padure anume, de-o banca pe care am depanat amintiri, mi-e dor de o calatorie cu trenul personal, mi-e dor de noaptea pierduta pe malul marii, ascultand valurile si povestind despre noi…

O persoana draga imi zicea candva:” sa nu-ti fie dor, pentru ca, cuvantul “dor” vine de la durere si durerea nu e buna”… si, da, avea dreptate, de cate ori mi-e dor de ceva sau cineva, o durere imi apasa sufletul, mi-l strange, ma frange si mi se pune un nod in gat… uneori chiar plang de dor … Si ma gandesc: cu cat inaintam in varsta, strangem mai multe amintiri, iar dorul este mult mai mare… Mi-e tare dor si ma doare. :(